Perioada sărbătorilor creştine de iarnă e una a înălţării spirituale, când iertăm şi lăsăm bucuria să ne intre în suflet cu pacea şi cu tot ce avem mai frumos şi mai scump. Nestemate din strămoşeştile tradiții au însufleţit cea de-a 7-a ediţie a Festivalului de colinde şi obiceiuri de iarnă ce s-a desfăşurat la 10 ianuarie în comuna Voloca, raionul Hliboca. În această oază a românităţii, comuna Voloca pe Derelui, tradiţiile, graiul matern, sunt păstrate cu pietate şi
Ne strângem aici ca la Zidul Plângerii din Ierusalim să ne mărturisim durerile... Răsfoind colecţia „Zorilor Bucovinei” am găsit multe articole semnate de cititori...
Iar suntem lăsaţi în pană la greu drum? ÎN PAGINILE „ZORILOR” AŢI ADUS LUMINA MÂNGÂIERII ÎN CASELE NOASTRE
Fără troiene spulberate, dar tot cu atâta dragoste pentru sfintele datini străbune, gospodarii din Boian, comună unde 97% dintre locuitori sunt români, în magica seară de Crăciun pe rit vechi, şi-au lăsat porţile deschise şi luminile aprinse, aşteptând colindătorii
Paginile traduse în română din „Bukovyna”, la momentul încetării apariţiei „Zorilor Bucovinei” şi în timp ce limba română este exclusă din învăţământ, sunt o mare păcăleală...
Frumoase obiceiuri de iarnă, păstrate cu pietate din moşi-strămoşi, au românii din comunele înfrăţite Vârfu Câmpului, judeţul Botoşani, şi Voloca, numită şi „satul rochiilor de mireasă”, regiunea Cernăuţi
Noi, locuitorii satului Boian, care ani la rând am abonat publicaţia noastră românească îndrăgită, suntem foarte supăraţi că de la anul viitor ea va apărea doar în format electronic, dar nu şi pe hârtie, ca înainte vreme...Nu mai avem de unde aştepta ajutor, căci nici deputaţii poporului, nici cei ce ne conduc, nu au nevoie de noi... ei cântă ca în toată ţara : ” Câte un pic, pic, până ajungem la nimic”,
De Sfântul Vasile pe stil nou, în prima zi a anului 2020, locuitorii din pitoreasca vatră de vrednici români, Horbova, raionul Herţa, păstrători demni ai tradiţiilor şi datinilor străbune, oaspeţi sosiţi din Cernăuţi şi din alte părţi, s-au adunat în centrul satului pentru a asista la pitorescul spectacol teatralizat al „Malăncii” ce an de an devine tot mai spectaculos, mai plin de viaţă şi veselie, adunând tot mai mult public.
A fost un spectacol excepţional ce marchează un început de an nou, dar să nu uităm că doar onorându-ne trecutul,prin păstrarea Limbii Materne, Datinilor, Tradiţiilor, Portului, Dansului şi Cântecului Popular, vom avea continuitate, vom dăinui ca Neam. Să fiţi mai buni, mai iertători, mai înţelepţi, să păşiţi în Noul An cu desaga plină de speranţe şi vise împlinite.
Printre problemele acute, pe care s-a pus accentul în cadrul întrunirii, a fost şi excluderea celui mai vechi şi popular ziar al românilor din Ucraina, „Zorile Bucovinei” (a apărut aproape 79 de ani), din catalogul de abonare pentru 2020 şi închiderea lui în consecinţa lipsei de finanţare (Ucraina a sistat finanţarea publicaţiei în 2004, iar România ultimii doi ani la rând a finanţat publicaţia în proporţie de doar 30%), dezbinarea existentă între românii din Bucovina istorică favorizată de Bucureşti prin acordarea „privilegiată” a
Cupca, sat românesc cu vechi și frumoase tradiţii, este printre unicele sate bucovinene unde de Crăciun se colindă trei zile și trei nopți la rând. Aici sărbătorile creştine de iarnă au un farmec aparte
Nu avem ce aştepta de la statul care emite legi ţintite la distrugerea fiinţei noastre naţionale...
Nu ne doare atât de mult faptul că Ucraina, ţara în care trăim, contribuabilii căreia suntem, nu ne protejează, nu ne ajută cu nici o grivnă din 2004, de când a fost sistată finanţarea ziarului, căci ştiţi prea bine că nu are nevoie de români, de altfel nu trebuia să luptăm pentru păstrarea şcolilor, a Limbii Române, dar ne doare mult că şi Patria noastră istorică, a cărei copiii orfani suntem, nu are nevoie de
Aş vrea să cred că tot ce a semănat bun „Zorile Bucovinei” pe ogorul românismului din acest ţinut înstrăinat va dăinui, va înflori şi va rodi în inimile conaţionalilor...
De altfel nu s-ar întâmpla ceea ce se întâmplă. Dispariţia unicului ziar cu Suflet Românesc, precum e „Zorile Bucovinei”, e o mare durere, tragedie pentru noi. Unii se bucură de răul altora. Nu înţeleg că mâine-poimâine vine şi rândul lor. Uităm că unde nu-i unire, nu-i nici izbândă. Ce facem – rămânem fără ziar, fără limbă? Cine să ne protejeze? Suntem ai nimănui…