Ce poate fi mai dumnezeiesc, mai înălţător şi mai împlinit, decât un creştin care se roagă în limba strămoşilor, care-şi cinsteşte sfinţii, părinţii şi înaintaşii, care-şi păstrează cu sacralitate credinţa, tradiţiile, graiul, precum o fac voloce
Desprinsă parcă dintr-o lacrimă a cerului, înălţată într-un timp record – 26 mai-14 septembrie 1488, sprijină bolţile divinului una dintre cele mai valoroase ctitorii ale lui Ștefan cel Mare. Acel duh înălţător ne-a însoțit prin periplul frumuseţilor de basm, prin locuri copleșitoare, încărcate de mit şi istorie. Sub paza părintească a bătrânelor Obcini, înveşmântate în verdele pădurii, odihnește de secole o așezare mândră, încărcată de poveşti şi legende, o alee tăcută te îndeamnă să pătrunzi în tainele Sfintei Mănăstiri VORONEŢ...
Anul acesta deschiderea competițiilor sportive, ce vor avea loc pe tot parcursul anului de învățământ, a avut loc pe terenul sportiv modern, deschis cu câțiva ani în urmă, vis a vis de cel vechi.
Părerile savanţilor despre vechimea Mioriţei oscilează între vremuri recente şi vremea dacilor. Părerismul a dominat şi la interpretarea conţinutului Mioriţei. Opinii neîntemeiate au dus la denigrarea celei mai frumoase şi mai valoroase creaţii literare a strămoşilor noştri, la dispreţ pentru cioban şi pentru români. Metodologia de cercetare a textelor folclorice în trecut era deficitară. Principala eroare a fost interpretarea Mioriţei ca o relatare despre ceva petrecut în realitate, la fel ca în Baltagul lui Mihail Sadoveanu. George Călinescu a afirmat cu hotărâre că Mioriţa este un mit, însă a fost ignorat de majoritatea savanţilor, în frunte cu Mircea Eliade. Toate miturile arhaice consemnează obiceiuri, sisteme de sentimente şi scopuri ale unor colectivităţi. La suprafaţă ele pot părea compuse din istorii adevărate. În profunzime, ele conţin viziuni poetice asupra misterului vieţii dintr‑o anume perspectivă. A citi un mit ca o cronică a unui fapt real înseamnă a nu vedea pădurea din cauza copacilor şi nici copacii din cauza pădurii.
Adevărul e că dacă îţi doreşti ceva mult în viaţă, visele şi gândurile se materializează. Au prins contur şi ale mele – să vizitez MĂNĂSTIREA SFÂNTUL ONUFRIE DIN LAWROW, din apropierea Vechiului Sambor, actuala regiune Lviv, în ale cărei cripte subterane au fost înmormântaţi, în sec. XVII-lea, voievozii Ştefan Petriceicu, Domn al Moldovei, şi Constantin Şerban Basarab, domnitorul Ţării Româneşti
România este un Rai pământesc, o Patrie pentru orice român. Românii din afara granițelor s-au dezrădacinat, poate unii doar trupește, alții, din păcate, și sufletește, adică și-au uitat țara.. Mai grav este că unii români din țară au uitat și ei valoarea românului și a României, dezrădăcinându-și mintea și inima din pământul românesc și din credința lui ortodoxă drept măritoare !
…avem toate temeiurile să o considerăm pe Vavila Popovici drept un model de respect față de înaintași, dar și față de contemporanii demni de o asemenea considerație. Nu doar în poezia sa, dar și în eseurile publicate până în prezent, scriitoarea dă ample dovezi de apreciere a marilor personalități,
Dacă nu vom da importanță simțirilor sufletului nostru, nu vom putea avea parte de sentimentele nobile, ne vom transforma în simple animale sau chiar roboți.
Mâine Liuba Erema, fostă profesoară de română la Şcoala din Draniţa, raionul Noua Suliţă, ar fi împlinit 84 de ani. I-am fi adresat, fidelei noastre cititoare, cele mai sincere gânduri, multă sănătate, ani lungi de viaţă, felicitări cu rodul unor frumoase realizări în domeniul profesional. Paşii şi visele tinereţii au purtat-o pe cărări presărate cu florile succeselor, perseverând în carieră a reuşit să se afirme, devenind un excelent specialist în domeniu. A activat peste 43 de ani ca învăţătoare şi profesoară de limba şi literatura română la Şcoala din Draniţa,
Există convingerea că a fost un moment istoric al unei mari pierderi, dar America este o țară puternică și poporul american un popor puternic, onest și încercat, așa încât, o revenire
Oricum, ne doare sufletul pentru limba noastră sfântă, limba părinţilor şi buneilor,stră-buneilor noştri, dar le mulţumim, le suntem recunoscători directorilor Mihai Jar, lui Ion Ignat, primei învăţătoare Maria Mihai Lis ( Vacaraşu), actualul primar al s. Buda Mare, care ne-a învăţat să scriem primul, cel mai drag şi cel mai sfânt cuvânt din lume în limba română „MAMA”, dascălilor care ne-au instruit, pentru momentele frumoase petrecute pe băncile scumpei noastre Şcoli româneşti nr.29 din centrul Cernăuţiului, pentru că am avut posibilitatea să învăţăm în limba mamei, ceea ce nu
Dirijorul Ioan Cobâlă a pierdut, vineri după-amiază, lupta pentru viaţă după aproape o săptămână petrecută în secţia de Reanimare a Spitalului Judeţean
A început un nou an școlar la CIE Cupca, raionul Hliboca. El a fost binecuvântat de preoții bisericii Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, Vasile și Ilie Cuciurean. Sfințiile lor au acentuat faptul că odată cu începerea noului an de învățământ, începe și noul an bisericesc. Directoarea școlii, doamna Maria Lazurca, a rostit un cuvânt de felicitare, apoi a înmânat o serie de diplome celor mai buni elevi care au obținut rezultate deosebite la învățătură pe anul trecutde învățământ.
Deşi suntem de veacuri cu rădăcinile crescute în acest pământ străbun, ceea ce se întâmplă în ultima vreme cu şcolile noastre româneşti, cu limba română, trezeşte tristeţe şi ne pune în gardă. Nu găsim, până ce, nici răspuns la întrebarea: Ce să facem ca după 2023, când va fi aplicat art.7 al Legii educaţiei ce ne ucrainizează şcolile, să păstrăm predarea în limba română? De altfel, fiecare copil, persoană, poate studia alte limbi, căci câte limbi ştie, de atâtea ori e om, dar baza trebuie să fie Materna.
Cu lacrima limbii noastre vitregite a plâns cea mai mare susţinătoare a noastră, Excelenţa Sa, dna Irina-Loredana Stănculescu, diplomatul român graţie căruia îi datorăm frumosul şi confortabilul sediu al Societăţii „M. Eminescu”, cu o lacrimă sinceră, mărturisitoare de iubire de fraţi, de limbă, de valori, de tot ce-i românesc. Îi adresăm Excelenţei Sale mulţumiri din suflet pentru toate lucrurile frumoase, edificatoare întru binele comunităţii, întru prosperarea românilor înstrăinaţi la care ţine foarte mult şi-i ajută, pe care sincer îi iubeşte, după cum au mărturisit şi lacrimile-i din ochi. Patria noastră istorică – România - Continuă să ne ajute, să ne susţină prin diverse căi, încearcă să găsească cheia fermecată la sufletul conducătorilor Ucrainei care hotărăsc soarta noastră, a limbii române, însă e foarte greu de pătruns la inima lor…