PLÂNGE INIMA, SUSPINĂ, PENTRU TINE, BUCOVINĂ…
29 noiembrie 2014 р. | Categorie: Noutăţi
„Mai presus de tihna noastră stă datoria sfântă de a ne apăra fiinţa şi neatârnarea ţării noastre”
Apropo, această moştenire testamentară, lăsată Neamului de Ştefan cel Mare şi scrisă pe pergamentul din icoana sa şi redată în culori grăitoare de pictorul Mihai Alisavetei, e lumina ce ne arată calea înainte, un talisman ce ne protejează de ghinioanele nenorocului ce-i urmăresc pe cei sinceri, nedeprinşi cu făţărniciile şi minciuna. Conştientizăm, spre regret, că mulţi dintre noi ne prefacem doar că ne îndeplinim această sacră datorie de a ne păstra şi perpetua fiinţa naţională. Oricum, această chemare testamentară ne-a adunat sub cupola UNIRII în ajunul remarcabilei date din istoria Bucovinei – ZIUA BUCOVINEI, în Casa Mare de la sediul redacţiei ziarului „Zorile Bucovinei”, la cea de-a 2-a ediţie a celei mai înălţătoare sărbători de suflet ale Neamului.
Organizat la 27 noiembrie de ziarul „Zorile
Bucovinei”, Societatea Jurnaliştilor Români Independenţi din regiunea Cernăuţi
(preşedinte Nicolae Toma), în comun cu Biblioteca Bucovinei „Ioan G. Sbiera”
(director Gheorghe Gabriel Cărăbuş), Societatea Scriitorilor Bucovineni (Carmen Veronica Steiciuc),
filiala Suceava a Jurnaliştilor Profesionişti din România (preşedintă Doina Cernica),
cu sprijinul Consulatului General al României la Cernăuţi, evenimentul de
anvergură i-a unit într-o suflare românească pe toţi acei care simt şi respiră
româneşte, demonstrând astfel că Bucovina
e una, întregită prin spiritul românilor
trăitori de veacuri pe acest picior de plai mioritic ce poartă în suflete un
dor nestins – dorul de Ţară.
În pofida faptului că data desfăşurării Zilei Bucovinei a fost coordonată cu Consulatul General al României la Cernăuţi, reprezentanţii misiunii diplomatice române au fost prea ocupaţi în acea zi din preajma Sărbătoririi Zilei Naţionale a României, nereuşind să ajungă şi la Ziua Bucovinei, la „Zorile Bucovinei”.
Adevărul e că manifestarea de suflet,
consacrată întregirii Neamului, a adunat români din sudul şi nordul Bucovinei,
care poartă în suflet aceleaşi doruri şi aspiraţii, sala spaţioasă a redacţiei
devenind arhiplină. Cei care ne-au onorat cu prezenţa – scriitori, jurnalişti, poeţi, oameni simpli, profesori,
interpreţi, lideri ai societăţilor naţional-culturale – Vasile Bâcu,
preşedintele Societăţii „Mihai Eminescu”, Dumitru Covalciuc, preşedintele
Societăţii „Arboroasa”, Ilie Tudor Zegrea, preşedintele Societăţii Scriitorilor
Români din Cernăuţi, Octavian Bivolaru, preşedintele Societăţii „Golgota” a
românilor din Ucraina, Ilie Popescu, preşedintele Societăţii „Golgota” a
românilor din regiunea Cernăuţi, Ion Broască, preşedintele Societăţii Medicale „Isidor
Bodea”, Tudor Andrieş, redactorul-şef al săptămânalului "Concordia", fotoreporterii Nicolae Hauca,
Vasile Paladean şi Nicolae Paulencu etc. – au trăit bucuria înălţătoarei
Sărbători prin lansarea volumului „Dulce
de Suceava – Amar de Cernăuţi”, scrisă
de Doina Cernica şi Maria Toacă, şi sfinţirea portretelor lui Mihai Eminescu şi
Ştefan cel Mare şi Sfânt, opere înveşnicite în preajma măreţei Sărbători de
penelul iscusitului şi talentatului pictor Mihai Alisavetei, vopseaua cărora
n-a reuşit încă bine să se usuce.
Cu dor de Cernăuţi – cu dor de România
Graţie dlui Gheorghe Gabriel
Cărăbuş, directorul Bibliotecii Bucovinei „Ioan G. Sbiera”, prezent în fruntea
echipei din Ţară – scriitoarea şi publicista Doina Cernica şi dna
Maria Olar, preşedinta Fundaţiei Culturale „Leca Morariu”, doctorul în istorie
Alis Niculică şi radioreporterul de la România Actualităţi Mihaela Buculei
– la făurirea unirii spirituale în capitala provinciei, Casa Mare a ziarului „Zorile
Bucovinei” a găzduit oaspeţi dragi din România cu dor de Cernăuţi şi tot atât
de dragi şi aşteptaţi din ţinut, cititori fideli ai ziarului – cu dor de
România.
