”Adio, clasele primare!”.

”Adio, clasele primare!”. "Pentru mine școala a însemnat frumusețea unui copac sădit de altul în mine".

Ce frumos spunea Nichita Stănescu. Pentru mine, dar și pentru mulţi vlăstari de români acest copac a înflorit cu floarea eternă a graiului matern. De altfel, de noi depinde ca această floare a limbii materne să nu se ofilească nicicând, ci să înflorească veșnic cu dragostea pentru tot ce a născut neamul nostru românesc – Limbă, Tradiții, Datini, etc.

Şcoala este rădăcina vieţii, spunea un alt înţelept. Or, şcoala îşi are seva din izvorul graiului matern ce-şi are murmurul din inima pământului străbun, prin arterele căruia circulă sângele neamului. De altfel, toată viața noastră este o școală. Iar „Şcoala cea bună, după cum spunea Nicolae Iorga, e aceea în care înveţi înainte de toate a învăţa”.

Știm ce ne așteaptă din septembrie 2027, când din 34 de licee cu limba română de predare, conform noii reforme a învățământului ucrainean, vor rămâne doar 4?

În pofida faptului că legea ne bate la ușă, că în școlile noastre au fost reduse considerabil orele de română, măcar până atunci să ne bucurăm de ce avem - copiii mai învață în graiul străbunilor, deși în unele școli nu se mai pot bucura de acest privilegiu.

Au trăit bucuria, dar, totodată și regretul după cei mai frumoși ani ai copilăriei și micuțele mlădițe ale neamului, elevii de la Gimnaziul din satul Hrușăuți, comuna Voloca, instruiți în graiul lui Eminescu, cu poveștile lui Ion Creangă.

”Adio, clasele primare!”, a fost pentru ei o sărbătoare de neuitat, trăită cu inima alături de buna și înțeleapta lor învățătoare Maria Mudrac, de colegi, învățători și părinți.

De-acum viața le crește aripile visării pentru a se înălța fulgerător și grabnic spre sferele cunoașterii. Pășesc cu ochii mari și întrebători ai sufletului spre noi orizonturi, spre noi povești. Fie ca ele să li se deschidă cu bucurii și frumoase realizări.

Au părăsit școala primară pentru a se pregăti să devină maturi, deștepți și de succes. Călăuze în această cale întortocheată a vieții îi vor avea pe toți înțelepții și erudiții dascăli de la această oază de românitate, care îi vor instrui, susține și ajuta să pătrundă în secretele cunoașterii.

Le dorim vlăstarilor de viță românească din această pitorească comună cu vechi și frumoase tradiții, pe unde și-a purtat pașii neînfricatul și credinciosul Voievod Ștefan cel Mare, biruind dușmanul în victorioasa Bătălie din 26 octombrie 1497 din Codrii Cosminului, care au păşit cu bucurie într-o nouă lume a copilăriei, o lume mai mare și mai plină de curiozități, succese mari la carte, să obţină cunoştinţe temeinice și să se mândrească că sunt români.

Într-un ceas bun, dragi vlăstari de viţă românească!

Felicia NICHITA-TOMA pentru Zorile Bucovinei