Asociația Convergențe Europene (ACE) anunță câstigatorii concursului de eseuri "Identitate românească în spațiul european", dedicat Zilei Naționale a României și destinat tinerilor români din regiunile ucrainene Transcarpatia, Cernăuți și Odesa.
În urma verificării eseurilor trimise de elevii și studenții din cele trei regiuni, cele nouă tablete vor fi acordate conform următoarelor rezultate:
Transcarpatia
Locul I - Simona Şiman
Locul II - Vanessa-Mihaela Hoamea
Locul III - Ana-Maria Dan
Cernăuți
Locul I: Denis Apetri
Locul II: Ana-Cristina Tărâțeanu
Locul III: Mirabelă Plevan
Odesa
Locul I: Maria Zolotoi
Locul II: Mirela Arnăutu
Locul III: Adelina Andrieș
Ceilalți participanți la concurs, care nu au obținut niciun loc, de asemenea, vor primi din partea organizatorilor cadouri constând în cărți românești și calendare personalizate cu imagini din România.
În regiuna Transcarpatia, premierea participanților va avea loc, sâmbătă, la Slatina, în cadrul acțiunilor dedicate Zilei Naționale a României, iar în regiunea Cernăuți - luni, în timpul evenimentelor organizate de Consulatul General al României cu ocazia zilei de 1 Decembrie.
În regiunea Odesa, data premierii participanților va fi anunțată ulterior, în funcție de disponibilitatea reprezentanților Consulatului General al României.
ACE mulțumește tuturor participanților la concurs, colaboratorilor, partenerilor proiectului, precum și profesorilor care i-au pregătit pe elevii și studenții participanți.
Materialele vor fi publicate în presa de limbă română din afara granițelor, dar și în cea din România care abordează subiecte referitoare la românii de pretutindeni.
Spiritualitatea ne face identici
De mic copil auzisem de la buneii mei că ei au trăit în România. Părinții mi-au povestit că ei au trăit în Uniunea Sovietică. Eu trăiesc în Ucraina. Părinții mei au devenit cetățeni ai altui stat din cauza războiului. Ultimele schimbări pe hartă au devenit posibile în contextul prăbușirii regimurilor socialiste totalitare din zona Centrală, Sud-Estică și Estică a Europei, în anii ‘90. În această perioadă, au avut loc tulburări mari în Europa, urmate de schimbări esențiale pe harta lumii. O parte din țări s-a dezmembrat: Cehoslovacia, Iugoslavia. Altele, din contră, s-au unit: Germania de Est și Germania de Vest. În rezultatul dispariției Uniunii Sovietice ca stat unitar, pe de o parte a Basarabiei s-a constituit Republica Moldova, în timp ce zona de Sud a Basarabiei a rămas în componența Ucrainei.
Timp de 70 de ani, populația din Sudul Basarabiei a schimbat trei cetățenii, s-au schimbat denumirile statelor, s-au schimbat sistemele, dar populația locală cum a vorbit limba străbunilor așa continuă să o vorbească și acum. Sistemul sovietic ne-a adus o denumire nouă a limbii, o denumire nouă a satului, dar nu ne-a putut nimici ca neam. La cimitirul din sat se păstrează până în prezent un mormânt unde sunt îngropați militari din Moldova și România care au apărat satul de venirea sovieticilor. Mormântul poartă denumirea de ”Mormânt al eroilor” și este până în prezent îngrijit de localnici.
Satul Frumușica Veche a devenit Starosilea, din denumirea frumoasă ”Frumușica Veche” fiind ștearsă partea care îl identifica și lăsată a doua parte din nume, ”Veche” - Starosilea. A dispărut din denumire anume grăuntele, care îl diferenția de alte sate. Faptul că au fost făcute multe schimbări de regim n-a putut duce la dezbinarea populației din zonă ca neam cu cei din Republica Moldova sau România. Avem aceeași eroi naționali, care ne țin axa neamului. Avem aceeași cultură, religie, aceleași obiceiuri și tradiții naționale.
Eroii naționali sunt acei piloni pe care
se ține un neam, cu care ne identificăm. Când eram mică, bunica mi-a spus poezia
despre mama lui Ștefan cel Mare, care n-a vrut să-i deschidă ușa fiului.
