CU CE AU GREŞIT ROMÂNII DIN BUCOVINA CĂ AU RĂMAS ORFANI DE MAMĂ?

Sunt oameni care rămân veşnic tineri, nu îmbătrânesc nicicând, sufletul cărora întinereşte ca şi codrul în primăvară,  căci nu au altă povara mai dulce şi mângâietoare, decât cea de a iubi. Or, îi întinereşte  dragostea de Grai, Neam, Ţară, de tot ce le aminteşte de părinţi, bunei şi străbunei. O astfel de iubire, ce-i ţine verde rădăcina vieţii, o întinereşte mereu şi pe corespondenta noastră netitulară Viorica POPOVICI din Valea Cosminului, cu toate că a ajuns la jubileul de 80 de ani, pe care l-a sărbători la 16 noiembrie. Îi dorim să fie sănătoasă ca inima iernii, iar floarea vieţii să nu i se vestejească nici la o sută de ani, păstrându-i tânără şi verde rădăcina,  dorul  de România.

Adevărul e că nici gloriosul pământ natal, slăvit prin sângele vitejilor oşteni ai neînfricatului şi viteazului Voievod Ştefan Cel Mare, care, la 26 octombrie 1497  a repurtat o victorioasă bătălie în Codrii Cosminului, soldată cu înfrângerea numeroasei armate a craiului polon Albert, n-o lasă  pe Românca Viorica Popovici să îmbătrânească, întinereşte, după cum mi s-a destăinuit,  când respiră cu  dorul de Străbuni, de tot ce e sfânt şi drag ce o leagă sufleteşte de Ţara strămoşilor. Se bucură ca un copil când  aude o vorbă românească.

„Am învăţat doar un an şi jumătate la români, apoi şcoala s-a ucrainizat, însă mi-am iubit atât de mult graiul matern, încât nu m-am mai despărţit de el. Acum, când şcoala şi satul sunt ucrainizate, abonez ziarul românesc „Zorile Bucovinei”, nu ca mulţi dintre semenii şi consătenii mei – gazete în limba ucraineană. Unii mă întreabă de ce nu îmbătrânesc, iar eu le spun adevărul – de când citesc ziarul românilor „Zorile Bucovinei” întineresc mereu.

Ştiu că ziariştii noştri îs buni prieteni cu diplomaţii de la Consulatul General al României la Cernăuţi, citesc în „Zorile Bucovinei” şi mă bucur că avem o asemenea susţinătoare a noastră, a românilor înstrăinaţi de Patrie, precum e onorata şi buna doamnă Eleonora Moldovan, toţi diplomaţii din echipa ei sunt bravo. Mi-aş dori un Tricolor micuţ să-l pun pe televizor în casă, când îl voi privi să mă simt din nou în Ţara mea, de parcă nici n-am fost înstrăinaţi de ea vreodată.

Urmăresc cu interes toate manifestările, cu toate că acum nu prea pot fi prezentă la ele. Când citesc, mă podidesc lacrimile, mă gândesc cu ce au greşit românii din Bucovina de au rămas orfani de Mamă? Când ne-au ocupat ţinutul blestemaţii de sovietici, credeam că e doar pentru o perioadă scurtă, însă timpul s-a prelungit  o viaţă de om, încât mulţi români blestemaţi de cer şi de pământ, nu ştiu pentru ce păcate, au închis ochii pentru totdeauna cu dorul neîmplinit.

Nu suntem departe de Ţara noastră de obârşie, doar la o zvârlitură de băţ, însă sârma ghimpată, instalată în 1944 de călăii comunişti „eliberatori”, care ne-au răpit Bucovina, ne desparte de fraţi şi surori prin vize şi paşapoarte, de parcă ne-am afla la capătul pământului. Însă nu-i nimic, va cădea şi ea cândva, poate chiar degrabă, precum Zidul Berlinului, precum s-a destrămat Uniunea Sovietică şi dreptatea va triumfa.

Tare aş dori să ajung şi eu timpurile cele...

Felicia NICHITA-TOMA