
Herson. Oleșki sub asediul Rusiei:
orașul ucrainean în care câinii de foame mănâncă trupurile oamenilor morți.”oamenii mănâncă iarbă,
așează trupurile în subsoluri și așteaptă o evacuare care nu mai
vine
Oleșki, un oraș ocupat aflat la doar 9
kilometri de Herson, trece prin cele mai grele vremuri din
istoria sa modernă. Oamenii au ajuns într-un impas, fără
posibilitatea de a pleca în siguranță, fără hrană și fără nici o perspectivă
de salvare. Locuitorii, rudele lor și voluntarii ne-au transmis mărturii
care descriu amploarea tragediei.
„O spun direct: la noi este pur și simplu un dezastru! Oamenii nu mai fierb doar supă din iarbă pentru animale, ci și pentru ei. Despre pâine nici nu mai vorbesc.”
„Nu există livrări de alimente și medicamente. Nu există evacuare. Nu există niciun fel de ajutor. Oamenii supraviețuiesc cum pot.”
„Doi bărbați duceau alimente din Radensk spre Oleșki. Pe drum au fost atacați de o dronă și amândoi au murit. Alimentele au rămas lângă ei. Mezelurile au rămas neatinse – nici câinii nu le mănâncă. Ei mănâncă trupurile oamenilor morți.”
„Orașul este sub asediu. Oamenii mor de foame. Nici în spitale nu mai există hrană. Ocupanții au blocat și minat absolut totul. Ba chiar le iau oamenilor și ultimele lucruri pe care le mai au.”
„Dacă spitalul se va închide, orașul va muri.”
„Dacă oamenii rămân acolo, sunt condamnați.”
Orașul se află în pragul unei catastrofe umanitare de aproape un an, de la sfârșitul lui 2025. Ultima dată când au fost aduse alimente a fost pe 26 mai. De atunci, nu a mai existat nicio aprovizionare normală, iar oamenii au ajuns în pragul foametei.
Problema nu este însă doar lipsa alimentelor. După începutul ocupației, în urmă cu patru ani, și după distrugerea barajului de la Kahovka, orașul nu mai are electricitate, gaz și apă potabilă. Există, de asemenea, o lipsă acută de medicamente. Iar deși spitalul este singura instituție care mai funcționează într-o anumită măsură, nici măcar primul ajutor medical nu poate fi oferit întotdeauna.
Toate drumurile și căile de acces spre Oleșki sunt minate. Orașul se află la doar câțiva kilometri de teritoriul controlat de Ucraina. Este o distanță la care dronele ambelor părți pot ajunge cu ușurință, astfel încât cerul de deasupra Oleșki este zilnic scena confruntărilor dintre drone și a atacurilor asupra oricărui lucru care se deplasează la sol.
Transportatorii comerciali care au încercat să pătrundă în oraș cu mașini încărcate cu alimente, încă din timpul verii, au fost supuși unor atacuri puternice și au fost nevoiți să se întoarcă.
Evacuarea oamenilor este imposibilă. Oleșki se află într-o blocadă totală.
Partea ucraineană s-a adresat atât Comitetului Internațional al Crucii Roșii (CICR), cât și partenerilor săi, solicitând organizarea plecării civililor. Timp de șase luni, niciunul dintre negocieri nu a dus la un rezultat. Rusia, care controlează orașul din februarie 2022, nu și-a dat acordul pentru crearea unui coridor umanitar.
O voluntară care îi ajută pe oameni să iasă din oraș descrie situația astfel:
„Spun mereu: suntem în secolul XXI, dar ai impresia că acolo se întâmplă ceva asemănător unui ghetou.”
„Ukrainska Pravda” a adunat mărturii ale locuitorilor din Oleșki, ale rudelor acestora, voluntarilor, oficialilor și militarilor. Materialul prezintă modul în care orașul supraviețuiește în condițiile ocupației și dacă mai există vreo cale de ieșire dintr-un loc în care toate drumurile au fost blocate.
Oleșki este un vechi oraș cazac, întins pe malul stâng al Niprului, în apropiere de Herson. Înainte de războiul pe scară largă, aici veneau turiști și locuitori ai centrului regional în căutarea liniștii și pentru a admira natura unică a zonei – locul unde deșertul se întâlnește cu pădurea de pini, iar pădurea se transformă în luncile inundabile ale Niprului.
Locuitorii din Oleșki mergeau frecvent la Herson, de care îi despărțeau doar 9 kilometri peste Nipru. De la sfârșitul lunii februarie 2022, după ocuparea malului stâng și distrugerea podurilor, legătura dintre cele două orașe a fost întreruptă.
Nu doar Oleșki se află în pragul unei catastrofe umanitare pe malul stâng. Probleme cu alimentele, medicamentele și transportul există și în Hola Prîstan, Stara și Nova Zburivka și în alte localități din regiune.
Însă în Oleșki și în satele din comunitatea locală situația este critică. Potrivit estimărilor aproximative ale voluntarilor, în oraș mai locuiesc până la 1.500 de persoane, dintre care aproximativ 40 sunt copii. În satele comunității mai sunt încă aproximativ 4.000 de persoane, inclusiv circa 150 de copii. Înaintea invaziei pe scară largă, în această zonă locuiau în total aproape 40.000 de oameni.
Din cauza lipsei energiei electrice, oamenii comunică acum foarte rar cu rudele lor. Unii nu mai pot fi contactați luni întregi, iar cei care reușesc să-și încarce telefonul de la un generator pot uneori să vorbească doar 20–30 de secunde sau să trimită un mesaj. Cel mai des, oamenii întreabă dacă există vreo posibilitate de a pleca și se plâng de lipsa alimentelor.
