29 martie 2024
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

Rezultatele concursului de eseuri

29 noiembrie 2014 р. | Categorie: Noutăţi

Asociația Convergențe Europene (ACE) anunță câstigatorii concursului de eseuri "Identitate românească în spațiul european", dedicat Zilei Naționale a României și destinat tinerilor români din regiunile ucrainene Transcarpatia, Cernăuți și Odesa.

În urma verificării eseurilor trimise de elevii și studenții din cele trei regiuni, cele nouă tablete vor fi acordate conform următoarelor rezultate:

 Transcarpatia

Locul I - Simona Şiman

Locul II - Vanessa-Mihaela Hoamea

Locul III - Ana-Maria Dan

 Cernăuți

Locul I: Denis Apetri

Locul II: Ana-Cristina Tărâțeanu

Locul III: Mirabelă Plevan

 Odesa

Locul I: Maria Zolotoi

Locul II: Mirela Arnăutu

Locul III: Adelina Andrieș

Ceilalți participanți la concurs, care nu au obținut niciun loc, de asemenea, vor primi din partea organizatorilor cadouri constând în cărți românești și calendare personalizate cu imagini din România.

În regiuna Transcarpatia, premierea participanților va avea loc, sâmbătă, la Slatina, în cadrul acțiunilor dedicate Zilei Naționale a României, iar în regiunea Cernăuți - luni, în timpul evenimentelor organizate de Consulatul General al României cu ocazia zilei de 1 Decembrie.

În regiunea Odesa, data premierii participanților va fi anunțată ulterior, în funcție de disponibilitatea reprezentanților Consulatului General al României.

ACE mulțumește tuturor participanților la concurs, colaboratorilor, partenerilor proiectului, precum și profesorilor care i-au pregătit pe elevii și studenții participanți.

Materialele vor fi publicate în presa de limbă română din afara granițelor, dar și în cea din România care abordează subiecte referitoare la românii de pretutindeni.

Spiritualitatea ne face identici

De mic copil auzisem de la buneii mei că ei au trăit în România. Părinții mi-au povestit că ei au trăit în Uniunea Sovietică. Eu trăiesc în Ucraina. Părinții mei au devenit cetățeni ai altui stat din cauza războiului. Ultimele schimbări pe hartă au devenit posibile în contextul prăbușirii regimurilor socialiste totalitare din zona Centrală, Sud-Estică și Estică a Europei, în anii 90.  În această perioadă, au avut loc tulburări mari în Europa, urmate de schimbări esențiale pe harta lumii. O parte din țări s-a dezmembrat: Cehoslovacia, Iugoslavia. Altele, din contră, s-au unit: Germania de Est și Germania de Vest. În rezultatul dispariției Uniunii Sovietice ca stat unitar, pe de o parte a Basarabiei s-a constituit Republica Moldova, în timp ce zona de Sud a Basarabiei a rămas în componența Ucrainei.

Timp de 70 de ani, populația din Sudul Basarabiei a schimbat trei cetățenii, s-au schimbat denumirile statelor, s-au schimbat sistemele, dar populația locală cum a vorbit limba străbunilor așa continuă să o vorbească și acum. Sistemul sovietic ne-a adus o denumire nouă a limbii, o denumire nouă a satului, dar nu ne-a putut nimici ca neam. La cimitirul din sat se păstrează până în prezent un mormânt unde sunt îngropați militari din Moldova și România care au apărat satul de venirea sovieticilor. Mormântul poartă denumirea de ”Mormânt al eroilor” și este până în prezent îngrijit de localnici.

Satul Frumușica Veche a devenit Starosilea, din denumirea frumoasă ”Frumușica Veche” fiind ștearsă partea care îl identifica și lăsată a doua parte din nume, ”Veche” -  Starosilea. A dispărut din denumire anume grăuntele, care îl diferenția de alte sate.  Faptul că au fost făcute multe schimbări de regim n-a putut duce la dezbinarea populației din zonă ca neam cu cei din Republica Moldova sau România. Avem aceeași eroi naționali, care ne țin axa neamului. Avem aceeași cultură, religie, aceleași obiceiuri și tradiții naționale.