Fiind mică, nu înțelegeam de ce mama nu l-a primit pe fiu în casă, însă,
abia mai târziu, am înțeles înțelepciunea din acea poezie. Un domnitor nu poate fi
jelit, el e obligat să apere țara. Buneii
mei știau multe cântece și poezii despre Ștefan cel
Mare. Pe timpul domniei lui Ștefan, Țaral Moldovei se întindea de la munte până la mare, Ștefan cel Mare
a dus lupte grele cu turcii
Ce ne face pe toți românii identici? Așezările românești ale băștinașilor din afara granițelor României poartă identitatea atât ca structură materială, cât și spirituală cu așezările din țară. Oamenii sunt primitori, căldura și ospitalitatea caracteristică neamului nostru reprezintă poate că una dintre cele mai sensibile trăsături ale poporului nostru, care ne caracterizează și ne deosebește de alte popoare. Dacă asiști la manifestările de sărbători, manifestări spirituale, greu poți crede că populația din ținut a fost despărțită de neam timp de secole. E greu de înțeles forța ce i-a putut menține atât de statornici pe oameni în păstrarea identității lor, în ciuda tuturor tendințelor de deznaționalizare la care au fost supuși. Spiritualitatea care domină la românii din afara țării e la fel cu cea din țară. Tocmai această spiritualitate ne face identici.
Populația băștinașă a păstrat cu sfințenie unele obiceiuri, care în alte părți s-au uitat demult. Din cele mai vechi timpuri, primăvara vine împreună cu Mărțișorul și Baba Odochia, vine cu împrospătarea și văruirea caselor, cu sărbătorile de Paști. Printre sărbătorile care se respectă cu cea mai mare sfințenie este pomenirea morților, de Ziua Blajinilor. Nici sistemul totalitar, nici socialsmul n-au putut dezrădăcina această tradiție a oamenilor de a-i pomeni cu o bucată de pâine pe toți răposații. Cimitirul unde odihnesc sufletele neamului este acel nucleu în jurul căruia se plămădește memoria. Cimitirul satului are morminte care se păstrează încă din secolul XIX. Cum poate fi uitat neamul dacă mormintele ne dovedesc identitatea?
E surprinzător faptul că în tot spațiul trăit de români avem aceleași doine, balade, cântece populare, cântece vitejești. Doinele și baladele au păstrat și au transmis din genereție în generație durerea sufletească a poporului asuprit secole în șir, iar cântecele vitejești cultivă bărbăția și mândria de neam. Cântecele vitejești au fost acele cântece care proslăveau ostașii neamului. Cântecul despre căpitanul Jan era unul dintre cele mai iubite cântece ale populației din localitate. Și în prezent maturii care mai țin minte cuvintele îl mai cântă în serile lungi de iarnă:
De unde vii tu, oare,
Domnule căpitane?
Vin din contra lupții.
Din munții Carpați....
Care fată nu visează să fie mireasa acestui vitez căpitan...
Sărbătorile de Crăciun ne fac să fim identici prin colindele ce răsună din casele oamenilor cuprinși de feeria sărbătorilor de iarnă. Colindăm în aceeași limbă ca toți românii. Multe dintre colinde sunt vechi, transmise din generație în generație. Legătura de neam a rămas și este și în prezent, necătând la faptul că au trecut 70 de ani de când am fost înstrăinați. Cântecele populare sunt cele mai dorite în casa părinților mei, fie cântăreții din Republica Moldova, fie din România, important este că sunt cântecele în limba maternă și sunt înțelese.
Cultura, limba și eroii naționali ne identifică pe toți românii împrăștiați de vitregiile soartei prin întreg spațiul european.
Maria Zolotoi, elevă în clasa a XI-a la școala din satul Staroselie, raionul Sărata, regiunea Odesa
Material premiat cu premiul I la concursul de eseuri
pentru tinerii români din Ucraina "Identitate românească în spațiul european", dedicat Zilei
Naționale a României.
