Banii Rusiei, dar nu toți. De unde poate lua UE fonduri pentru Ucraina și de ce nu este vorba despre 210 miliarde „Prăpastia” de zeci de miliarde era previzibilă

30 septembrie 2026 р. | Categorie: Noutăţi

Banii Rusiei, dar nu toți. De unde poate lua UE fonduri pentru Ucraina și de ce nu este vorba despre 210 miliarde

Împrumutul european de 90 de miliarde de euro a devenit un pilon important al finanțării Ucrainei pentru anii 2026–2027, însă deja în toamnă lipsa fondurilor a redevenit o problemă urgentă.

Ideea accelerării plăților și transferării lor din 2027 în anul curent, discutată pe larg, poate ajuta Ucraina să își acopere plățile imediate, dar nu mărește resursele totale de sprijin și riscă să provoace o criză și mai profundă anul viitor.

Pentru depășirea acestei crize este necesară o decizie europeană comună privind activele rusești, prin care responsabilitatea pentru utilizarea activelor agresorului să fie împărțită între parteneri.

Doar o sursă suplimentară de finanțare va permite planificarea apărării pentru mai mulți ani. Dar, pentru ca o astfel de decizie să devină posibilă, partenerii au nevoie de răspunsuri la mai multe întrebări.

Prima privește motivele apariției unui deficit atât de mare în bugetul Ucrainei.

A doua este legată de modul în care banii pot fi transferați Ucrainei, ținând cont de rezervele exprimate de Belgia.

Și, în cele din urmă, nu trebuie uitat faptul că, în pofida afirmațiilor privind existența a 210 miliarde de euro din fonduri rusești înghețate în Uniunea Europeană, o mare parte dintre aceste fonduri este deja utilizată sau rezervată drept garanție pentru sprijinirea Ucrainei. Prin urmare, chiar și în cazul soluționării problemelor juridice, nu se mai poate conta pe întreaga această sumă.

„Prăpastia” de zeci de miliarde era previzibilă

Este important să înțelegem că finanțarea europeană a avut de la început anumite limite. Încă de anul trecut se spunea că aceasta nu acoperă toate necesitățile Ucrainei.

În explicațiile Consiliului UE de la începutul anului se preciza că pachetul de 90 de miliarde de euro urma să acopere aproximativ două treimi din necesarul estimat al Ucrainei pentru perioada 2026–2027. Restul era așteptat din partea altor parteneri.

Un dezavantaj suplimentar a fost faptul că estimarea inițială se baza pe presupunerea că războiul se va încheia în 2026. Astfel de așteptări erau răspândite în rândul partenerilor la sfârșitul anului 2025. În realitate, luptele nu doar că au continuat, ci s-au intensificat, ceea ce nu se încadra în aceste ipoteze.

În septembrie, premierul a declarat că Ucraina trebuie să primească 29,5 miliarde de dolari în finanțare internațională pentru buget și să găsească surse pentru încă 27 de miliarde de dolari necesari suplimentar pentru apărare. Sunt sume diferite, astfel că, potrivit acestor estimări, în total este vorba despre 56,5 miliarde de dolari.

Condițiile pentru obținerea acestor fonduri sunt, de asemenea, diferite: pentru prima sumă este necesară îndeplinirea condițiilor programelor existente, iar pentru a doua trebuie negociată o nouă resursă financiară.

Dar de unde a apărut un deficit atât de mare?

Primul factor — cheltuielile de război

Necesarul de bani este influențat nu doar de veniturile financiare, ci și de volumul ajutorului militar. Dacă partenerii furnizează mai puține echipamente și muniții decât se anticipa, Ucraina trebuie să compenseze lipsa prin achiziții proprii.

O componentă suplimentară a cheltuielilor de război o reprezintă intensificarea și schimbarea modalității atacurilor aeriene rusești, ceea ce determină creșterea cheltuielilor pentru apărarea antiaeriană.

Al doilea factor — consecințele atacurilor rusești

Este vorba atât despre cheltuielile pentru refacerea de urgență a infrastructurii avariate, cât și despre pierderile economice, atât imediate, cât și pe termen lung.