 Eroii naționali sunt acei piloni pe care se ține un neam, cu care ne identificăm.  Când eram mică, bunica mi-a spus poezia despre mama lui Ștefan cel Mare, care n-a vrut să-i deschidă ușa fiului. Fiind mică, nu înțelegeam de ce mama nu l-a primit pe fiu în casă, însă, abia mai târziu, am înțeles înțelepciunea din acea poezie. Un domnitor nu poate fi jelit, el e  obligat să apere țara. Buneii mei știau multe cântece și poezii despre Ștefan cel Mare. Pe timpul domniei lui Ștefan, Țaral Moldovei se întindea de la munte până la mare, Ștefan cel Mare a dus lupte grele cu turcii la Catlabuga, în 1485, iar răzeșii din Basarabia erau ostași în armata acestui domnitor viteaz. Astăzi, acest teritoriu este în componența Ucrainei, dar istoria nu poate fi ștearsă. Acest domn al Moldovei ne-a proslăvit ca neam  în întreaga Europă. Basarabia de Sud a fost acel loc unde el a dus lupte grele pentru apărarea creștinismului. Este eroul național al tuturor românilor, indiferent de țara în care locuiesc aceștia.

Ce ne face pe toți  românii  identici? Așezările românești ale băștinașilor din afara granițelor României poartă identitatea atât ca structură materială, cât și spirituală cu așezările din țară. Oamenii sunt primitori, căldura și ospitalitatea caracteristică neamului nostru reprezintă poate că una dintre cele mai sensibile trăsături ale poporului nostru, care ne caracterizează și ne deosebește de alte popoare. Dacă asiști la manifestările de sărbători, manifestări spirituale, greu poți crede că populația din ținut a fost despărțită de neam timp de secole. E greu de înțeles forța ce i-a putut menține atât de statornici pe oameni în păstrarea identității lor, în ciuda tuturor tendințelor de deznaționalizare la care au fost supuși. Spiritualitatea care domină la românii din afara țării e la fel cu cea din țară. Tocmai această spiritualitate ne face identici.

Populația băștinașă  a păstrat cu sfințenie unele obiceiuri, care în alte părți s-au uitat demult. Din cele mai vechi timpuri, primăvara vine împreună cu Mărțișorul și Baba Odochia, vine cu împrospătarea și văruirea caselor, cu sărbătorile de Paști. Printre sărbătorile care se respectă cu cea mai mare sfințenie este pomenirea morților, de Ziua Blajinilor. Nici sistemul totalitar, nici socialsmul n-au putut dezrădăcina această tradiție a oamenilor de a-i pomeni cu o bucată de pâine pe toți răposații. Cimitirul unde odihnesc sufletele neamului este acel nucleu în jurul căruia se plămădește memoria. Cimitirul satului are morminte care se păstrează încă din secolul XIX. Cum poate fi uitat neamul dacă mormintele ne dovedesc identitatea?

E surprinzător faptul că în tot spațiul trăit de români avem aceleași doine, balade, cântece populare, cântece vitejești. Doinele și baladele au păstrat și au transmis din genereție în generație durerea sufletească a poporului asuprit secole în șir, iar cântecele vitejești cultivă bărbăția și mândria de neam. Cântecele vitejești au fost acele cântece care proslăveau ostașii neamului. Cântecul despre căpitanul Jan era unul dintre cele mai iubite cântece ale populației din localitate. Și în prezent maturii care mai țin minte cuvintele îl mai cântă în serile lungi de iarnă:

De unde vii tu, oare,

Domnule căpitane?

Vin din contra lupții.

Din munții Carpați....

Care fată nu visează să fie mireasa acestui vitez căpitan...

Sărbătorile de Crăciun ne fac să fim identici prin colindele ce răsună din casele oamenilor cuprinși de feeria sărbătorilor de iarnă. Colindăm în aceeași limbă ca toți românii. Multe dintre colinde sunt vechi, transmise din generație în generație. Legătura de neam a rămas și este și în prezent, necătând la faptul că au trecut 70 de ani de când am fost înstrăinați. Cântecele populare sunt cele mai dorite în casa părinților mei, fie cântăreții din Republica Moldova, fie din România, important este că sunt cântecele în limba maternă și sunt înțelese.