Concursul este parte a unui proiect organizat de Asociația Convergențe Europene și sprijinit de consulatele
generale ale României
Privind spre viitor, cu gândul la trecut
Prezentul, secolul 21, este perioada absolută a globalizării: persoanele călătoresc liber graţie relaţiilor geo-politice contemporane, apar bilete la avion cu preţ redus, se pleacă încontinuu fie pentru a căuta un serviciu mai bun, fie din pură curiozitate turistică. Uneori, chiar se rămâne. Și astfel, întâlnim tot mai mulţi români, nu doar în România. Dar toate cele menţionate reprezintă un produs al unui consimţământ liber, al unei alegeri individuale... Ori prezentul nu de puţine ori reprezintă reflectarea unui trecut în care nu s-a ales individual, în care nimeni nu a fost întrebat nimic, în care pur şi simplu s-a decis. Astfel, Identitatea Românească în spaţiul european capătă perspective duble de analiză: păstrarea identităţii când pleci şi păstrarea identităţii când te naşti într-un loc absolut străin limbii tale.
În acest
eseu, o să dau prioritate analitică celei de-a doua dimensiuni, fiindcă nu e
dificil să iei totul cu tine şi să pleci (memoria zilelor şi a sărbătorilor
importante din calendarul creştin ortodox, reţetele bucatelor de Paşte sau de
Crăciun, volumul de poezii al lui Mihai Eminescu), e dificil să rămâi şi să
protejezi tot ce e românesc prin rădăcini într-un loc care nu este românesc
prin harta contemporană. În satul Apşa de Mijloc, localitate atestată
documentar din anul 1406, locuiesc 6.678 de români. O localitate din Ucraina,
din dreapta râului
Românii
din Maramureşul Istoric au trăit experienţa unei istorii complexe, teritoriul
aparţinând Austro-Ungariei, Cehoslovaciei, URSS, şi, de fiecare dată când tradiţiile,
limba, speranţa le erau ameninţate de noi valuri de schimbări istorice, românii
urcau dealul către Dumnezeu şi astfel au rezistat. Dacă e să ne amintim iarăşi
despre origini, întreg teritoriul Maramureşului era supranumit "Comitatul
Maramureş". În 1920, prin Tratatul de
În
perioada 1940-1944, partea românească a fostului comitat a fost ocupată și ea de Ungaria, în urma Dictatului de
În acest spaţiu european, în această nouă structură a hărţii, cu 75 % din teritoriu românesc cuprins în frontiere străine, cu o posibilitate redusă de a-l încorpora înapoi în statul Român, oamenii îşi protejează cu mare străduinţă identitatea românească. Un exemplu elocvent în acest sens ar fi Euroclubul din Apșa de Mijloc, care funcționează cu sprijinul Asociației Convergente Europene și este format din 11 elevi și 3 învățători. Membrii euroclubului organizează diferite sărbători, își petrec vacanța în tabere de cultură și civilizație românească, desfășoară activități, cum ar fi îngrijirea de morminte ale eroilor ce s-au jertfit pentru viitorul demn al țării și neamului lor. Toate acestea se fac cu scopul de a lărgi orizontul de cunoștinte al tinerilor apșeni spre educarea unui patriotism pregnant și la împărtășirea valorilor neamului din care își trag obârșia.
Localități precum Apşa de Mijloc, Apşa de Jos, Slatina, Biserica Abă sau Strîmtura reprezintă un leagăn al tradiţiilor româneşti. În seara de Crăciun, pe uliţe se aude vuietul vântului, colindele şi cetera - prietenii, fraţii, vecinii se opresc din casă în casă ca să cânte şi să vestească naşterea lui Hristos. În aceste sate, nicio nuntă nu are loc fără Tropotita de Maramureş, iar oamenii se învârtesc cu iuţeală la fel cum o făceau cu sute de ani în urmă. Identitatea noastră reînvie de fiecare dată prin ritmul paşilor care bat pământul rupt din trupul României şi amplasat în cadrul geografic european în frontierele Ucrainei. Identitatea noastră reînvie când în sărbătorile de iarnă, seara, se adună feciorii şi cântă cu toţii din poartă în poartă la casele fetelor "de măritat". Identitatea noastră reînvie când fetele cântă pruncilor lor aceleaşi cântece de leagăn care pe le-au cântat şi mama şi bunica. Identitatea noastră prinde tot mai mult rădăcini când rostim pentru prima oară cuvântul "mama" şi când ni se umple fiinţa de Dor – unicul cuvânt care nu îşi găseşte traducere în nicio limbă din lume. Identitatea noastră e pusă la încercare când limba română nu este recunoscută ca limbă oficială în regiune, când şcolile cu predare în limba română nu sunt susţinute de către autorităţile ucraineşti, când părinții își înscriu copiii la școli ucrainești, iar copiii nu se mai înțeleg cu bunicii lor.