O întreprindere distrusă nu mai poate funcționa în mod normal și nu mai poate contribui la veniturile bugetare. Potrivit unei estimări a guvernului de la începutul lunii septembrie, din cauza atacurilor asupra companiilor, bugetul ar putea încasa cu aproximativ 70 de miliarde de grivne mai puțin din taxe.

Noile distrugeri ale unităților de producție, depozitelor și infrastructurii logistice amplifică acest efect — tocmai într-un moment în care Ucraina se confruntă cu o creștere a necesarului de finanțare a cheltuielilor de apărare.

Al treilea factor — calendarul primirii ajutorului

Un program aprobat nu înseamnă automat că banii sunt deja disponibili pentru efectuarea plăților. Calendarul este influențat atât de procedurile partenerilor, cât și de îndeplinirea de către Ucraina a propriilor obligații.

Prin urmare, o parte din răspunsul la dificultățile actuale se află la Kiev, deoarece deciziile luate la timp de guvern și parlament sunt necesare pentru obținerea fondurilor deja prevăzute.

Obținerea anticipată a unei părți din pachetul de 90 de miliarde destinat anului 2027 ar putea finanța nevoile urgente din prezent. Însă, fără majorarea sumei totale disponibile, acest lucru ar reduce resursele de anul viitor, iar necesarul de finanțare, evident, nu ar dispărea.

Potrivit Ministerului Finanțelor, necesarul de sprijin extern pentru 2027 este de 52,6 miliarde de dolari, dintre care 32,6 miliarde încă trebuie confirmate.

Împreună cu necesitățile suplimentare de apărare pentru 2026, aceste cifre arată amploarea viitoarelor negocieri.

Cea mai realistă cale pentru finanțarea apărării

Desigur, nu trebuie adunate automat toate sumele într-un singur „nou deficit”. Este important să fie luate în considerare structura acestora, deciziile viitoare ale partenerilor și posibilele surse de finanțare.

Având însă în vedere că sumele sunt oricum considerabile, se vorbește tot mai des despre faptul că activele rusești ar putea constitui baza unei soluții pe termen lung.

Întrebarea privind modul exact de utilizare a acestor active rămâne însă deschisă. Pentru găsirea unei soluții trebuie combinate trei elemente: gestionarea comună a activelor și a riscurilor, mecanismul de atragere a banilor și sursele de rambursare stabilite juridic.

Propunerile existente abordează diferite părți ale acestei probleme.

Inițiativa The Russian Transfer, propusă de Hugo Dixon, Lee Buchheit și Dalip Singh, prevede transferarea custodiei activelor rusești imobilizate și a obligațiilor aferente de la Euroclear și alte instituții la nivelul Uniunii Europene.

Sensul politic al acestei propuneri este clar.

Concentrarea activelor în Belgia pune această țară și infrastructura sa financiară în centrul unor eventuale revendicări judiciare și al unor posibile măsuri rusești de retorsiune.

În schimb, o soluție europeană comună, care mai întâi ar obliga Belgia să transfere fondurile la nivelul UE, iar ulterior ar decide soarta acestora, ar permite distribuirea responsabilității.

În proiectul de regulament actualizat la 22 septembrie, autorii propun un astfel de instrument administrat de Comisia Europeană. În același timp, dreptul de proprietate sau dreptul corespunzător al proprietarului rus de a revendica activele este păstrat — ceea ce înseamnă că simplul transfer al fondurilor de către Belgia la nivelul UE nu finanțează încă bugetul ucrainean.

Totuși, această decizie elimină o parte dintre obstacolele pentru gestionarea ulterioară a banilor, deoarece distribuie responsabilitatea pentru deciziile viitoare.

Pentru utilizarea ulterioară a activelor ar fi necesar un act separat al UE care, potrivit autorilor propunerii, nu ar necesita unanimitate. Astfel, Belgia ar avea argumente juridice suplimentare pentru a susține că nu a avut un rol decisiv în stabilirea soartei activelor rusești transferate către Uniunea Europeană.

Baza juridică propusă trebuie încă evaluată și susținută de instituțiile Uniunii. Este o inițiativă a unor experți, nu un mecanism deja adoptat.

