România rămâne alături de românii din Ucraina. Aproape de comunitate. Aproape de sufletul Bucovinei. Aceasta este, poate, cea mai frumoasă semnificație a unei asemenea zile.

29 august 2026 р. | Categorie: Cultură

România rămâne alături de românii din Ucraina. Aproape de comunitate. Aproape de sufletul Bucovinei. Aceasta este, poate, cea mai frumoasă semnificație a unei asemenea zile.

Prin activitatea permanentă a Consulatului General al României la Cernăuți, prin implicarea instituțiilor românești, comunitatea românească din Cernăuți simte că nu este singură.

Ziua Limbii Române a coborât peste Cernăuți cu soare în suflet, lumină în cuvânt și bucuria reîntâlnirii în jurul unei moșteniri care nu poate fi măsurată în ani, ci în generații.

Cernăuțiul a sărbătorit, pentru prima dată oficial în Ucraina, Ziua Limbii Române

Limba – cetatea nevăzută a unui neam

Limba maternă nu este doar ceea ce rostim. Ea este ceea ce moștenim, ceea ce păstrăm și ceea ce dăruim mai departe.

Ziua Limbii Române a coborât peste Cernăuți cu soare în suflet, lumină în cuvânt și bucuria reîntâlnirii în jurul unei moșteniri care nu poate fi măsurată în ani, ci în generații.

29 august 2026 va rămâne înscris în memoria comunității românești din Ucraina ca o zi cu o puternică încărcătură simbolică: pentru prima dată, Ziua Limbii Române a fost sărbătorită oficial în Ucraina, în urma decretului semnat de Președintele Ucrainei, Volodymyr Zelenski.

Este un moment de o profundă valoare simbolică – o zi în care cuvântul românesc a fost așezat sub lumina unei recunoașteri oficiale, iar glasul unei comunități care, de-a lungul veacurilor, și-a păstrat limba strămoșească a răsunat cu și mai multă demnitate.

La Cernăuți, sărbătoarea a debutat printr-o suită de manifestări organizate de Consulatul General al României la Cernăuți, prin osârdia și implicarea doamnei consul general Irina-Loredana Stănculescu, care a moderat cu eleganță și sensibilitate momentele dedicate limbii române.

După depunerile de flori, împreună cu reprezentanții Administrației Regionale Militare de Stat, în frunte cu guvernatorul Ruslan Osypenko și echipa sa, precum și alături de distinșii oaspeți veniți din România – Alexandru Victor Micula, Ambasadorul Extraordinar și Plenipotențiar al României în Ucraina, Irina-Loredana Stănculescu, Consulul General al României la Cernăuți, Diana-Ștefana Băciuna, secretar de stat în cadrul Ministerului Culturii din România, Costel Alexe, președintele Consiliului Județean Iași, reprezentanți ai ministerelor și instituțiilor culturale din România, precum și ai Biroului Regional Suceava pentru Cooperare Transfrontalieră –, participanții s-au închinat în fața memoriei celor care și-au jertfit viața în război și au aprins o lumânare întru pomenirea și cinstirea eroilor.

Flori au fost depuse la monumentele lui Taras Șevcenko și Mihai Eminescu, doi poeți-simbol ai unor popoare care, în această parte de lume, au învățat să împartă nu doar un spațiu, ci și respectul pentru cultură, memorie și cuvânt.

A fost un gest simplu și profund: mai întâi omagierea poetului național al poporului ucrainean, apoi a Poetului nostru Național – o mărturie că dragostea pentru propria identitate poate exista în armonie cu respectul pentru identitatea celuilalt.

La sediul Palatului Național al Românilor, oaspeții au fost întâmpinați cu pâine și sare de talentata și promițătoarea Daria Crețu, alături de membrii formidabilului Ansamblu etnofolcloric model ”Izvoraș” al îndrăgitei cântărețe Victoria  Costinean,

Din tezaurul cântecului nostru strămoșesc au răsunat glasurile artisteilor Daria Crețu și Carolina Jitaru, membrilor Ansamblului „Urmașii lui Ștefan” din Mahala, condus artistic de Elena Nandrș, aducând în mijlocul sărbătorii parfumul satului românesc, ecoul tradițiilor și acel inconfundabil dor bucovinean care nu poate fi tradus în nici o altă limbă.

