Printre cei 50 de ucraineni eliberați din captivitatea rusă se numără soldați din Brigăzile de apărare teritorială din Ternopil și Bucovina. Apărătorii Forțelor Armate ale Ucrainei, Apărarea Teritorială a Forțelor Armate Ucrainene, Forțele Navale, Garda Națională și Serviciul de Frontieră de Stat se întorc acasă.
Jos vama de pe Prut! Tot mai mulți cetățeni din stânga Prutului optează pentru UNIREA R. Moldova cu România
Am avut parte de un pelerinaj deosebit. După o lipsă de aproape 4 ani, din cauza greutăților prin care am trecut, dar încă noi, cetățenii Ucrainei, trecem și acum, am revenit la Putna, mănăstirea atât de dragă sufletului nostru. Am trecut frontiera recent redechisă, Crasna – Vicovu de Sus.
La acest 1 Decembrie, mai profund decât oricând am simţit ce înseamnă pentru noi România. De ZIUA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI, Ziua MARII UNIRI, Ziua Mamei noastre, România, la Cernăuţi, inimile noastre, ale celor în suflet cu dor românesc, au bătut în unison cu inima PATRIEI noastre istorice. Mai bine zis, în acest an de grele încercări pentru noi, pentru ţara în care trăim, inima Patriei noastre istorice a bătut mai puternic pentru copiii săi înstrăinaţi, cu multă grijă, atenţie şi iubire prin sprijin concret, ajutor românilor defavorizaţi, sprijinirea prin proiecte a comunităţii româneşti, prin ajutorul acordat ţării prietene - Ucraina, în războiul cu invadatorul rus. Or, România, ca un sincer şi adevărat prieten, susţine Ucraina pe toate căile posibile. Sperăm ca aceasta să fie reciproc şi din partea Ucrainei, să nu se termine odată cu îngrozitorul război. Să avem şi noi, etnicii români, dreptul la libertate, la educaţie în limba maternă
Am avut parte de un pelerinaj deosebit. După o lipsă de aproape 4 ani, din cauza greutăților prin care am trecut, dar încă noi, cetățenii Ucrainei, trecem și acum, am revenit la Putna, mănăstirea atât de dragă sufletului nostru. Am trecut frontiera recent redechisă, Crasna – Vicovu de Sus.
Dedic această carte bunelului după tată - Nicolae Nichita al lui Gheorghe din s.Hruşăuţi, c.Voloca, fostul raion Adâncata, “vânat” cu forţa şi dus la munci silnice în lagărul morţii de pe ţărmurile lacului Onega. Am adunat între copertele acestei cărţi durerile, tragediile românilor, supuşi deznaţionalizării de un regim barbar şi asupritor, după “liberarea” din 1940-1941; 1944 a nordului Bucovinei - Ţării de Sus a Moldovei lui Ştefan cel Mare - de către iscoadele sovietice, impuşi să-şi lase căsuţele plângând, soţiile, copiii, părinţii - în lacrimi, fiind duşi în neagră străinătate, unde au murit de foamete, ger şi muncă silnică, cu dorul de cei dragi, de-Acasă, care nu au nici morminte, nici cruci la căpătâi.
Deşi s-au împlinit 104 ani, se pare că doar această rugăciune ce se înalță la ceruri prin serviciul divin, oficiat de cucernicii părinţi, adunaţi în jurul valorilor creştine de Sfinţia Sa, părintele Vasile Covalciuc, protopop de Storojineţ, la cripta Făuritorului Unirii, Iancu Cavaler de Flondor, din curtea Bisericii „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” din Maidan, Storojineţ, Casa de veşnicie a Făuritorului Unirii, Iancu cavaler de Flondor, ne desparte de istorica, fericita şi multvisata zi de 28 noiembrie 1918, când Congresul General al Bucovinei a votat, în unanimitate, ”Unirea necondiționată și pentru vecie a Bucovinei, în vechile ei hotare până la Ceremuș, Colacin și Nistru, cu regatul României”, act semnat de Iancu Flondor și Ion Nistor, document ce a reprezentat voința întregului popor bucovinean, nu doar a românilor. ”Hotărârea noastră este fermă și nestrămutată, fiindcă Austria în curs de 144 de ani s-a folosit de toate mijloacele pentru a ne desființa ca neam…”, a argumentat Ion Nistor în cuvântul său la Congres. Mulţi dintre cei ce au stăpânit Ţara de Sus i-au intimidat pe românii băştinaşi, i-au prigonit şi desconsiderat ca neam. Au încercat să le fure sufletul - Limba Română, însă ei au rezistat şi au trecut peste toate încercările trăind cu acest noiembrie fericit şi cu speranţa în sufle
Prima parte a vizitei secretarului de stat pentru românii de pretutindeni Gheorghe Cârciu în Statele Unite ale Americii, din această perioadă, a debutat cu participarea delegației DRP la liturghia duminicală la Mitropolia Română Ortodoxă a celor două Americi, la Catedrala Sfinții Constantin și Elena, cu participarea IPS Nicolae.
