MOARTEA ASASINĂ A POETULUI ILIE MOTRESCU E ÎNVĂLUITĂ ÎNCĂ ÎN MISTERUL TĂCERII ŞI FRICII
„Zorile Bucovinei” nu numai că s-a transformat într-o adevărată tribună a românismului, ci a devenit şi un centru al manifestărilor culturale de mare valoare.
La Ceahor pot fi numărate pe degete familiile în care, de la mare la mic, se vorbeşte româneşte. Pe ici pe colo au mai rămas câţiva bătrâni şi urmaşii lor bine crescuţi, temeinic aşezaţi în legea strămoşească. Timp de vreo şapte decenii, şcoala a înstrăinat irevocabil câteva generaţii de limba maternă. Flacăra cuvântului românesc mai pâlpâie doar în sfântul locaş, unde se păstrează cu pioşenie memoria Mitropolitului Silvestru Morariu Andrievici, care a slujit ca preot ceahorenilor între anii 1843-1862. Nu e uşor să fii român în nordul Bucovinei, dar şi mai complicat e să nu-ţi pierzi identitatea într-o localitate ca Ceahor, aflată în preajma Cernăuţiului şi atât de atractivă pentru străini.
(Ion Gheorghiţă ar fi împlinit 75 de ani)
Citind în „Zorile Bucovinei” articolele mele, dl Todor Nicolaevici din Sucevenii Hlibocii, unul din cei mai activi corespondenţi netitulari ai ziarului, s-a arătat curios să afle cât mai multe despre numele de familie Sucevan, ce mi-a fost dat să-l port. Interesul manifestat de acest stimat domn m-a îndemnat să încep cercetările în istoria familiei mele. Prin intermediul ziarului care ne uneşte pe toţi românii din ţinutul nostru, încerc să-i răspund la întrebările sale.
(File din Cartea Neagră a satului Ropcea)
"...De multe ori, de dragul şcolii, a trebuit să-mi calc pe inimă..."
E impresionant cum se pricep unii oameni să facă lucruri frumoase...
După Grigore Vieru, Vasile Tărâţeanu este cel mai cunoscut poet din România de dincolo de graniţe. De aceea, oricare dintre Dvs. poate să vorbească despre Vasile Tărâţeanu. Poate chiar mai bine şi mai frumos decât mine.
Tăcerea ei strigă şi îndeamnă la păstrarea identităţii naţionale, a graiului străbun. Deşi, în ultimul timp, Dna Limbii Române, Eleonora BIZOVI din Boianul lui Neculce, nu mai are răbdare pentru tăcere, ci pune cuvintele în bătaie şi se zbate ca o lebădă rănită, când îşi vede consătenii trunchiindu-şi rădăcinile neamului. Adevărul e că nimeni, nici o orânduire bună sau rea, nici o lege nu ne poate salva Graiul şi Neamul de la pierzanie, dacă nu vom dori s-o facem noi înşine. Legea ne poate doar proteja, dar continuitatea neamului depinde de fiecare dintre noi, de iubirea noastră faţă de bunei şi străbunei.
„ NE-A UNIT EMINESCU ŞI DRAGOSTEA DE GRAI”
Umbra soţului, când cel mai învăţat bărbat al Boianului şi cel mai mare patriot român era în viaţă, transfigurându-se în steaua lui călăuzitoare pe pământul slăvit al Vechii Dacii, după trecerea în eternitate a ilustrului şi eruditului profesor Vasile BIZOVI, învăţător Emerit al Ucrainei, profesoara Eleonora BIZOVI e cea care ţine mereu aprinsă dragostea de Limbă, Neam şi ŢARĂ. Adevărul e că prin firava, dar energica şi combativa sa soţie, patriotul Vasile BIZOVI şi-a lăsat sufletul aici, pe pământ, - „Din Boian la Vatra Dornei”.
să nu te lepezi de numele tău, căci acest nume m-a salvat de la moarte…
„Îmi doresc un Tricolor micuţ ca să-l pot pune pe televizor şi să-l privesc, când mă doboară dorul de Patria noastră istorică - România..."