Ziua Limbii Române la Cernăuți a fost cu soare în suflet și bucurii, debutând cu o suită de manifestări organizate de Consulatul General al României la Cernăuți prin osârdia dnei consul general Irina-Loredana Stănculescu, care a modelat cu iscusință și a moderat cu eleganță sărbătoarea.

Pentru românii din Cernăuți, Ziua Limbii Române nu este însă doar o sărbătoare. Este o mărturisire. O mărturisire despre cine suntem,  de unde venim și despre ceea ce avem datoria să lăsăm celor care vor veni după noi.

De 37 de ani, comunitatea românească de la Cernăuți marchează Ziua Limbii Române. Faptul că, începând din acest an, această zi este recunoscută și celebrată oficial de statul ucrainean reprezintă un gest important și frumos.

Dar, dincolo de orice decret, orice recunoaștere și orice festivitate, viitorul limbii române depinde în primul rând de noi. Depinde de familie. Depinde de școală. Depinde de felul în care ne creștem copiii. Depinde dacă le așezăm în suflet limba în care au rostit primele cuvinte bunicii lor sau dacă, încetul cu încetul, îi îndepărtăm de această moștenire. Această dorință de a păstra vie limba română și de a o celebra împreună cu frații ucraineni, dar în limba română, a fost subliniată și de Vasile Bâcu, președintele Societății „Mihai Eminescu”, precum și de Nicolae Șapcă, președintele Societății Scriitorilor Români din Cernăuți, care a prezentat revistele recent apărute – „Recreația Mare” și „Septentrion literar” – și a mulțumit Departamentului pentru Românii de Pretutindeni pentru sprijinul financiar acordat, de publicista Maria Toacă, președinta Societății Doamnele Române, Aurica Bojescu, secretar responsabil al Uniunii Regionale Comunitatea Românească din Ucraina, etc

Limba română a fost, pentru românii din nordul Bucovinei, mai mult decât un mijloc de comunicare. A fost casa nevăzută a identității, legătura dintre generații, memoria celor plecați și speranța celor care vin.

În ea s-au păstrat rugăciunile bunicilor, cântecele mamelor, poveștile satului, numele locurilor, graiul strămoșilor și amintirea unei lumi pe care timpul, imperiile și vitregiile istoriei nu au reușit să o șteargă. Românii au dus limba din casă în casă, din sat în sat, din generație în generație. Au apărat-o prin școală și prin carte, prin biserică și prin cântec, prin familie și prin memorie.

Acolo unde zidurile se pot prăbuși, cuvântul rămâne. Ne dorim ca liceele românești existente să-și păstreze statutul și sufletul

Așa s-a născut, în timp, această cetate nevăzută a spiritului românesc – o cetate fără ziduri, fără porți și fără hotare, clădită din memorie, credință, cultură și dragoste de neam.

De aceea, recunoașterea oficială a Zilei Limbii Române în Ucraina este și o recunoaștere a statorniciei unei comunități care și-a păstrat rădăcinile și, în același timp, a știut să privească spre viitor, trăind în respect și bună înțelegere cu cei alături de care împarte acest pământ.

Dar această recunoaștere trebuie să-și găsească rădăcini și în viața de zi cu zi. Ne dorim ca limba română să dăinuie în școlile noastre, în liceele noastre, în familiile noastre, în cărțile noastre și în cântecele noastre.

Ne dorim ca liceele românești existente să-și păstreze statutul și sufletul, să nu fie transformate în simple gimnazii sau în instituții în care limba română să devină doar o amintire. Ne dorim școli cu adevărat românești, în care copiii să poată învăța în limba maternă și să crească fără să fie despărțiți de rădăcinile lor. Aceasta este dorința noastră.

Pentru că ar fi dureros ca, peste ani, să ajungem să sărbătorim Ziua Limbii Române într-o altă limbă decât cea care ne-a legănat copilăria.