Cultura, limba și eroii naționali ne identifică pe toți românii împrăștiați de vitregiile soartei prin întreg spațiul european.

Maria Zolotoi, elevă în clasa a XI-a la școala din satul Staroselie, raionul Sărata, regiunea Odesa

Material premiat cu premiul I la concursul de eseuri pentru tinerii români din Ucraina "Identitate românească în spațiul european", dedicat Zilei Naționale a României. Concursul este parte a unui proiect organizat de Asociația Convergențe Europene și sprijinit de consulatele generale ale României la Cernăuți și Odesa.

 Privind spre viitor, cu gândul la trecut

Prezentul, secolul 21, este perioada absolută a globalizării: persoanele călătoresc liber graţie relaţiilor geo-politice contemporane, apar bilete la avion cu preţ redus, se pleacă încontinuu fie pentru a căuta un serviciu mai bun, fie din pură curiozitate turistică. Uneori, chiar se rămâne. Și astfel, întâlnim tot mai mulţi români, nu doar în România. Dar toate cele menţionate reprezintă un produs al unui consimţământ liber, al unei alegeri individuale... Ori prezentul nu de puţine ori reprezintă reflectarea unui trecut în care nu s-a ales individual, în care nimeni nu a fost întrebat nimic, în care pur şi simplu s-a decis. Astfel, Identitatea Românească în spaţiul european capătă perspective duble de analiză: păstrarea identităţii când pleci şi păstrarea identităţii când te naşti într-un loc absolut străin limbii tale.

În acest eseu, o să dau prioritate analitică celei de-a doua dimensiuni, fiindcă nu e dificil să iei totul cu tine şi să pleci (memoria zilelor şi a sărbătorilor importante din calendarul creştin ortodox, reţetele bucatelor de Paşte sau de Crăciun, volumul de poezii al lui Mihai Eminescu), e dificil să rămâi şi să protejezi tot ce e românesc prin rădăcini într-un loc care nu este românesc prin harta contemporană. În satul Apşa de Mijloc, localitate atestată documentar din anul 1406, locuiesc 6.678 de români. O localitate din Ucraina, din dreapta râului Tisa, situată pe pământul Maramureşului Istoric. În regiunea Maramureşului Istoric din Ucraina mai există câteva sate româneşti, printer care Apşa de Jos, Slatina, Biserica Abă Strâmtura, cumulând un număr de 40.000 români. Specific satelor enunţate sunt bisericile din lemn (cea mai veche fiind din anul 1428) - în satele ucraineşti nu întâlneşti astfel de biserici - cinci la număr, situate pe cel mai înalt deal al satului, ca rugăciunile românilor să se facă mai bine auzite de Dumnezeu.

Românii din Maramureşul Istoric au trăit experienţa unei istorii complexe, teritoriul aparţinând Austro-Ungariei, Cehoslovaciei, URSS, şi, de fiecare dată când tradiţiile, limba, speranţa le erau ameninţate de noi valuri de schimbări istorice, românii urcau dealul către Dumnezeu şi astfel au rezistat. Dacă e să ne amintim iarăşi despre origini, întreg teritoriul Maramureşului era supranumit "Comitatul Maramureş". În 1920, prin Tratatul de la Trianon, teritoriul comitatului Maramureș a fost împărțit între România și Cehoslovacia. Partea de nord a teritoriului său a intrat în componența noului stat Cehoslovacia, iar partea de sud (incluzând Sighetul) a revenit României. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, partea cehoslovacă a fost ocupată de Ungaria prin Primul arbitraj de la Viena (1938). Comitatul Maramureș a fost reînființat cu capitala la Hust.

În perioada 1940-1944, partea românească a fostului comitat a fost ocupată și ea de Ungaria, în urma Dictatului de la Viena. Astfel, întregul teritoriu al vechiului comitat a ajuns din nou sub stăpânire ungurească. După război, fosta parte cehoslovacă a comitatului a fost inclusă în Regiunea Transcarpatia a RSS Ucrainene (din cadrul URSS). După destrămarea Uniunii Sovietice, în 1991, acest teritoriu a devenit parte componentă a Ucrainei. Astăzi, Ucraina deţine 75 % din teritoriul iniţial al Maramureşului, iar României îi revin doar 25%.