Un alt element — atragerea de fonduri pe baza viitoarelor reparații

În modelul de împrumut sindicalizat pentru reparații, elaborat de Dixon, Buchheit și Singh, aliații oferă Ucrainei finanțare în baza creanței acesteia asupra Rusiei.

Dacă Rusia nu își îndeplinește obligația de a plăti reparații, se prevede transferarea creanței către creditori, cu posibilitatea compensării prin intermediul activelor rusești înghețate.

O abordare similară ar putea fi realizată prin obligațiuni pentru reparații. În ambele cazuri, scopul este anticiparea viitoarei despăgubiri.

Trebuie însă recunoscut că problemele juridice implicate de această schemă, inclusiv cele privind imunitatea suverană, necesită încă o verificare suplimentară din partea UE.

„Pachetul de 90 de miliarde” a creat un precedent care poate fi folosit

O întrebare separată este ce mecanism ar trebui utilizat pentru transferarea fondurilor către Ucraina.

Aici poate fi folosită experiența pozitivă creată de decizia de anul trecut privind Ukraine Support Loan (USL) — pachetul de sprijin în valoare de 90 de miliarde de euro, dintre care 30 de miliarde sunt destinate sprijinului macroeconomic, iar 60 de miliarde necesităților de apărare.

Avantajul acestuia constă în mecanismul de finanțare deja creat.

Conform deciziei adoptate de UE, Uniunea atrage bani de pe piață folosind bugetul său drept garanție, iar rambursarea de către Ucraina este condiționată de primirea reparațiilor din partea Rusiei.

Extinderea acestui instrument ar necesita o nouă decizie privind volumul împrumuturilor și asigurarea bugetară.

În același timp, trebuie stabilit explicit cine suportă costurile și riscurile până la primirea reparațiilor. În modelul actual, responsabilitatea UE față de investitori este garantată de bugetul Uniunii. Utilizarea viitoare a activelor rusești nu elimină necesitatea unei asemenea garanții în prezent.

Trebuie luate în calcul doar activele rusești realmente disponibile

O altă provocare este ca în calcule să fie incluse doar activele rusești care sunt realmente disponibile.

Potrivit datelor oficiale, în UE sunt imobilizate aproximativ 210 miliarde de euro din activele Băncii Centrale a Rusiei.

Veniturile extraordinare generate de aceste active sunt deja utilizate în mecanismul de rambursare a împrumuturilor UE și G7, în valoare de aproximativ 45 de miliarde de euro, în cadrul mecanismului ERA.

Pentru un scenariu conservator de negociere, se poate presupune, orientativ, că din cele 210 miliarde de euro au fost deja utilizați sau angajați 90 + 45 de miliarde de euro.

În acest caz, soldul aritmetic ar fi de 75 de miliarde de euro.

Aceasta este o estimare foarte aproximativă, care nu ia în calcul o serie de factori, dar reamintește că în prezent nu mai este vorba despre 210 miliarde de euro disponibili.

Volumul final al împrumutului în cadrul schemei USL va depinde de necesitățile confirmate ale Ucrainei, de modul de utilizare a activelor, de garanții, de costul finanțării și de rezervele necesare.

De asemenea, trebuie păstrate sursele pentru deservirea împrumuturilor ERA deja acordate.

Practic, acest lucru presupune desfășurarea activității pe două direcții.

Ucraina trebuie să asigure îndeplinirea condițiilor programelor existente și să convină cu partenerii un calendar actualizat al finanțării, prezentând clar necesitățile suplimentare.

În paralel, trebuie începute negocierile privind extinderea USL și gestionarea comună a activelor rusești, astfel încât pregătirea juridică a unei soluții pe termen lung să nu întârzie plățile urgente.

Rusia a făcut din durata războiului o parte a strategiei sale. Răspunsul trebuie să fie o finanțare care să permită Ucrainei să își planifice apărarea pentru mai mulți ani.

Pentru aceasta, partenerii trebuie să convină asupra unor resurse suplimentare, să distribuie riscurile și să stabilească o cale juridică pentru utilizarea activelor agresorului.

Tocmai acest rezultat ar trebui să reprezinte obiectivul următoarei etape a negocierilor.

Zorile Bucovinei, cu referire la Evropeiska pravda