Mi se
întâmplă uneori să privesc râul
Simona Şiman, eleva în clasa a 9-a la școala din Apșa de Mijloc, raionul Rahău, Transcarpatia.
Material premiat cu premiul I la concursul de eseuri pentru tinerii români din Ucraina "Identitate românească în spațiul european", dedicat Zilei Naționale a României. Concursul este parte a unui proiect organizat de Asociația Convergențe Europene și sprijinit de consulatele generale ale României la Cernăuți și Odesa.
„Identitate românească în spaţiul european”
MOTTO:„Frumuseţea Europei stă în
diversitatea ei... Iar diversitatea înseamnă,
în primul rând, diversitatea lingvistică...”
Henri Luchian
Destinul istortic al neamului „detrunchiat” din care facem parte ne obligă să conştientizăm că, pentru noi, etnicii români din Ucraina, raportul românesc/european trece astăzi prin veriga Ucrainei, care se doreşte unită. În acest context, statutul de minoritate naţională ne defineşte automat iniţiaţi într-un spaţiu de integritate, unde păstrarea valorilor spirituale - de identitate naţională – echivalează cu noţiunea de supravieţuire etnică în timp şi spaţiu. Între românesc şi european, noi, astăzi, privim şi trăim, într-un anumit sens, exemplul viu al vărsării de sânge... Aceasta ne duce spre noi concepţii şi conştientizări ce ţin de necesitatea europenizării, înarmându-ne, totodată, cu un surplus de voinţă şi putere spirituală în ceea ce priveşte dimensiunea identităţii de neam, care pentru noi înseamnă românesc.
Europenizarea, pipăită de mentalitatea unui tânăr student în haosul ce i-a întunecat lumina echilibrului, este utopia unei lumi pe care şi-o doreşte mai bună, mai prosperă, mai responsabilă. Procesul de europenizare e nevoie să se desfăşoare în folosul identităţii naţionale. Spiritul european nu trebuie să substituie spaţiul spiritual naţional, ci, dimpotrivă, să contribuie la menţinerea, evidenţierea şi dezvoltarea naţionalului, ceea ce în expresie blagiană ar însemna „a nu strivi, ci a spori corola de minuni a lumii.”
Într-un spaţiu larg, cum ar fi cel
european, rezistăm doar prin specificul nostru naţional. Cel mai important element al identităţii este
limba, care se defineşte, „pe de o parte, ca
bază a culturii, şi, pe de altă parte, este formă a culturii.” (Eugeniu
Coşeriu). Idee întâlnită şi
Oraşul Cernăuţi, ca spaţiu de intersecţie a mai multor culturi, din cele mai vechi timpuri şi până-n prezent, a fost şi este un model în miniatură de europenizare. Aici domneşte spiritul paşnic de colaborare, respectul faţă de cultura proprie şi alte culturi. Aici se întâlneşte modelul convieţuirii normale în pace şi înţelegere a naţiunilor. Minorităţile etnoculturale sunt lăsate, chiar stimulate să-şi cunoască, să-şi conştientizeze propria identitate, situată însă în raporturi fireşti de comunicare şi colaborare cu identităţile celorlalţi.
Am toată încrederea că românii din regiunea Cernăuţi ştiu şi vor putea să-şi păstreze identitatea românească în orice context (cultural, istoric, politic etc.).
Denis Apetri, student in anul I
Material premiat cu premiul I la concursul de eseuri
pentru tinerii români din Ucraina "Identitate românească în spațiul european", dedicat Zilei
Naționale a României.
Concursul este parte a unui proiect organizat de Asociația Convergențe Europene și sprijinit de consulatele
generale ale României
Asociația Convergențe Europene (ACE)