Printre cei 56 de martiri, „vânaţi” cu forţa, încarceraţi, apoi încărcaţi în vagoane pentru vite şi duşi în neagră străinătate ca să piară neamul românesc din Bucovina cedată şi înstrăinată de Ţară, nimiciţi, în 1944-1945, de regimul barbar sovietic în lagărele morţii de pe ţărmurile lacului Onega, în Siberii de gheaţă, care nu au nici morminte, nici cruci la căpătâi, dar care au „revenit”, în sfârşit, după 71 de ani, la baştină, doar prin numele dantelate cu lacrimi în piatră, pe această cruce a durerii neamului românesc, sfinţită la 14 august 2016, în Ziua scoaterii Sfintei Cruci, e şi numele bunelul după tată, Nicolae NICHITA al lui Gheorghe.
Bucovina din nou sângerează în mare doliu - încă 11 bucovineni, printre care 3 români, au murit în bătălia pentru Bahmut - iadul cel mai îngrozitor din Ucraina, unde în prezent se duc cele mai crâncene lupte cu invadatorul rus – mulți copiii au rămas orfani de tați
Pe ofițerul de poliție Alexandr Dovbuș, din Cuciurul Mare, l-am cunoscut ca poet și traducător. Cu peste vreo 10 ani în urmă, bibliotecara șefă a bibliotecii din Cuciurul Mare, fostul raion Storojine
Nu cunosc nici un bucovinean, plecat de la baștină, cu, sau fără voia sa, să nu-i fie dor de dulcea Bucovină. Gândindu-mă la ei, la bucovinenii care sunt împrăștiați prin lume, mă compar cu mine însumi. Eu n-aș putea trăi niciunde pe pământ fără Bucovina. Deși am fost în multe locuri deosebite, peste mări și țări, dar aici este acasă. Aici este baștina. Aici este Bucovina.
Spun aceasta deoarece, mai pe tot parcursul zilei am felicitat-o pe prietena și protagonista cărții mele „O privighetoare de munte cu nume de baladă”, simpatica și talentata Maria Iliuț. Sincere mulțumiri ziarelor și agențiilor care deja au postat online materialele mele despre crăsneanca noastră ce ne duce faima pe meleagurile lumii.
Fiecărui om Bunul Dumnezeu îi rânduieşte o cruce potrivită, după puterea lui de a rezista, nu pentru a se chinui, ci pentru a urca, fiindcă, în esenţă, crucea este scară către cer. Or, înainte de a-ţi trimite crucea pe care s-o duci, Dumnezeu îţi măsoară curajul.
În ziua de 20 februarie s-au ținut ore de patriotism și eroism, atât pentru eroii Maidanului, cât și pentru cei care luptă eroic acum pe frontul din Ucraina. La lecțiile de istore, literatură, dar și la toate celelalte.
Mi-i drag de la un capăt la altul satul natal – Hruşăuţi-Voloca Plaiul lui Vodă, cum îi mai spunem cu gândul la legendele despre viteazul Voievod Ştefan cel Mare, care şi-a purtat paşii pe aceste locuri străbune, repurtând o glorioasă victorie asupra leşilor în Codrii Cosminului, căci creşte şi înfloreşte, dă lumii talente veritabile, precum cântăreţul cu renume mondial, folcloristul Ioan Paulencu, Artist al
Ar fi putut trăi și trăi, fiindcă sunt atât de tineri, dar s-au sacrificat pentru Patrie, pentru apărarea Ucrainei. De acum din ceruri, dintre îngeri, îi vor proteja pe cei dragi! Astăzi, Bucovina își ia rămas bun de la cei mai buni fii ai săi, care și-au dat viață pentru Ucraina în războiul cu inamicul rus.
...preotului protoiereu mitrofor Ion GORDA, parohul Bisericii „Sfântul Nicolai” din comuna Voloca, protopop de Hliboca, îi datorăm parastasele de pomenire, organizate în fiecare an la Fântâna Albă, unde la 1 aprilie 1941 au fost masacraţi sute de români, pelerinajele şi serviciile divine, oficiate, în fiecare luni la Paşti, la Stejarul lui Ştefan cel Mare din inima Codrilor Cosminului, în memoria vitejilor ostaşi care au apărat dreapta credinţă, de nu, eram turciţi. Astfel, părintele Ion, ca şi Voievodul Ştefan cel Mare şi Sfânt, ne oferă un exemplu viu de unitate prin credinţă, pe care trebuie s-o dovedim şi noi în prezent, păstrându-ne ce-i al nostru din moşi-strămoşi – credinţa, limba.
