Adio, drag Abecedar! Așa cum ne amintim cu drag și nostalgie, oricâți ani n-am avea, de prima învățătoare, tot așa ne amintim cu drag de prima carte școlară – Abecedarul. Cu nostalgie, părere de rău, regret, dar și speranță, în aceste zile, de la finele lui Florar, elevii claselor întâi, din liceele și gimnaziile noastre, își iau rămas bun de la prima carte din viața lor – Abecedarul. Cu versuri, cântece, cu un montaj literar-artisticbine gândit, cu calde cuvinte de mulțumire și recunoștință pentru prima învățătoare, dar și prima carte din viața lor, A
Românașii de la Liceul ”Vasile Bogrea” din Târnauca Herței, liceu care va dispărea din 2027, și-au luat rămas bun de la Abecedar Ce poate fi mai frumos, mai plin de fericire, de vise, de magie, decât copilăria !
Ziua cămășii cusute la Grădinița din Voloca – o provine a tradițiilor din moș strămoși, o poveste despre rădăcini, despre dor și despre iubirea pentru tradiție, neam . Simbol al tradițiilor, al unității și al dragostei pentru pământul natal – Ziua camașii cusute a fost sărbătorită de micuții românași de la Grădinița din Voloca pe Derelui.
19 ani fără Scriitorul Mircea Motrici. Poemul lui Mircea Motrici are viaţă şi după moarte prin moştenirea sa literară Prietenul nostru, scriitorul Mircea Motrici, cel care a fost aproape 20 de ani corespondent al judeţului Suceava şi Regiunea Cernăuți la Radio România Actualităţi, la 16 mai, cu 19 ani în urmă, s-a înălţat „În clipa de hotar a unui clopot”, „în care zac” strămoşii săi „sublimi”, dar spiritul lui a rămas „Gânduri în lacrimă” pentru noi, prietenii din Cernăuţi.
LA MULŢI ANI, DLE DIRECTOR RADU PETRAŞESCU! – Dascăl de la Dumnezeu Şcoala este rădăcina vieţii, spunea un înţelept. Dincolo de orice, şcoala îşi are seva din izvorul graiului matern ce-şi are murmurul din inima pământului străbun, prin arterele căruia circulă sângele neamului românesc. De altfel, toată viața este școală. Iar „Şcoala cea bună, după cum spunea Nicolae Iorga, e aceea în care înveţi înainte de toate a învăţa”. Şi la Liceul nr.1 din s. Ciudei, cea mai veche şcoală românească din raionul Storojineţ, se învaţă „a învăţa”
Festivalul Internațional Pascal ”La izvoare de neam și credință”– o sărbătoare a sufletului românesc, revigorată în leagănul datinii străbune de românii din Boianul Bucovinei, pe moșia cronicarului Ion Neculce. Obiceiurile și cultura strămoșească sunt rădăcinile noastre, identitatea noastră. Prin ele reînviem trecutul și îl lăsăm moștenire generațiilor viitoare. Frumoasele obiceiuri și tradiții se mai păstrează și astăzi în vatra satului românesc – Boianul Bucovinei. Am admirat artiști consacrați și tineri talentați, într-un spectacol de excepție plin de credință, lumină și speranță, menit să revigoreze tradițiile străbune pe moșia cronicarului Ion Neculce, la baștina regretaților profesori și mari patrioți, soții Bizovi – Vasile și Eleonora.
Un eveniment în care a pulsat sufletul românesc - OAMENI ȘI TIMPURI: o lecție de demnitate și patriotism Asociația Cadrelor Didactice de Etnie Română din Ucraina a deschis porțile unui eveniment deosebit, un popas cultural-istoric intitulat „OAMENI și TIMPURI: patrimoniul cultural și istoric al românilor din nordul Bucovinei”.
Într-un cadru de dezbatere vibrant și deschis, studenții de la Catedra de Română a Universității din Cernăuți au avut ocazia să exploreze și să discute problemele actuale ale filologiei române, aducând în prim-plan frumusețea și bogăția acestei discipline A devenit o frumoasă tradiție ca studenții Catedrei de Filologie Română și Clasică să se implice cu entuziasm în manifestări științifice de prestigiu, dedicate nu doar promovării tinerelor talente, ci și formării unor competențe esențiale pentru o carieră de succes în domeniul filologiei.
