Marele Poet român Mihai Eminescu spunea că Dumnezeu e în fiecare dintre noi. Evident, credinţa străbună trebuie să sălăşluiască în sufletele noastre, împletindu-se cu iubirea de Grai şi Baştină, de strămoşi, într-o cunună mereu verde a dăinuirii. Or, prin lumina Credinţei ne întărim rădăcinile şi ne înălţăm spiritul neamului, ne zidim nemurirea în timp, ctitorindu-ne în suflet sacre temple ale dăinuirii. La Ciudei, raionul Storojineţ, comunitatea românească mai are încă un loc sfânt pentru reculegere şi rugăciune – a fost înălţată încă o oază a dumnezeirii – un frumos paraclis, ctitorit de deputatul şi antreprenorul local, bunul român din Ciudei, Constantin Tărâţă, absolvent al facultăţii de teologie, care, şi-a zidit sufletul în acest sfânt locaş de închinare ce prin cuminicarea la sfintele taine va uni pământul cu cerul, vremelnicia cu eternitatea, semănând astfel bobul evlaviei şi dăinuirii neamului prin credinţă.
Bucuria românilor din Ciudei a venit s-o împărtăşească
cel mai scump şi dorit oaspete, Excelenţa Sa, dna Eleonora Moldovan, Consulul
General al României la Cernăuţi. După
sfânta liturghie, oficiată de un sobor de alese feţe bisericeşti din toate raioanele românofone din ţinutul nostru
bucovinean, România (părintele stareţ de la Mănăstirea Piatra Tăieturii din
Vatra Dornei), Ivano-Frankivsk, în frunte cu ÎPS Meletie, Episcopul
Cernăuţiului şi Bucovinei, cu preacucernicii
Vasile Covalciuc, protopop de
Storojineţ, Vasile Popescu, parohul bisericii din s. Ciudei, alese cuvinte
de admiraţie pentru ctitorul
înălţătorului templu al dăinuirii, pentru bunii români din pridvorul carpatin,
le-a avut dna Eleonora Moldovan: „De azi acest loc nu este doar al
evlavioasei familii Tărâţă, va deveni un
loc sfânt, poarta dumnezeirii ce ne va uni cu cerul. Şi Voievodul Ştefan cel
Mare a ctitorit multe biserici şi mănăstiri, după fiecare bătălie înălţa câte
un sfânt locaş, şi familia Eminovici avea în curte o bisericuţă, unde viitorul
Poet Mihai Eminescu îşi găsea un loc de
rugăciune şi reculegere. Paraclisul din s. Ciudei le va aminti localnicilor de
credinţă, de străbuni, căci, de altfel, prin înălţarea capelelor românul îşi
înalţă sufletul, nemurirea”.
Furtunile istoriei vin şi se duc. Există de veacuri, în împătimita noastră istorie, locuri sfințite prin rugăciuni şi prin oameni, prin faptele lor măreţe şi demne, unde izvorăşte harul divin şi mirul credinţei. De altfel, acest loc îşi are seva din izvorul credinţei şi veşniciei şi la Ciudei, prin fapta demnă de admiraţie a familiei Tărâţă – soţii Constantin şi Elena, Vasile şi Maria, Ioan şi Dormidon, Elena şi Alina, care au înălţat acest templu, stând la altarul de veghe al Credinţei Neamului.
Cu credinţă şi iubire de neam în inimă, părintele
protopop Vasile Covalciuc îşi îndrumă enoriaşii: „Construcţia lăcaşelor de
închinare a început de la Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena. Astfel a dorit
Dumnezeu ca soţii Constantin şi Elena să construiască acest paraclis ca o
binecuvântare divină, pentru a lăsa ceva în urma lor. De altfel, ştim cu toţii:
„Casa părintească nu se vinde”, precum şi templul lui Dumnezeu. Au fost timpuri
când românii au fost prigoniţi, iar credinţa noastră ortodoxă a fost interzisă,
bisericile – închise. Acum, indiferent de care biserică aparţinem, trebuie să
avem credinţă şi dragoste în suflete”. Cu o sinceră prelegere a fost prezentă
şi primarul Manuela Dolinsca, primarul Storojineţului, Mykola Karliiciuk.
Conştientizăm că şi cei care au înălţat acest sacru locaş
întru veşnică pomenire, şi călătorul grăbit, oaspetele dorit, prin UNIRE se împărtăşesc cu cele sfinte, graţie ctitorului,
care, ca şi binecredinciosul Voievod, Ştefan Cel Mare şi Sfânt, şi-au zidit nemurirea pentru a
lăsa o urmă în sufletele noastre, astfel coborând Lumina şi harul dumnezeirii
peste înstrăinata noastră Bucovină, ca să DĂINUIM prin UNIRE ŞI CREDINŢĂ.
Felicia NICHITA-TOMA