Asociația „Pământul strămoșesc” de dincolo de frontieră, despre care am scris chiar la finele anului trecut, a organizat o nouă activitate frumoasă. E o Asociație care vrea să aducă în fața celor prezenți atât meșteșugurile vechi, date uneori uitării, cât și alte tradiții ale namului nostru.
Adevărul e că rădăcinile-mi sunt ascunse în inima veşniciei satului natal, Hruşăuţi-Voloca. Iubesc acest colţ de rai mioritic cu fineţea pitorescului ce captivează, cu oameni harnici şi gospodari, adevăraţi patrioţi ce-şi iubesc neamul, limba, portul şi tradiţiile populare.
După înfrângerea Revoluţiei de la 1848 din Transilvania, considerat duşman, Aron Pumnul a fost condamnat la moarte de autorităţile maghiare . Pentru a scăpa cu viaţă, deghizat în cerşetor, desculţ, a trebuit să fugă la fraţii de peste Carpaţi, se refugiază la Cernăuţi, unde se manifestă ca un adevărat „Apostol al românismului”, contribuind la deşteptarea conştiinţei naţionale a românilor bucovineni, „partea cea mai luminoasă a activităţii sale”, scria Constantin Loghin.
Sărbătorile de iarnă sunt întotdeauna așteptate și dorite. Multe la număr, aflate într-o peroadă când cel puțin la țară, nu prea este de lucru, pe afară, ele ne vin cu bucurie. Mai bine zis ne-au venit întotdeauna. Anul acesta pentru prima oară, cel puțin de când țin minte eu, sunt umbrite de o mare tristețe. Da, am avut și pandemia, care ne-a ținut închiși și cu măști la gură, dar totuși era ceva pentru întreg globul. Iar acum ne punem toți întrebarea firească: de ce noi?, de ce țara noastră? Răspunsuri ar fi multe, le înțelegem, dar rămânem cu durerea și suferința, cu teama că nu știm ce ne va aduce ziua de mâine. Totuși necătând la toate problemele ce le avem, or, s-a mai adăugat și curentul electric, care prin satele noastre, mai mult nu este, decât este. Dar se vede că așa ne este soarta și trebuie să le trecem pe toate. Întorcându-mă la frumoasele sărbători de iarnă, cum spuneam mai sus, cam triste acum, dar totuși au venit, le-am petrecut. Una dintre cele mai iubite, aflate spre finele acestui șirag de sărbători, este Iordanul, sau Botezul Domnului. Este sărbătoarea curățirii, a purificării, a speranței. Necătând la vremurile de afară, slavă Domnului, măcar timul probabil este benefic cu noi în acest an, deși poate și puțină zăpadă, nu ne-ar strica. Dar avem înainte luna lui Făurel, care ne poate aduce oricând surprize meteorologice. Deci în ciuda vremurilor ce bântuie, lume multă s-a adunat azi în bisericile noastre pentru a sărbători Botezul Domnului, dar și pentru a ne ruga, așa cum facem pe parcursul a unui an întreg aproape, pentru pace și sănătate. Pentru
Diaconul Ion Creangă, teolog rafinat, spunea că dragostea preotului față de păstoriții săi trebuie să fie asemenea iubirii cu care Dumnezeu îmbrățișează lumea. Or, preotul este chemat să devină icoana nemijlocită a lucrării şi prezenței Mântuitorului Hristos în lume. Iar dragostea apare ca o calitate esențială a slujirii preoțești, a cărui ultim scop este mântuirea oamenilor. Virtuțile preotului trebuie să strălucească în toate împrejurările vieții sale prin tot ceea ce face. De asemenea har din partea lui Dumnezeu, miruit cu puterea săvârșirii Sfintelor Taine, prin care omul participă la viața divină, s-a bucurat cu vrednicie preacucernicul părinte Vasile Covalciuc, protopop de Storojineţ, care, la 14 ianuarie curent, de Sfântul Vasile pe stil vechi, şi-a sărbătorit cea de-a 60-a aniversare de la naştere şi patronul protector- Sfântul Vasile cel Mare.