OMUL, CA POMUL, SE CUNOAȘTE DUPĂ ROADELE FAPTELOR SALE De câteva săptămâni trăiesc cu senzația că fiecare zi e duminică. Și cum să nu fie, dacă am avut în ultimul timp, după Postul Mare, atâtea evenimente cuprinse în efervescență sărbătorească! Printre festivaluri, aniversări, comemorări, pelerinaje la locuri sfinte, a apărut și o lansare de carte, toate fiind o dovadă vie că, în pofida timpurilor insuportab
Ne-a învăţat să ne iubim Limba, Neamul, să fim adevăraţi ROMÂNI – astăzi, academicianul, scriitorul Grigore BOSTAN. Şeful Catedrei de Filologie Română, Universitatea din Cernăuţi, cel care a fost conştiinţa noastră naţională, ar fi împlinit 86 de ani… Bucovina, atât de mică, a dat lumii oameni de valoare, precum academicianul GRIGORE BOSTAN, care a rămas „pe-acest hotar”, de unde n-a „plecat cu totul niciodată”, o frunză-nrourată”, “în crâng un ram înmugurit”… „Grigore Bostan a fost un patriot sincer, care nu şi-a construit cariera, nu şi-a zidit viaţa pe ideile patriotice. A fost patriot prin însăşi esenţa sa…”(M.Lutic). Astăzi, academicianul, scriitorul Grigore BOSTAN. Şeful Catedrei de Filologie Română, Universitatea din Cernăuţi, cel care a fost conştiinţa noastră naţională, ar fi împlinit 86 de ani…
Ca să nu apună nicicând soarele Limbii Române, Neamul Românesc În fagurele de miere al Limbii Române, răsfoind filele istoriei. Liceului românesc nr.1 din Ciudei la 210 ani de la înființare Şcoala este rădăcina vieţii, spunea un înţelept. Ne privim în oglinda timpului ori de câte ori ne e dor de şcoală, de copilărie. Şcoala ne cheamă mereu să ne întoarcem Acasă, la rădăcină, de unde spiritual nici n-am plecat niciodată. Or, şcoala îşi are seva din izvorul graiului matern ce izvorăşte din inima pământului străbun, prin arterele căruia circulă sângele neamului românesc, sângele părinţilor, buneilor şi străbuneilor noştri.
Din dragoste pentru rădăcini – Vasile Tiple: portretul unui colecționar de frumos și tradiții Într-o lume aflată într-o continuă schimbare, există oameni care își asumă rolul de „punte” între trecut și viitor. Un astfel de exemplu de dăruire și viziune este Vasile Tiple, o personalitate complexă a comunității românești din Transcarpatia, a cărui activitate se împletește armonios între catedră, scenă și muzeu.
Sunt un om al cărții… (23 aprilie – Ziua mondială a Cărții și a dreptului de autor) Sunt un om al cărții. De cum am însușit alfabetul, din clasa întâi și până în ziua de azi, iubesc cartea. Mi-a plăcut și îmi place să citesc. Am citit mii de cărți în viața mea și mă mândresc cu acest lucru. Cartea înseamnă înțelepciune, cunoștințe, bagaj de cuvinte. Citind te poți exprima coret, mânuiești limba la perfecție, poți discuta cu oricine, pe orice temă... Biblioteca a devenit din fragedă copilărie până în ziua de azi, unul dintre cele mai îndrăgite edficii, unde vin și revin cu plăcere oricând. Sunt un om al cărții. În afară de faptul că mi-a plăcut să citesc, pe tot parcursul vieții am adunat cărți, formându-mi astfel o mare bibliotecă proprie. Pe unele le-am procurat, pe altele le-am comandat, am primit în dar de la
Iubirea de poveste a lui Eminescu și Veronica Micle. La 22 aprilie 1850 s-a născut Veronica Micle Patimă,gelozie, trădare ”Îngerul meu blond”, ”Draga mea Nică”, ”Mititica mea Moţi, ”Eminul meu iubit” sau ”Miţule băiet iubit”, aşa se diezmierdau Mihai Eminescu şi Veronica Micle în scrisorile lor de dragoste, cel mai celebru cuplu din istoria literaturii române. Contemporanii Poetului, iatoricii şi criticii literari afirmă, însă, că relaţia dintre Eminescu şi Micle, iubirea de poveste dintre cei doi îndrăgostiţi nu a fost perfectă, împlinită, ci una sfâşietoare, marcată de certuri, patimă, gelozie şi chiar trădare, că, nu de puţine ori, cei doi iubiţi s-au consolat, fie doar pentru o noapte sau mai multe, în braţele altor parteneri. Astfel, referinţele privind amantele lui Eminescu sunt numeroase şi evidente, însuşi Poetul dându-se de gol cu poeziile dedicate acestora. În ceea ce o priveşte pe Veronica Micle, părerile sunt diverse: unii susţin că a fost victima calomniilor junimiştilor, în frunte cu Titu Maiorescu, care căutau răzbunarea. Alţii susţin că”văduvei lui Ştefan Micle îi plăcea cochetăria şi îl tortura pe gelosul Eminescu cu escapadele ei amoroase”.
Muzeul Românilor din Dreapta Tisei, Maramureșul istoric – un refugiu pentru sufletele în căutare de autenticitate, un spațiu unde fiecare vizitator nu doar privește, ci participă, simte și înțelege. Aici, istoria și sufletul se întâlnesc, creând o legătură profundă între trecut și prezent, între oameni și tradiții.