Să nu lăsăm ca bucuria acestei zile să se stingă precum un vis frumos și neîmplinit.

Noi, românii din Ucraina, respectăm și iubim țara în care trăim. O respectăm prin fapte, prin contribuția noastră la viața ei culturală și socială, prin felul în care cinstim simbolurile și valorile poporului ucrainean. Și tocmai de aceea ne dorim aceeași deschidere și același respect față de identitatea noastră.

La Cernăuți, acest respect a fost exprimat și prin gesturile sărbătorii: mai întâi flori pentru Taras Șevcenko, poetul-simbol al poporului ucrainean, apoi flori pentru Mihai Eminescu, Poetul nostru Național.

Două nume. Două limbi. Două memorii. Și un singur mesaj: cultura nu desparte, ci apropie.

Despre importanța acestei zile și despre rostul limbii materne au vorbit Cristina Paladean, șefa Catedrei de Română a Universității din Cernăuți, Aurica Bojescu și alți reprezentanți ai comunității.

Mesaje de felicitare și de susținere au adresat Alexandru Victor Micula, Ambasadorul Extraordinar și Plenipotențiar al României în Ucraina, Irina-Loredana Stănculescu, Consulul General al României la Cernăuți, Diana-Ștefana Băciuna, secretar de stat în cadrul Ministerului Culturii din România, Ihor Vasiliev, colaborator al Direcției de Cultură a Administrației Regionale Militare de Stat Cernăuți, Irina Isopenco, reprezentant al comisarului pentru drepturile omului din Ucraina, dr. Ștefan Purici, prorector al Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava, Marioara Calancea, președinta Asociației „Arboroasa” din Suceava, precum și alți invitați.

Ne-a făcut o deosebită cinste faptul că, la manifestările dedicate limbii române, organizate de Consulatul General al României la Cernăuți, alături de  comunitatea românească, au fost prezenți reprezentanți de seamă ai statului român, diplomați, oameni de cultură și reprezentanți ai autorităților ucrainene.

Alături de Excelența Sa Alexandru Victor Micula, Ambasadorul României în Ucraina, de doamna Irina-Loredana Stănculescu, Consulul General al României la Cernăuți, de Diana-Ștefana Băciuna, secretar de stat în cadrul Ministerului Culturii din România, și de consulul Toma-Cristian Dacica, s-a aflat și guvernatorul regiunii Cernăuți, Ruslan Osypenko, împreună cu echipa sa.

Prezența lor a dat sărbătorii o semnificație aparte: limba română poate deveni o punte între oameni, între instituții și între două țări care împart aceeași parte de Europă și aceeași nevoie de pace, respect și înțelegere.

România rămâne alături de românii din Ucraina. Aproape de oameni. Aproape de comunitate. Aproape de sufletul Bucovinei. Aceasta este, poate, cea mai frumoasă semnificație a unei asemenea zile.

Prin activitatea permanentă a Consulatului General al României la Cernăuți, prin implicarea instituțiilor românești, comunitatea românească din Cernăuți simte că nu este singură.

Aproape de oameni. Aproape de comunitate. Aproape de sufletul Bucovinei.

Aceasta este, poate, cea mai frumoasă semnificație a unei asemenea zile.

Pentru că o limbă nu trăiește doar în dicționare și în manuale. Ea trăiește în glasul mamei, în rugăciunea bunicii, în cântecul de leagăn, în doina care străbate satul, în cartea deschisă pe masa copilului și în primul cuvânt pe care acesta îl rostește.

Limba este memoria noastră vie. Este casa sufletului. Este puntea peste timp. Este rădăcina din care crește viitorul.

Iar dacă vom ști să o păstrăm, să o iubim și să o dăruim mai departe, atunci, peste ani și peste generații, în Cernăuțiul nostru, cuvântul românesc va continua să răsune limpede și demn.

Nu ca ecoul unei lumi apuse. Ci ca glasul viu al unui neam care știe cine este și își poartă cu demnitate limba în lumină.

Felicia Nichita-Toma, Cernăuți, Zorile Bucovinei