CU STRĂMOŞII ŞI ROMÂNIA ÎN SUFLET III
18 decembrie 2013 | Categorie: Bucovina
Fiindcă nu împlini-se încă nici 5 anişori când îi decedase tata, mezinul fecioraş, Porfir SANDULEAC, a avut o copilărie nu dintre cele fericite. Mamă-sa, Mariuca, rămasă văduvă cu 6 copii, n-a avut când îl răsfăţa, ci, mai degrabă, l-a pus la treabă. A terminat doar 2 clase la români, mai mult la şcoală n-a umblat, fiindcă era război, lucra plugar, muncea pe ogoarele celor bogaţi. Şi cu toate că pe atunci erau timpuri anevoioase, moşul de la Mălineşti îşi aminteşte cu bucurie de anii copilăriei, adolescenţei şi tinereţii.
OARE MAI ARE CINEVA NEVOIE DE ADEVĂR?
12 decembrie 2013 | Categorie: Bucovina
E regretabil şi dureros, însă uneori trebuie să spunem şi adevărul, cu toate că nu prea place nimănui. Or, cum se spune, adevărul umblă cu capul spart. Şi oare mai are cineva nevoie de el? Oricum îl spunem...
CU STRĂMOŞII ŞI ROMÂNIA ÎN SUFLET II
11 decembrie 2013 | Categorie: Bucovina
Pe urmele bătrânului dac, am ajuns în astă toamnă la Mălineştii Noua Suliţei. La primărie ni s-a spus că Porfir SANDULEAC e plecat în raion şi trebuie să se întoarcă, apoi am aflat că deja s-a întors şi e la bar. N-am reuşit să-l prindem nici acolo, căci a trecut, ca o săgeată, de la bar, la şcoală, unde aveam să aflăm că, stimatul domn, după ce le-a dat câteva poveţe, a plecat spre casă.
CU STRĂMOŞII ŞI ROMÂNIA ÎN SUFLET
9 decembrie 2013 | Categorie: BucovinaFiind al nouălea copil în familie, mezinul Porfir SANDULEAC, moşul din Mălineşti, de altfel aşa l-am botezat noi, cei de la ziar, aproape că n-a frecventat şcoala. A făcut doar două clase la români şi acelea nu depline, căci erau timpuri grele, însă istoria României o cunoaşte bine.
MAI ERAU CINCI LUNI PÂNĂ LA MAREA UNIRE…
3 decembrie 2013 | Categorie: Bucovina
Gheorghe, cel de la care se păstrează scrisoarea, s-a întors nevătămat din măcelul primului război mondial, fiind martorul intrării paşnice a Armatei Române eliberatoare pe mult pătimitul pământ al Bucovinei.
SCUMP MI-I NEAMUL
25 noiembrie 2013 | Categorie: Bucovina
În tinereţe ni se pare că suntem nemuritori. Şi cu toate că se mai întâmplă să priveghem la căpătâiul unui bunic sau uncheşi, trecuţi în lumea drepţilor, gândurile ne poartă înainte, la un viitor mare, fericit, crezând fierbinte că viaţa nu poate avea sfârşit. De fapt, aşa şi este: viaţa nu se termină cu trecerea omului în mormânt, ci doar atunci când este uitat, când nimeni nu-şi mai aminteşte de el.
VIAŢA, CA O GURĂ DE RAI…(II)
17 noiembrie 2013 | Categorie: Bucovina
Cât timp armata sovietică s-a aflat pe teritoriul României, viaţa refugiaţilor a fost un adevărat coşmar. Autorităţile sovietice cereau ca aceştia să fie expulzaţi, localnicii se temeau să-i primească…
VIAŢA, CA O GURĂ DE RAI…
14 noiembrie 2013 | Categorie: Bucovina
Zeloşii activişti nu ne ocoleau casa nici după înscrierea tatălui în kolhoz. Ne sculau din somn, cereau mâncare şi băutură. Odată au intrat noaptea înarmaţi cu grenade, ameninţându-ne că vor exploda peste o oră. Îmbătându-se de-a binelea nu se dădeau duşi…
SĂ FI FOST O SIMPLĂ ÎNTÂMPLARE
1 noiembrie 2013 | Categorie: Bucovina
A fost nu demult la un unchi, cu oaspeţii din Bucureşti, care căutau urmaşi ai românilor pictaţi de George Löwendal. Unchiul i-a servit şi i-a primit cu mare căldură, aşa cum o întâmpină şi pe ea de fiecare dată. Atât doar că i-a vorbit (ca de obicei) numai în română, făcând-o să roşească până-n vârful urechilor în faţa bucureştenilor, când bătrânul începuse s-o certe, propunându-i să vină mai des la el, că o va învăţa una-două limba neamului.