În acest spaţiu european, în această nouă structură a hărţii, cu 75 % din teritoriu românesc cuprins în frontiere străine, cu o posibilitate redusă de a-l încorpora înapoi în statul Român, oamenii îşi protejează cu mare străduinţă identitatea românească. Un exemplu elocvent în acest sens ar fi Euroclubul din Apșa de Mijloc, care funcționează cu sprijinul Asociației Convergente Europene și este format din 11 elevi și 3 învățători. Membrii euroclubului organizează diferite sărbători, își petrec vacanța în tabere de cultură și civilizație românească, desfășoară activități, cum ar fi îngrijirea de morminte ale eroilor ce s-au jertfit pentru viitorul demn al țării și neamului lor. Toate acestea se fac cu scopul de a lărgi orizontul de cunoștinte al tinerilor apșeni spre educarea unui patriotism pregnant și la împărtășirea valorilor neamului din care își trag obârșia.

Localități precum Apşa de Mijloc, Apşa de Jos, Slatina, Biserica Abă sau Strîmtura reprezintă un leagăn al tradiţiilor româneşti. În seara de Crăciun, pe uliţe se aude vuietul vântului, colindele şi cetera - prietenii, fraţii, vecinii se opresc din casă în casă ca să cânte şi să vestească naşterea lui Hristos. În aceste sate, nicio nuntă nu are loc fără Tropotita de Maramureş, iar oamenii se învârtesc cu iuţeală la fel cum o făceau cu sute de ani în urmă. Identitatea noastră reînvie de fiecare dată prin ritmul paşilor care bat pământul rupt din trupul României şi amplasat în cadrul geografic european în frontierele Ucrainei. Identitatea noastră reînvie când în sărbătorile de iarnă, seara, se adună feciorii şi cântă cu toţii din poartă în poartă la casele fetelor "de măritat". Identitatea noastră reînvie când fetele cântă pruncilor lor aceleaşi cântece de leagăn care pe le-au cântat şi mama şi bunica. Identitatea noastră prinde tot mai mult rădăcini când rostim pentru prima oară cuvântul "mama" şi când ni se umple fiinţa de Dor – unicul cuvânt care nu îşi găseşte traducere în nicio limbă din lume. Identitatea noastră e pusă la încercare când limba română nu este recunoscută ca limbă oficială în regiune, când şcolile cu predare în limba română nu sunt susţinute de către autorităţile ucraineşti, când părinții își înscriu copiii la școli ucrainești, iar copiii nu se mai înțeleg cu bunicii lor.

Mi se întâmplă uneori să privesc râul Tisa, să înţeleg că pe celălat mal e poate mult mai mult "Acasă" decât unde sunt acum. Nu am trăit schimbările, dar exist cu memoria unei istorii despre care mi s-a povestit în familie şi la şcoală. Învăţ să mi se facă dor de lucrurile pe care nu le-am avut niciodată, dar pe care le simt atât de apropiate sufletului:  posibilitatea de a rămîne în ţară şi de a studia într-o facultate cu predare în limba română, să nu trebuiască să dau explicaţii de ce nu vorbesc o anumită limbă, să nu mă simt străin cînd vorbesc româneşte. Poetul Grigore Vieru spunea: "Vieţuiesc în limba mea, acţionez în limba mea; de la un cuvânt până la altul se întâmplă toate minunile Universului în limba mea". Limba care existat în pofida atâtor schimbări istorice e cea mai pulsantă şi vie dovadă a identităţii mele. De fiecare dată urmărind apele liniştite ale Tisei ca sufletul celor 40.000 de români, îmi amintesc că "Limba română este patria mea" (Nichita Stănescu).

Simona Şiman, eleva în clasa a 9-a la școala din Apșa de Mijloc, raionul Rahău, Transcarpatia

Material premiat cu premiul I la concursul de eseuri pentru tinerii români din Ucraina "Identitate românească în spațiul european", dedicat Zilei Naționale a României. Concursul este parte a unui proiect organizat de Asociația Convergențe Europene și sprijinit de consulatele generale ale României la Cernăuți și Odesa.

