Cu câteva zile în urmă Bucovina a fost în doliu - în războiul din Donbas a fost omorât încă un suflet tânăr şi frumos de doar 24 de ani, care a lăsat în urmă multe lacrimi, imensă durere – Oleksandr Karliiciuk din Ceripcăuţi, Hliboca. Multă năpastă şi mult doliu a căzut şi pe capul românilor în viaţa lor zbuciumată de istoria vitregită. Cum n-ai da, roata istoriei se învârte ca bumerangul, este o lege a naturii… Nu te bucura de răul altuia, căci nu ştii ce te aşteaptă mâine. La fel au suferit cu 80 de ani în urmă familiile românilor ucişi mişeleşte în Ţinutul Herţa, dar şi în nordul înstrăinat al Bucovinei, tineri în floarea primăverii, care şi-au lăsat la vetre soţiile văduve şi copiii orfani, dar şi a celor deportaţi în Siberia, exterminaţi în închisori şi GULAG-uri staliniste, ca să piară neamul românesc. Iar el, în ciuda duşmanilor înverşunaţi, trăieşte, luptând mereu pentru existenţă.
Autoritățile ucrainene încearcă să implementeze un ordin al Ministerului Educației și Științei de la Kiev prin care specializarea „limbă și literatură română” va fi dublată și de „moldovenească”. În cadrul universităților de stat din orașele Cernăuți, Ujgorod și Ismail, unde exista deja specializarea „Limba și literatura română”, aceasta a fost dublată cu „moldovenească”, prin Ordinul 1201/17.09.2019, în baza căruia, începând cu anul 2020 diplomele absolvenților ar trebui să conțină specializarea „limba și literatura română/moldovenească”.
A îndrăzni înseamnă a-ți pierde, pe moment, siguranța. A nu îndrăzni înseamnă a te pierde definitiv pe tine ...Să nu uităm cine am fost, prin câte iaduri au trecut străbunii noştri, câte urgii au avut de înfruntat, sub câte cârmuirii s-au adaptat, să nu uităm masacrul românilor la Fântâna Albă, deportările, exterminarea românilor în lagărele sovietice, pentru a putea merge înainte cu capul sus, pentru a dăinui ca neam.
Primăvara, după ce începea să se topească zăpada, câmpiile erau pline de ciori, care ciuguleau corpurile neînsufleţite, îngheţate, ale românilor decedaţi în consecinţa foametei şi bolilor, îngropaţi sub mormanele de zăpadă şi gheaţă. Ca să nu murim şi noi de foame, cum numai a sosit luna martie, împreună cu fraţii Aurel şi Dragoş, Dragoşel, cum îl alintam, căci era cu doi ani mai mic, am hotărât să fugim,
Dorin Ieșeanu a murit, miercuri, 25 martie, la vârsta de 33 de ani, din cauza complicațiilor cauzate de COVID-19. Artistul fusese internat la Spitalul Clinic Municipal Sfânta Treime din Chișinău.
După o îndelungată şi grea luptă cu pandemia COVID-19, la 5 martie a pierdut lupta pentru viaţă Corneliu Nichitovici, originar din Voloca, r-n Hliboca, fost şef al învăţământului din nordul Bucovinei istorice, ex-viceguvernator al regiunii Cernăuţi. A plecat într-o lume mai bună, unde nu există ură şi suferinţă, împreună cu soţia-i Daria.
„Răbdarea noastră va realiza mai mult decât forța noastră.” – Edmund Burke. Vrei să fii liber astăzi, cu riscul de a-ți termina mâine viața, or vrei să respecți niște măsuri de protecție care ți se oferă pentru a-ți proteja viața, dar și ele cu un coeficient destul de mic de siguranță? Aceste două opinii cred că vor continua, până ce „boala Covid” ne va uita. Și sigur, boala declanșată de infecția cu acest virus Covid-19, ne va uita!
Când am aflat trista veste că aţi pierdut lupta cu covid-ul ploua cu lacrimile cerului, acum lăcrimează şi inima noastră, dragă scriitoare şi prietenă a „Zorilor Bucovinei”. Ne-am bucurat împreună la 28 noiembrie 2019 la Ziua Bucovinei, sărbătorită la sediul ziarului nostru „Zorile Bucovinei”, când a avut loc lansarea romanului Dv. „Vulpea Argintie”. Apoi bucuria şi fericirea de a fi împreună s-a dublat - am trăit clipe frumoase de înaltă vibraţie românească la 1 Decembrie, de Ziua Naţională a României, organizată de Consulatul General
Anual, la 1 Aprilie în pădurea de la Varnița, din localitatea Fântâna Albă, numită și Khatân-ul românesc, se adună sute de oameni veniți din diferite părți pentru a fi prezenți la una dintre cele mai triste comemorări ale neamului nostru.
Mâine, 1 aprilie, se împlinesc 80 de ani de la unul dintre cele mai oribile masacre din secolul XX - măcelul de la Fântâna Albă, când sute de români din satele de pe Valea Siretului au fost seceraţi de gloanţele grănicerilor sovietici în poiana Varniţa, la Fântâna Albă, apoi îngropaţi de vii în câteva gropi comune. Că lacrima durerii trecutului nostru românesc încă sângerează ne-a amintit astăzi, 31 martie, în ajunul comemorării martirilor neamului, Administraţia Regională de Stat Cernăuţi, Direcţia de Cultură, care a creat un filmuleţ video, dedicat evenimentelor tragice de la 1 aprilie 1941 de la Fântâna Albă, în care serviciile speciale române sunt învinuite de masacrul organizat împotriva românilor: „A fost o provocare, conştient organizată de către serviciile speciale române împotriva locuitorilor Bucovinei”.
Programul va permite studenților de la Catedra de Filologie Română și Clasică a Universităţii „Iu Fedkovyci” din Cernăuţi să studieze concomitent şi să obțină două diplome de la Universitatea ucraineană și Universitatea europeană „Ștefan cel Mare” din Suceava
Harnică ca o albină ce culege seva de pe flori în prourul dimineţii, poetă populară, prietena „Zorilor Bucovinei” Zinaida SMOCHINĂ-ROTARU din Costicenii Noua Suliţei, adună nectarul verbului matern la izvorul limbii române, aducându-le în dar celor mici, prin dulceaţa şi melodicitatea MATERNEI, un crâmpei de primăvară, voie bună, clipe feerice, încărcate cu raze de soare şi bucurii copilăreşti.
Mariana noastră a pierdut lupta cu viața. Până acum doar 2-3 zile distinsa Mariana Gurza de la Timișoara, originară din Cupca, doamna mereu cu Bucovina în suflet, era prezentă în totul ce făceam. Chiar de ziua Mondială a Poeziei am felicitat-o, dorindu-i sănătate. Singură mi-a scris, că era bolnavă de Covid.
Peste şapte mii de oameni au cerut duminică, la Chișinău, unirea Republicii Moldova cu România. Există și oameni în Republica Moldova care văd unirea cu România ca singură alternativă după ce au fost dezamăgiți pe rând de politicienii de peste Prut, spune
Marea taină a existenței umane nu constă în a trăi, ci în a ști pentru ce trăiești”, spunea Dostoievski, unul din principalii scriitori ce au aparținut vârstei de aur a literaturii ruse (1820-1880)) și unul din cei mai reprezentativi pentru cultura Rusiei și a Europei Ortodoxe.