Comitetul școlăresc de la liceul din Cupca și-a început activitatea Noul comitet școlăresc recent ales la liceul din Cupca și-a început activitatea. Noul președinte a comitetului școlăresc a devenit Ionel Bicer, elev al clasei a 9-a. Alți 10 dintre cei mai buni elevi ai claselor superioare au fost aleși președinți ai comitetelor respective.
„CELENTANO AL MOLDOVEI” – ION SURUCEANU, LA 77 DE ANI La 9 septembrie, unul dintre cei mai îndrăgiți artiști basarabeni din toate timpurile, care ne-a încântat cu zeci de șlagăre și melodii deosebite, dar și cu vocea sa magnifică, legendarul interpret de muzică ușoară, numit și "Celentano de Moldova", Ion Suruceanu şi-a sărbătorit ziua de naștere.
LA TÂRNAUCA HERȚEI, ÎN LUMINA MEMORIEI CĂRTURARULUI VASILE BOGREA – un fiu de țărani, devenit lumină pentru cultura română Sunt oameni pe care timpul nu-i poate lua cu adevărat. Pleacă dintre cei vii, dar rămân în cărți, în memoria locurilor, în rostirea urmașilor și în acea tainică lumină pe care o lasă în urma lor marile spirite.
CORUL DE COPII ”ARMONIA” Voloca este o vatră românească, un adevărat leagăn al talentelor, un loc în care cântecul nu este doar artă, ci parte din sufletul comunității. Aici, melodia s-a păstrat cu sfințenie, asemenea unei moșteniri de preț, transmisă din casă în casă, din generație în generație. Iar astăzi, pe scena din Voloca excelează o nouă generație de copii și tineri, purtând în glas ecoul celor de odinioară și ducând mai departe, cu emoție și mândrie, frumoasa tradiție muzicală a Volocii.
Așa cum a fost în cele mai vitrege clipe ale zbuciumatei noastre Bucovine. Așa cum a fost în graiul bunicilor și străbunicilor. Așa cum trebuie să fie și pentru copiii de astăzi. Și să dea Dumnezeu ca, și după 2027, clopoțelul de la Voloca să răsune în aceeași limbă în care au rostit primele cuvinte ale generațiilor întregi de copii – în sfântul grai românesc. Pentru că, atâta vreme cât un copil își poate rosti limba maternă, cât timp un dascăl o poate preda și cât timp o școală o poate păstra vie, rădăcina neamului nu se usucă, iar lumina nu se stinge.
Limba care ne unește La Muzeul Românilor din Dreapta Tisei a avut loc un eveniment deosebit, dedicat Zilei Limbii Române, o adevărată sărbătoare a limbii, culturii și identității noastre. Ne-am bucurat să avem alături de noi Consulatul României la Solotvino, elevii Liceului „Alexandru Ciplea” din Biserica Albă, Ansamblul folcloric „BESERMENII” și pe poetul Gheorghe Moi
În ziua în care limba română a fost sărbătorită pentru prima dată oficial în Ucraina, cântecul memoria a venit ca o confirmare simplă și luminoasă: limba, tradiția și cultura trăiesc atât timp cât există oameni care le iubesc și le duc mai departe.
La Ostrița, unde tradiția ține aprins sufletul românității: prima ediție a Festivalului „La vatra satului” ,cel mai frumos rost al unei asemenea sărbători: să ne amintească cine suntem, de unde venim și ce avem datoria să lăsăm celor care vin după noi. Este cu adevărat lăudabil și înălțător faptul că o tânără dăruită de Dumnezeu cu har și talent, prof. Ana-Maria Calancea, animată de o profundă dragoste pentru neam, tradiție și frumosul românesc, a reușit să dea viață Ansamblului Folcloric „Mărgăritar” și să adune în jurul său talente din toate satele comunei. Cu pasiune, răbdare și dăruire, tânăra profesoară seamănă în sufletele celor mici și celor mari dragostea pentru cântecul și portul strămoșesc, făcând ca zestrea folclorică a acestor meleaguri să nu rămână doar o amintire a trecutului, ci să respire și să înflorească în generațiile de astăzi și cele ce vor veni
Limba română, sărbătorită la Cernăuți prin muzică, cu artiști de elită ai Operei Naționale din București. O seară închinată limbii române, memoriei, culturii și rădăcinilor noastre. O întâlnire între cuvânt și muzică. O seară în care Cernăuțiul a ascultat, prin glasul muzicii, ecoul unei limbi care a dăinuit peste veacuri. Pentru a cinsti această zi așa cum se cuvine, doamna Irina-Loredana Stănculescu, Consulul General al României la Cernăuți, inițiatoarea și organizatoarea manifestărilor, a dorit ca limba română să fie sărbătorită nu numai prin cuvânt, ci și prin muzică – prin acea artă universală care nu are nevoie de traducere pentru a ajunge la inimă, care nu cunoaște hotare
România rămâne alături de românii din Ucraina. Aproape de comunitate. Aproape de sufletul Bucovinei. Aceasta este, poate, cea mai frumoasă semnificație a unei asemenea zile. Prin activitatea permanentă a Consulatului General al României la Cernăuți, prin implicarea instituțiilor românești, comunitatea românească din Cernăuți simte că nu este singură. Ziua Limbii Române a coborât peste Cernăuți cu soare în suflet, lumină în cuvânt și bucuria reîntâlnirii în jurul unei moșteniri care nu poate fi măsurată în ani, ci în generații.