„Identitate românească în spaţiul european”

MOTTO:„Frumuseţea Europei stă în

diversitatea ei... Iar diversitatea înseamnă,

în primul rând, diversitatea lingvistică...”

Henri Luchian

  Destinul istortic al neamului „detrunchiat” din care facem parte ne obligă să conştientizăm că, pentru noi, etnicii români din Ucraina, raportul românesc/european trece astăzi prin veriga Ucrainei, care se doreşte unită. În acest context, statutul de minoritate naţională ne defineşte automat iniţiaţi într-un spaţiu de integritate, unde păstrarea valorilor spirituale - de identitate naţională – echivalează cu noţiunea de supravieţuire etnică în timp şi spaţiu. Între românesc şi european, noi, astăzi, privim şi trăim, într-un anumit sens, exemplul viu al vărsării de sânge... Aceasta ne duce spre noi concepţii şi conştientizări ce ţin de necesitatea europenizării, înarmându-ne, totodată, cu un surplus de voinţă şi putere spirituală în ceea ce priveşte dimensiunea identităţii de neam, care pentru noi înseamnă  românesc.

Europenizarea, pipăită de mentalitatea unui tânăr student în haosul ce i-a întunecat lumina echilibrului, este utopia unei lumi pe care şi-o doreşte mai bună, mai prosperă, mai responsabilă. Procesul de europenizare  e nevoie să se desfăşoare în folosul identităţii naţionale. Spiritul european nu trebuie să substituie spaţiul spiritual naţional, ci, dimpotrivă, să contribuie la menţinerea, evidenţierea şi  dezvoltarea naţionalului, ceea ce în expresie blagiană ar însemna „a nu strivi, ci a spori corola de minuni a lumii.”

Într-un spaţiu larg, cum ar fi cel european, rezistăm doar prin specificul nostru naţional.  Cel mai important element al identităţii este limba, care se defineşte, „pe de o parte, ca  bază a culturii, şi, pe de altă parte, este formă a culturii.” (Eugeniu Coşeriu). Idee întâlnită şi la Dumitru Irimia: „Limba nu atribuie caracter naţional numai literaturii, ci şi altor arte, culturii, în general”. Acceptând, aşadar, integrarea în spaţiul larg de europenizare, se cere să nu încetăm nici măcar pentru o clipă să fim adevăraţi moştenitori demni de legământul testamentar al lui Ienăchiţă Văcărescu: „Urmaşilor mei Văcăreşti/Las vouă moştenire/Creşterea limbii româneşti /Şi-a patriei cinstire.” Acceptarea modelelor străine şi-n alte domenii decât cel lingvistic (arte, religie, bucătărie, comportament etc.,), e bine să fie trecută prin criteriul de apreciere a acestui legământ.

Oraşul Cernăuţi, ca spaţiu de intersecţie a mai multor culturi, din cele mai vechi timpuri şi până-n prezent, a fost şi este un model în miniatură de europenizare. Aici domneşte spiritul paşnic de colaborare, respectul faţă de cultura proprie şi alte culturi.  Aici se întâlneşte modelul convieţuirii normale în pace şi înţelegere a naţiunilor. Minorităţile etnoculturale sunt lăsate, chiar stimulate să-şi cunoască, să-şi conştientizeze propria identitate, situată însă în raporturi fireşti de comunicare şi colaborare cu identităţile celorlalţi.

Am toată încrederea că românii din regiunea Cernăuţi ştiu şi vor putea să-şi păstreze identitatea românească în orice context (cultural, istoric, politic etc.).

Denis Apetri, student in anul I la Facultatea de Filologie Română și Clasică a Universității de Stat „Iurii Fedcovici” din Cernăuți. 

Material premiat cu premiul I la concursul de eseuri pentru tinerii români din Ucraina "Identitate românească în spațiul european", dedicat Zilei Naționale a României. Concursul este parte a unui proiect organizat de Asociația Convergențe Europene și sprijinit de consulatele generale ale României la Cernăuți și Odesa.

Asociația Convergențe Europene (ACE)