Dar nu importă cu cine ne-am îmbrăţişat în Măreaţa Zi, cu cine am stat la masă, ci ceea ce purtăm în inimi, căci de oaspeţi dragi suntem întotdeauna bucuroşi – fie ei din România, şi din ţinut, oricum Sărbătoarea o facem pentru noi, pentru sufletul nostru, al românului amărât şi înstrăinat de Ţară, căci, mai presus de onorurile şi supărările noastre trebuie să stea, vorba Voievodului, „datoria sfântă de a ne apăra fiinţa” naţională.
În calitate de gazdă şi de moderator al manifestării, Nicolae Toma, redactorul-şef al „Zorilor Bucovinei” şi preşedintele Societăţii Jurnaliştilor Români Independenţi din regiunea Cernăuţi, a făcut o succintă prezentare a volumului, alcătuit de cele două distinse doamne, scriitoarea Doina Cernica şi publicista Maria Toacă, sensibilizând că publicaţia „Crai Nou” din Suceava, la care de aproape o viaţă activează dna Cernica, în frunte cu directorul ei Dumitru Teodorescu, cu care „Zorile Bucovinei” colaborează fructuos, e unul dintre cele mai obiective ziare din România.
„Dulce de Suceava - Amar de Cernăuţi”
Bucuria întâlnirii cu Cernăuţiul şi
prietenia din fragedă tinereţe cu dna Maria Toacă, care toată viaţa a lucrat şi activează la "Zorile Bucovinei", ce apoi s-a încununat într-o
fructuoasă colaborare cultural-artistică, au fost evocate de scriitoarea dna
Doina Cernica, care a specificat că „Dulce
de Suceava – Amar de Cernăuţi” e un volum de publicistică ce adună în palmaresul
său articole proprii, publicate în „Crai Nou”,
şi de Maria Toacă – în „Zorile
Bucovinei”, toate referindu-se la Bucovina, „cu o focalizare vădită asupra
Cernăuţiului şi a românilor de-aici. Apropo de perspectiva aderării la Uniunea
Europeană, Cernăuţiul să fie proclamat o capitală culturală europeană, la fel precum Sibiul,
la care concurează şi Iaşul”.
Continuând momentele evocatoare, domnul Gheorghe Gabriel Cărăbuş şi doctorul în istorie Alis Niculică au preluat firul Ariadnei, subtilizând că volumul editat de cele două prietene – Doina Cernica şi Maria Toacă – sunt două priviri asupra istoriei, e o „carte scrisă cu mănuşi de catifea”, un document important pentru urmaşi, o istorie tristă şi dureroasă a rezistenţei românilor înstrăinaţi şi trunchiaţi de la arborele Patriei, a continuităţii luptei pentru graiul matern străbun, pentru reîntregirea Ţării Fagilor, pentru apărarea şi recunoaşterea, perpetuarea românităţii.
Plânge inima, suspină, pentru tine, Bucovină…
Nu mai puţin importante în acea zi
dătătoare de speranţe au fost discuţiile aprinse ale dlor Octavian Voronca, Dumitru Covalciuc, Ilie
Zegrea etc. referitoare la evenimentele ce au dus la făurirea Unirii din
1918. Ca un preludiu la fiorul ce i-a cuprins întreaga fiinţă, ascultând vocea emoţionantă
a poetei populare din Tereblecea, Eugenia Balan-Ciocoboc, care a citit din
propriile-i versuri patriotice, dedicate Bucovinei, pe aceeaşi undă trepidantă scriitorul
Dumitru Covalciuc continuându-şi prelegerea referitoare la durerea înstrăinării de Ţară, a cedării Bucovinei, la
pasivitatea celor care urmau să ne apere
în 1940, când au năvălit ruşii: „Noi, cei de la o margine de Ţară, am suferit
din cauza Bucureştiului oficial, nu vă supăraţi, a fost cea mai mare trădare în
’40… Ştiţi unde era nordul Bucovinei? Pe
Prut. Cernăuţiul era pe partea de sud. De unde s-a luat până la Putna? Cât au
mers tancurile, tot era nord? La ce atunci au fost concentrările, s-au săpat
tranşee în 1939? Au trecut până unde au
vrut. În timpul acela în Cernăuţi erau două 
batalioane şi nişte
jandarmi. Unde era armata? Cum putea fi Cernăuţiul apărat? Au adus unguri din
Transilvania şi evrei, i-au pus pe Prut şi Ceremuş să păzească graniţa. Durerea
noastră e mare! …Ar merita şi Iancu Flondor, făuritorul Unirii, să aibă un bust
la Storojineţ şi Suceava”. O întâmplare tristă a avut loc în 1940. Nicu
Flondor, primarul de atunci al Cernăuţiului, a primit ordin din Bucureşti să predea
cheile oraşului sovieticilor. Ce palmă a dat istoria neamului!”.
