Din dragoste pentru neamul lor de la Boian, pentru zestrea acestui drag pământ numit Bucovina...
Spectacolul „Noapte bună, tăticule!” de Jean Poiret, montat de remarcabilul Alexandru Grecu, cunoscut și apreciat regizor din Chișinău, este o producție a Teatrului Municipal Matei Vișniec Suceava și va avea premiera la Cernăuţi joi, 26 septembrie, ora 19.00.
Istoria se repetă, cu vise de veacuri, cu bune şi cu rele, iar tinerii sunt acei mesageri care poartă spre viitor steagul dăinuirii neamului prin limbă, tradiţie, sunt verigi în lanţul istoriei ce leagă trecutul, prezentul şi viitorul.
Suntem profund emoţionaţi de acest gest generos, mai ales ştiind că domnul profesor e un simplu pensionar cu mijloace modeste
...tradițiile, obiceiurile, portul popular și folclorul sunt comori inestimabile, care definesc un popor, făcându-l unic, statornic și nemuritor. La Voloca, vatră pur românească, aceste perle ce rodesc cu rodul Datinii străbune înfloresc cu floarea aleasă a limbii române prin credinţă, cu fineţea portului, dansului şi cântecului popular. Le-am admirat la 21 septembrie, de Naşterea Maicii Domnului, zi sfântă în calendarul creştinilor ortodocşi, la ce-a de-a 5-a ediţie a Festivalului „Ziua roadei”, organizată
La sfinţirea sfântului locaş de închinare a fost prezentă, cu un călduros mesaj de felicitare şi un coș de flori în culorile steagului național al României, doamna Irina Loredana Stănculescu, Consulul General al României la Cernăuţi.
Sugestiva, dureros răscolitoarea întrebare „Ce-ar putea da omul pentru limba şi neamul său?”...
La 23 septembrie curent, s-a deschis cu fast, cu laude până la cer din partea unor lideri români din Cernăuţi (cu poze multe pe Internet să se afle şi la Bucureşti că lucrează, că sunt mari patrioţi), grădiniţa ucraineană «Зернятко» (”Grâurel”) de pe str. Armeansk, cu 2 (?) grupe româneşti, pentru deschiderea căreia activiştii „au muncit” în sudoarea frunţii. Or, ne conducem după zicala: „Laudă-mă gură că ţi-oi da friptură”. Iar „friptura” vine după muncă.
Într-un mediu greu de rezistat, românii în ţară străină sunt ca un mărgăritar, care străluceşte mai tare atunci când îl luminează soarele...
Societatea Regională Medicală „Isidor Bodea” a organizat în aceste zile la Cernăuţi cea de a douăsprezecea reuniune „Istoria instituţiilor medicale din Cernăuţi”, la care timp de câteva zile în centrul nostru regional s-au întâlnit medici din Ucraina, Republica Moldova şi România, care au avut posibilitate să discute chestiuni concrete ale doctorilor şi bolnavilor.
Noi, românii, nu suntem hoţi, nu suntem deprinşi să furăm. Păstrăm ce-i al nostru - credinţa, limba, adevărul – averea noastră spirituală, ceea ce ne-au lăsat mai de preţ străbunii. Am trăit clipe de neuitat pline de bucurie, la 31 august, la Ziua Limbii Române, sărbătorită în mijlocul vrednicilor români la redacţia ziarului nostru îndrăgit „Zorile Bucovinei”, unde am înţeles că ce-i al nostru, aşa şi trebuie să rămână
...de 30 de ani unii se tot bat cu pumnii în piept, apărându-ne Limba, iar şcolile noastre, cu predare în limba română, se tot împuţinează, încât, în curând, nu vom mai avea ce apăra. Înşirăm cuvinte goale de la tribună, câte jumătate de oră şi chiar mai mult, vorbe de clacă să gâdile urechea ascultătorului şi să ne mai umple buzunarele, dar de ce nu ne-am întreba fiecare personal ce-a făcut ca limba română să dăinuie etern pe acest pământ străbun?
...în timp ce redactorul-şef tot umblă cu mâna întinsă în Ţara noastră de origini şi în ţara unde trăim, pentru a cerşi bani de la oameni generoşi (dar credeţi-ne că sunt foarte puţini dintre aceşti români cu mână darnică, cel bogat mai degrabă dăruieşte 1 milion de euro pentru reconstrucţia unui obiectiv arhitectural străin, decât 10-15 mii pentru o cauză naţională, pentru a mai prelungi pe cât se poate viaţa ziarului îndrăgit de românii din Ucraina
În pofida rătăcirilor proprii, care îi fac pe unii părinţi să trădeze ceea ce sunt, în româneasca vatră Voloca pe Derelui, raionul Hliboca (fostul Adâncata), puţini sunt dintre acei care-şi trădează strămoşii din morminte, îşi înstrăinează copiii de rădăcini. De altfel, volocenii veghează cu sacralitate la altarul Graiului Matern, pentru că poartă în suflet dragostea de Ţară, patriotismul şi iubirea pentru valorile naţionale, ştiu că Limba Română este sufletul Patriei lor
Nu putem spera la schimbări spre mai bine de la instituţiile de stat, toată responsabilitatea pentru creşterea copiilor în fagurele limbii române le revine părinţilor şi bunicilor.