”PE ARIPILE CUVÂNTULUI ROMÂNESC - un spectacol al limbii, cântecului și sufletului românesc, pe scena Filarmonicii din Cernăuți Spectacolul, organizat de Centrul Bucovinean de Artă pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Românești, condus de Iurie Levcic, a fost mai mult decât o manifestare artistică. A fost o sărbătoare a identității, o reverență în fața limbii în care ne-au vorbit părinții și bunicii, limba în care s-au rostit rugăciuni, s-au cântat doine, s-au spus povești și s-au păstrat, de-a lungul veacurilor, memoria și sufletul unui neam.
Limba mea maternă – Sunete de nai, Doină și baladă, Dulcele meu grai.
POETUL-MARTIR ILIE MOTRESCU - ÎNTRE ADEVĂR ȘI LEGENDĂ Scriam cu 10 ani în urmă, la o comemorare asemănătoare cu cea de astăzi, 18 august 2026, că adunăm pic cu pic adevărul despre martirizarea lui Ilie Motrescu. Zic doar simbolic „o comemorare asemănătoare”, căci acea de acum zece ani s-a desfășurat în mijlocul colectivului și în clădirea „Zorilor Bucovinei” – ziarul la care poetul a lucrat doi ani până în vara lui 1969, când i s-a frânt tragic destinul. S-a aflat o perioadă atât de scurtă launoscut la comemorarea a 85 de ani de la naștere au fost Vladimir Cebotar, Gheorghe Isac și Aurica Broască. Însă, d
La 24 august 1917, se stingea la Chișinău, răpus de tifos, Alexie Mateevici, destinul căruia rămâne legat pentru totdeauna de „Limba noastră”, poemul devenit una dintre cele mai puternice expresii ale iubirii pentru limba română și, mai târziu, imnul de stat al Republicii Moldova Viața lui a fost scurtă, însă în puținii ani care i-au fost hărăziți a reușit să lase literaturii române una dintre cele mai tulburătoare mărturii despre sufletul, limba și identitatea românilor basarabeni.
Un destin crescut sub semnul muzicii, al hărniciei și al iubirii de neam VIOLONISTUL VITALIE ONOFREICIUC – voloceanul care a făcut din dragostea pentru muzică, pentru cultură, o misiune a sufletului. Or, cea mai mare fericire este de a dărui. Un destin crescut sub semnul muzicii, al hărniciei și al iubirii de neam În satul Voloca, acolo unde tradiția nu este doar o moștenire, ci o parte vie din sufletul oamenilor, există destine care se confundă cu însăși povestea comunității. Sunt oameni care nu se mulțumesc să privească istoria de pe margine, ci o scriu prin faptele lor, prin dăruire, prin timp, prin efort și, uneori, prin sacrificii pe care numai inima le poate măsura. În satul Voloca, acolo unde tradiția nu este doar o moștenire, ci o parte vie din sufletul oamenilor, există destine care se confundă cu însăși povestea comunității. Sunt oameni care nu se mulțumesc să privească istoria de pe margine, ci o scriu prin faptele lor, prin dăruire, prin timp, prin efort și, uneori, prin sacrificii pe care numai inima le poate măsura. Un asemenea om este Vitalie Onofreiciuc, născut la 7 februarie 1985, în satul Voloca – un fiu al acestor meleaguri care a înțeles de timpuriu că frumusețea unei comunități se păstrează numai atunci când cineva are curajul să o apere, să o hrănească și să o ducă mai departe.