29 martie 2024
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

LUMINAT DE JALE PÂNĂ-N TEMELII…

10 septembrie 2014 р. | Categorie: Social

Nu mai ţin minte unde am citit aceste cuvinte, care mi s-au întipărit adânc în suflet: „…luminat de jale-i pământul până-n temelii,/ căci arde ţara de morminte,/ cum arde cerul de făclii…”. Mergem cu durere la mormintele celor dragi, dar fericiţi sunt cei ce au parte de o cruce la căpătâi. Doar sute şi mii de conaţionali şi-au găsit sfârşitul prin negre străinătăţi, rămânând să-şi doarmă somnul veşnic în pământ străin. N-au scăpat de această năpastă mulţi dintre consătenii mei, din Boian, ei trăind în memoria noastră ca martiri ai neamului, sacrificaţi pentru credinţă şi libertate. Aşa cum Mântuitorul Iisus a parcurs drumul crucii, la fel şi eroii noştri au trecut prin calvarul Siberiei şi Onegii, neajungând să-şi vadă împlinit visul de a reveni pe pământul natal.

La Boian, conform tradiţiei, în ultima duminică a lui august sunt comemoraţi consătenii martirizaţi în anii dictaturii comuniste, urmaşii eroilor adunându-se la monumentul înălţat în memoria lor. Şi la acest sfârşit de vară, ca în fiecare an, parohul Bisericii Adormirea Maicii Domnului, preotul Vasile Nicoriuc, a oficiat slujba de pomenire, sfinţind monumentul pe care sunt înscrise numele românilor victimizaţi la mii de kilometri de baştină. Deşi în acea duminică părintele Vasile a avut botezuri şi o înmormântare, dumnealui şi-a îndeplinit această sfântă datorie.

În preajma acestui eveniment, ce ne uneşte întru simţire românească, terenul a fost îngrijit cu ajutorul câtorva boinceni inimoşi – Virginia Galiuc, Lucica Bizovi, Eleonora Sfeclă, Nicolae Sfeclă, Maria Jalbă şi alţi oameni neindiferenţi. Îndeosebi, lumea adunată s-a bucurat când l-a văzut pe primarul satului, dl Gheorghe Demenciuc, sosind cu un grup de săteni printre care erau şi copii. De rând cu drapelul de stat al Ucrainei, ei purtau Tricolorul (cu stema Boianului), care a fost sfinţit în cadrul acestei emoţionante ceremonii. Părintele Vasile şi primarul nostru au rostit răscolitoare cuvinte de evocare a eroilor, de părea că lăcrimează şi florile aduse de gospodinele satului. După minutul de reculegere, gospodinele au împărţit pomeni pentru odihnă dispăruţilor fără de urmă, iar din partea Bisericii toţi au fost serviţi cu felii de pepeni verzi.

Deoarece în aceeaşi duminică, la 31 august, la Cernăuţi a avut loc sărbătoarea Limbii Române, e pentru prima dată când n-am reuşit să particip şi la momentul de comemorare a martirilor noştri. Regret mult, dar nu puteam să nu fiu prezentă la cea mai mare sărbătoare naţională a românilor noştri, tot mai sărăciţi de comorile sufleteşti. Scriu aceste rânduri din cele ce mi-au povestit consătenii prezenţi la slujba de sfinţire a monumentului. Din cele aflate, mă gândesc că s-a organizat frumos, cu mult suflet. Totuşi, mă apasă o grea întrebare. De ce n-au fost reprezentanţi din cele trei şcoli (două din Boian şi una din Lehuceni)? Ar fi fost frumos şi cu mult folos ca în pragul începerii anului şcolar prima lecţie de istorie să fie ţinută la acest loc sfânt pentru boinceni. Cum o să-şi cunoască tinerii trecutul cu o astfel de educaţie?! Ştiu că îmi aprind paie-n cap şi îmi fac noi neprieteni, dar nu mă tem, fiindcă adevărul e mai presus de toate.

Din adâncul pământului, pe unde au căzut cu vreo şapte decenii în urmă, fiii Boianului se înalţă la cer, pentru mângâierea celor lăsaţi să-i plângă acasă. „Eroii în veacuri nu pier,/ Ei veghează întregi la hotar,/ Mai este, mamă, dreptate în cer,/ Noi nu ne-am jertfit în zadar!” Iată ce ar trebui să ştie copiii noştri despre cei ce au lăsat în urmă adâncă tristeţe şi dureroasă tânguire! Dacă şcoala uită să le spună adevărul, măcar părinţii să le povestească despre strămoşii victimizaţi de orânduirile străine, măcar să ne pomenim martirii pomenim în rugăciunile noastre.

Eleonora BIZOVI,

corespondentă netitulară