Pentru doi pumni de făină de porumb îşi dădea hainele şi alte lucruri din casă. Copiii îşi potoleau foamea cu borş din urzici şi lobodă.
...invoc o altă durere, o Golgotă a prezentului, din cauza căreia generaţiile viitoare vor trebui să pună cruci pentru limba şi istoria noastră.
La Boian, conform tradiţiei, în ultima duminică a lui august sunt comemoraţi consătenii martirizaţi în anii dictaturii comuniste, urmaşii eroilor adunându-se la monumentul înălţat în memoria lor. Şi la acest sfârşit de vară, ca în fiecare an, parohul Bisericii Adormirea Maicii Domnului, preotul Vasile Nicoriuc, a oficiat slujba de pomenire, sfinţind monumentul pe care sunt înscrise numele românilor victimizaţi la mii de kilometri de baştină. Deşi în acea duminică părintele Vasile a avut botezuri şi o înmormântare, dumnealui şi-a îndeplinit această sfântă datorie.
se împletesc într-o cunună de spini tragediile câtorva familii...
În ziua Soborului celor 12 Sfinţi Apostoli s-a mai înălţat o cruce, s-a mai aprins o candelă la altarul nostru de sfinţi. Or, prin simbolul comemorativ, înălţat în cimitirul satului Broscăuţii Vechi, raionul Storojineţ, baştina Românului din Oradea, Vasile Ilica, care printre primii a scris despre tragedia românilor bucovineni, interdicţia căruia încă n-a fost anulată, cu toate că puterea în Ucraina s-a schimbat, încă 36 de martiri dintre cele 60 de persoane ce au avut de suferit în timpul represaliilor sovietice, deportaţi în stepele Kazahstanului şi îngheţurile siberiene, decedaţi în chinuri cristice pe drumul calvarului stalinist, au „revenit” Acasă.
În ziua Soborului celor 12 Sfinţi Apostoli s-a mai înălţat o cruce, s-a mai aprins o candelă la altarul nostru de sfinţi. Or, prin simbolul comemorativ, înălţat în cimitirul satului Broscăuţii Vechi, raionul Storojineţ, baştina Românului din Oradea, Vasile Ilica, care printre primii a scris despre tragedia românilor bucovineni, interdicţia căruia încă n-a fost anulată, cu toate că puterea în Ucraina s-a schimbat, încă 36 de martiri dintre cele 60 de persoane ce au avut de suferit în timpul represaliilor sovietice, deportaţi în stepele Kazahstanului şi îngheţurile siberiene, decedaţi în chinuri cristice pe drumul calvarului stalinist, au „revenit” Acasă.
O lacrimă s-a prelins în neuitare la altarul de sfinţi ai neamului românesc din vechiul cimitir din Cernăuţi, unde şi-au aflat liniştea unele dintre cele mai marcante personalităţi ale românilor. Or, aducându-le un omagiu celor ce s-au înălţat prin sacrificiu, Octavian Bivolaru, preşedintele Societăţii „Golgota” din Ucraina, cel care menţine cu pietate memoria martirilor, care, în condiţii incompatibile, şi-au purtat crucea cu demnitate pentru continuitatea Neamului şi Graiului, fie că au sfârşit împuşcaţi în închisori, cosiţi de gloanţele grănicerilor sovietici la Lunca şi Fântâna Albă ori deportaţi în îngheţuri siberiene, la munci silnice pe ţărmurile lacului Onega, a adunat, a şaptea oară în acest an, spiritualitatea românească din ţinut, la un parastas de pomenire lângă obeliscul de glorie al eroilor români din toate timpurile, căzuţi la datorie, şi victimelor regimului stalinist, năpăstuite de vitregiile sorţii, din curtea Bisericii Trei Ierarhi din cimitirul vechi din Cernăuţi.
Deşi de la evenimentele dramatice din iunie 1941 s-au perindat 73 de ani, timpul nemilos aşa şi n-a vindecat durerea din sufletele celor care şi-au pierdut rudele în masacrele de la Lunca şi Fântâna Albă, gulaguri şi lagăre ale morţii, celor care îi deplâng încă pe cei scumpi şi dragi, înghiţiţi de hăul „raiului” sovietic...
Să povestim, să pomenim în tăcere, să şoptim în rugăciuni, să strigăm până la cer…
Bârlădenii vor avea prilejul să participe la o comemorare organizată de “Basarabia E România Bârlad” (organizație de tineret non-guvernamentală ce susține unirea Republicii Moldova cu România), prilejuită de împlinirea a 74 de ani de când România a fost ruptă în două.
Trecutul nostru îndurerat şi prezentul cutremurat de evenimentele tragice din estul Ucrainei s-au întâlnit la Herţa într-o cunună vegheată de flacăra lumânărilor şi înrourată de lacrimile pomenirii. Ziua de doliu în Ucraina a coincis cu momentele de comemorare a martirilor Herţei, victime ale regimului totalitar stalinist.
Satul mic cu Oameni mari, modeşti şi cinstiţi, cu un pronunţat simţ naţional, strâns legaţi de glia străbună... înzestraţi de la Dumnezeu cu puterea de a regenera memoria urmaşilor.
Cu fiecare zi se simțea din ce în ce tot mai obosit și mai înstrăinat. Singurătatea o simțea deosebit de apăsătoare, mai ales, după pierderea soției. Rămânând singur, toate lucrurile dragi si scumpe cândva pentru el au început să-i devină indiferente.
Masacrele de la Fântâna Albă şi Lunca sunt o pagină sângeroasă şi destul de vie în istoria românilor bucovineni, care îşi deplâng încă soarta. Or, durerile ne sunt mai atenuate, iar bucuriile mai pronunţate, când simţim că nu suntem singuri în durere.
Nu cunosc alt loc în Bucovina noastră de unde am putea lua mai multă tărie sufletească, mai mult dor de libertate, o mai curată dragoste de neam...