Ziua de 28 noiembrie a rămas pentru întreaga suflare românească ca cea mai mare sărbătoare a Bucovinei – împlinirea visului de veacuri al românilor – UNIREA. Deşi de-a lungul istoriei noastre zbuciumate românii au avut de suportat multe chinuri şi nedreptăţi, în 1774, prin vicleşug, Ţara de Sus (denumită apoi Bucovina) a fost smulsă din trupul Moldovei lui Ştefan cel Mare şi alipită coroanei habsburgilor, 144 de ani au îndurat jugul unei stăpâniri străine, luptând ca nişte mucenici pe toate câmpurile de bătălii din Europa sub steag străin pentru menţinerea, slava şi mărirea asupritorilor lor, li s-au oprimat drepturile, limba română a fost exclusă din viaţa politică, din şcoală şi chiar din biserică, n-au pierdut speranţa că ceasul mântuirii, aşteptat cu atâta dor şi suferinţă, va sosi, şi că moştenirea lor străbună, tăiată prin graniţe nelegiuite, se va reîntregi prin realipirea Bucovinei la Patria-Mamă, că marele vis al neamului se va înfăptui prin unirea tuturor ţărilor române dintre Nistru şi Tisa într-un stat naţional unitar.
Biserica Românească „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din or. Storojineţ a Eparhiei Cernăuților şi a Bucovinei, paroh Vasile Covalciuc, protopop de Storojineţ, de pe fosta moşie a Artizanului Unirii Bucovinei cu Ţara-Mamă, Iancu cavaler de Flondor, a fost ctitorită cu aproape 200 de ani în urmă,
Dureri mărturisitoare, răni încă sângerânde „Mărturisesc supravieţuitorii foametei” din Basarabia şi regiunea Cernăuţi – atrocităţile foametei organizate de sovietici în anii 1946-1947 cu scopul colectivizării populaţiei după anexarea nordului Bucovinei, Ţinutului Herţa şi Basarabiei, documentar realizat de Vasile Răuţ, preşedintele Societăţii „Golgota” a românilor din Ucraina, demonstrat la sediul Societăţii „M. Eminescu”, în prezenţa diplomatului român, dl ministru plenipotenţiar Nicolae-Dan Constantin, unde a avut loc şi lansarea celor două volume din colecţia „Golgotei”, „Tragice despărţiri, cutremurătoare întâlniri”, „Veşnic adăpost al fiinţei noastre”, autor Maria Toacă, proiect finanţat de Departamentul pentru Românii de Pretutindeni. Atât documentarul, cât şi culegerile, ne invită la o împărtăşanie „cu adevărul răscolitor de durere”, aduc în actualitate drama românilor înstrăinaţi de Ţară în primii ani de după „eliberarea” ţinutului, dar şi după cel de-al Doilea război mondial- deportări, exterminarea populaţiei prin înfometare, prin munci silnice în lagărele morţii. Se face o paralelă a suferinţelor după anexare şi a at
Societatea muzicienilor români din Ucraina “Armonia” anunță finalizarea proiectului de finanțare - Societatea muzicienilor români din Ucraina ,,Armonia,, sursă strategică pentru păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii etnice, culturale, a românilor din regiunea Cernăuţi,,, proiect susținut și finanțat de către Departamentul pentru Românii de pretutindeni .
„Fulgerător ne părăsesc, unul după altul, scriitorii noștri din nordul Bucovinei. Aici, la Cernăuți, scriitori români sunt puțini, din ce în ce mai puțini, căci în solul acesta din ce în ce mai arid al supraviețuirii noastre ca etnos vlăstarele scrisului românesc abia reușesc să prindă viață”. E tristă constatarea scriitorului Ştefan Hostiuc. Nu intenţionez să supăr pe cineva, dar aproape că nu mai avem scriitori. Nu mai avem talente veritabile. : “Ilie T. Zegrea e ultimul poet dăruit cu talent, ceilalţi doar scriu
“Putin foloseşte iarna ca armă pentru a provoca o suferinţă imensă poporului ucrainean. El a decis că, dacă nu poate cuceri Ucraina cu forța, va încerca să înghețe țara până la supunere” Deși bombardamentele rusești țintesc infrastructura energetică și Kievul, purtătorul de cuvânt al Kremlinului susține cu cinism că nu a fost lovită capitala și că Ucraina poate pune capăt suferinței dacă îndeplinește cererile Rusiei.
Doamne, câtă suferinţă a adus rusul! Oamenii sunt omorâţi de rachete în casele lor. Mor în chinuri sub dărâmături, nou-născuţii în maternităţi - să fie oare şi acestea puncte strategice? Oraşe şi sate sunt în beznă, fără căldură, fără curent şi apă! Toţi rabdă. Şi noi, cei din Bucovina - la fel. Curentul a apărut abia seara, la fel şi telefonia mobilă, căldură (în blocul cu 9 etaje unde locuim), încă nu avem de ieri dimineaţă! Au suferit în consecinţa „eliberării” din 1940-1941, 1944-1945 buneii şi părinţii noştri, de foame, ger şi muncă silnică. Suferim şi în prezent din cauza invadatorului. Suferă aproape toţi în Ucraina, dar vor să fie „fără Rusia!”, nu vrea nimeni cu rusul.