ŢINÂNDU-SE DE MÂNĂ…
24 octombrie 2013 | Categorie: Bucovina
Datorită obiectului predat de el, a învăţat alfabetul latin şi a început să citească, în română, cărţi tipărite în veşmântul firesc al limbii noastre. Alţi semeni au deprins alfabetul latin de la mamele lor, care nu se despărţeau de Biblie, iar pe el, rămas orfan de mamă, cu un tată care se zbătea să-şi întreţină copiii, nu avea cine să-l înveţe în familie.
NU APUNE SOARELE IUBIRII
21 octombrie 2013 | Categorie: Bucovina
Gândurile îi erau mult mai pământeşti, chiar prea prozaice pentru tinereţea şi frumuseţea ei. Îşi revenise după anii infernali de insuportabilă umilinţă, petrecuţi în Siberia. I se părea că nu există fericire mai mare decât să trăieşti la cuibul părintesc, să te speli cu roua dimineţii de pe florile de acasă, să nu fii nevoită a-ţi cerşi bucăţica de pâine.
NU APUNE SOARELE IUBIRII
17 octombrie 2013 | Categorie: Bucovina
Nu crede, nu-şi imaginează că oamenii din ziua de azi ar fi în stare să-şi împartă bucăţica de la gură cu nişte venetici, ce vorbeau o limbă necunoscută lor, şi încă declaraţi, de orânduirea sovietică, duşmani de moarte.
PĂŞEŞTE CU DEMNITATE ÎNAINTE
15 octombrie 2013 | Categorie: Bucovina
Datorită ziarului „Zorile Bucovinei”, avem posibilitatea să fim în permanenţă la curent cu tot ce se întâmplă în lume şi în Ucraina. Harnicele şi eruditele jurnaliste muncesc mult ca să ne informeze despre cele mai interesante evenimente, provocându-i pe cititori să cugete asupra proceselor ce au loc în societatea noastră. După ce am citit articolul „Ucrainenii nu au încredere în viitorul prosper al ţării, semnat de tânăra jurnalistă T. Anaid, aş vrea să-mi împărtăşesc şi eu gândurile referitor la această temă...
NU APUNE SOARELE IUBIRII
12 octombrie 2013 | Categorie: Bucovina
În buchetul de surprize, pregătite pentru prima învăţătoare, intram şi eu în calitate de invitată a lui Gheorghe Bicer la baştina sa, de unde el a plecat cu 30 de ani în urmă, ca să-şi înalţe casă de piatră şi să-şi facă un rost de invidiat (pentru trândavii certaţi cu munca) la Ceahor, chiar la câteva sute de metri de Cernăuţi. Mai bine zis, onoarea de a-l însoţi la drum se datorează ziarului nostru „Zorile Bucovinei”, care îi potoleşte dorul de limba română în Ceahorul ucrainizat, fiind nelipsit şi în multe case din Cupca.
„DOAMNE, OCROTEŞTE-I PE ROMÂNI!”
8 octombrie 2013 | Categorie: Bucovina
În limba română sunt cântate doinele populare, prin care poporul român, din veac în veac, şi-a alinat durerile sufleteşti. Aceste cântece ce până în prezent se mai aud pe alocuri, exprimându-ne dorurile şi speranţele, ne sunt de mare folos, căci poate ar mai săgeta inimile mancurţilor din rândurile noastre.