Timpul vindecă durerile noastre, dar ucide speranţe
Deşi e posibil ca vremurile să ne aducă timpuri bune, să cadă sârma ghimpată ce desparte un neam de acelaşi sânge, dar pot năvăli şi timpuri obscure şi nu e vorba aici de pesimism, ci trebuie să fim realişti, să privim adevărul în faţă, căci ce e menit să se întâmple, întotdeauna va găsi o cale. Spre regret, timpul vindecă durerile noastre, dar ucide speranţe. Important e că Unirea spirituală la Cernăuţi, prin înălţarea neamului de Ziua Bucovinei, şi volumul „Dulce de Suceava – Amar de Cernăuţi” va rămâne în istorie, după cum a sensibilizat şi dna Doina Cernica, peste ani se va şti că aici au trăit români băştinaşi cu dor de Ţară, că în capitala Bucovinei în 2014 se vorbea încă româna, că la sediul ziarului românesc „Zorile Bucovinei” s-a sărbătorit ZIUA BUCOVINEI.
Mulţumindu-i din suflet antreprenorului
Gheorghe Cozma, bunului român care veghează veşnicia Poetului, păstrând
liniştea şi ordinea la monumentul juvenil al lui Mihai Eminescu din centrul
Cernăuţiului, pentru sponsorizarea
portretului lui Mihai Eminescu, în virtutea modestiei sale, Nicolae Toma a
amintit doar fugitiv că tablourile au fost finanţate şi de familia sa. Evident,
sacrificiul pe care l-au făcut membrii familiei sale, adunând bani din salariul
mic pentru a vedea conturat chipul
Voievodului Ştefan cel Mare a fost neînsemnat în comparaţie cu jertfa
viteazului Voievod, adusă la altarul Neamului. Mai mult, neobositul creator
Mihai Alisavetei, obsedat de trecutul glorios al poporului român, în deosebi,
ne-a propus să-l redea în culori şi pe Alexandru cel Bun. Evident, dacă s-ar găsi
vreun sponsor, n-am fi împotrivă să-l
avem în Casa Mare a redacţiei şi pe acest mare domnitor. Sperăm că se vor găsi
oameni de afacere, dacă nu în Bucovina cedată şi înstrăinată, măcar în România,
care, impresionaţi de creaţiile pictorului, să-l susţină, să dorească să-l aibă
într-o Casă Mare a sa pe Ştefan cel Mare, la fel precum şi românul Vasile Botă
din Boian îl are pictat pe un perete din sufrageria casei.
Ne-a emoţionat gestul nobil al Arhimandritului Melchisedec Velnic, stareţul Mănăstirii Putna, prima şi cea mai de vârf ctitorie voievodală a lui Ştefan cel Mare, unde viteazul domnitor şi-a găsit liniştea eternă, căruia îi suntem recunoscători şi-i adresăm ÎPS mulţumiri din suflet pentru disponibilitatea de a-l trimite pe părintele Dosoftei pentru sfinţirea inegalabilelor creaţii picturale ale maestrului Mihai Alisavetei.
Oricum, suntem nespus de fericiţi că portretele
marilor înaintaşi vor înnobila atmosfera de respiraţie românească din Casa Mare
a „Zorilor Bucovinei” ori de câte ori ne vom aduna aici, că Luceafărul poeziei
româneşti, „alunecând pe-o rază”, îşi va revărsa lumina şi binecuvântarea şi în redacţia
noastră, iar chipul lui Ştefan cel Mare
şi Sfânt ne va călăuzi cu povaţa, redată
de penelul talentatului artist Mihai
Alisavetei întocmai cum a fost scrisă pe pergamentul din icoana Voievodului: „Mai presus de tihna noastră stă datoria
sfântă de a ne apăra fiinţa şi neatârnarea ţării noastre”.
Pentru întregul neam au doinit cu dor şi jale la cea de-a doua ediţie a Zilei Bucovinei – la „Zorile Bucovinei”, „Din Valea Siretului până-n lunca Prutului”, cu fermecătoarele lor voci, Victoria Costinean, acompaniată la vioară de fiul Bogdan, Gheorghina Pascal din Ropcea, Nicolae Mintencu, Gică Puiu, chemând românii la Stejar, să se-nchine la altar, „să înalţe rugăciuni pentru toţi, pentru străbuni”, Elena Nandriş şi Lenuţa Petriuc încheind cu tristeţe: „Bucovină, Bucovină, ai rămas de tot străină… plânge inima suspină, pentru tine, Bucovină”.
Felicia NICHITA-TOMA
Foto: "Zorile Bucovinei"
Video de Nicolae Hauca (Euromediabucovina)