Ultima dată, alimentele au fost aduse în Oleșki la sfârșitul lunii mai, când doi antreprenori locali au reușit să intre în oraș cu două mașini comerciale. Niciuna dintre încercările ulterioare de a aduce hrană nu a reușit. Într-unul dintre cazuri, la 2 iunie, patru mașini au fost distruse de mine, iar două persoane au murit. Spre sfârșitul verii, orice încercare de a intra în oraș a devenit practic imposibilă din cauza bombardamentelor continue.
O locuitoare din Oleșki povestește:
„Situația din oraș este pur și simplu îngrozitoare – oamenii au rămas fără alimente, își fierb supă din iarbă, pun lobodă, știr și iarba grasă. Despre animale nici nu mai vorbesc, lor le este cel mai greu. Eu doar plâng și nu înțeleg ce să fac.”
În timpul verii, oamenii au supraviețuit datorită recoltelor din grădini. În pădurea care se întinde de o parte și de alta a Oleșki, unde ar putea culege fructe de pădure și ciuperci, sau la râu, unde ar putea pescui, aproape nimeni nu mai merge. Oamenilor le este frică: dacă în apropierea străzilor centrale există mine și drone-capcană, atunci în locurile cu iarbă înaltă și unde nu locuiește nimeni pericolul este și mai mare.
De aceea, localnicii au mâncat legumele și fructele cultivate de ei. Unii au prins porumbei sau fazani, iar alții au pregătit „un borș în stil nou” – din ouă, dovlecei, roșii și verdeață.
Oamenii făceau schimb de produse, iar unele alimente erau cumpărate sau vândute într-o mică piață improvizată în apropierea spitalului. Prețurile sunt însă extrem de mari.
Ouăle se vând cu 800 de grivne duzina, cartofii și ceapa – cu 500, dovleceii – cu 250, roșiile – cu 200, iar ardeii și morcovii – cu 75 de grivne bucata.
Un bărbat povestește:
„Un vecin a adus dovlecei la spital pentru a-i împărți. Un cunoscut l-a întrebat cât costă. I-a răspuns că îi oferă gratuit. Omul a început să plângă, i-a mulțumit și i-a spus că ultima dată cumpărase cu 500 de ruble. Așa se întâmplă: chiar și în timpul blocadei și al foametei există oameni care profită de nenorocirea altora.”
Unii își asumă riscuri și merg după alimente în satul Radensk, aflat la aproximativ 20 de kilometri distanță. Astfel de drumuri sunt însă foarte rare, deoarece șoselele sunt minate, sunt atacate de drone, iar un pieton poate fi observat cu ușurință în teren deschis. Drumul durează aproximativ cinci ore sau chiar mai mult.
O femeie care a mers recent pentru prima dată la Radensk povestește că acolo prețurile sunt mai mici și se mai pot găsi produse alimentare. Pe lângă proviziile pentru ea, a cumpărat și pentru rudele pe care le ajută să supraviețuiască în Oleșki.
„Încerc să-mi revin după călătoria la Radensk. Am mers până acolo cu bicicleta, iar la întoarcere am venit pe jos. Am încărcat aproape 85 de kilograme – un sac de crupe, un cartuș de țigări cu 1.500 de ruble, 5 kilograme de cartofi, ceapă, varză, ardei, paste. Abia le-am dus. Vreau să mai merg o dată, pentru că este foarte puțin din toate, iar eu am cumpărat pentru trei familii.
Așa supraviețuim. Important este să nu fim atacați pe drum.”
Oamenii care merg după alimente la Radensk își fac provizii pentru prezent sau pentru toamna târzie. Despre vânzarea produselor nici nu poate fi vorba, pentru că nimeni nu știe dacă va mai exista o posibilitate de a ieși din oraș.
Dronele sunt permanent prezente și, în orice moment, pot lovi oamenii.
Toate drumurile care ies din Oleșki s-au transformat în drumuri ale morții.
Voluntara Kseniia Arhipova, originară din acest oraș și care încă păstrează legătura cu localnicii, a declarat că există numeroase cazuri în care militarii ruși au jefuit oameni, au atacat coloane care transportau alimente spre Oleșki și au luat totul pentru ei.
Pe porți și garduri, unii localnici au început să scrie:
„Nu
există alimente.”
„Nu
există mâncare.”
„Aici
locuiesc bătrâni.”
Potrivit voluntarei, oamenii sunt jefuiți în mod constant.
„La o bătrână pe care o cunosc i-au luat absolut tot. Ea i-a întrebat: «Cum voi supraviețui iarna? Ce faci?». Iar ei i-au spus să tacă. Ei înșiși recunosc că nu le pasă de oameni, că au venit să facă bani și atât.”
Înainte de venirea iernii, situația se agravează și mai mult.
Șefa administrației militare a orașului Oleșki, Tetiana Hasanenko, a declarat că nu mai există situația în care unele familii să aibă alimente, iar altele nu. Foamea îi afectează pe toți.
„Cu câteva zile în urmă am auzit pentru prima dată că există deja cazuri în care anumite familii mănâncă câini. Cu o săptămână în urmă negam această informație, însă acum o persoană de acolo mi-a confirmat-o. Într-adevăr, nu mai există nimic de mâncare. Situația se înrăutățește nu doar de la o zi la alta, ci de la o oră la alta.
Iar șanse de salvare nu există. Oamenii au două căi: fie să moară de foame, fie să ajungă sub o dronă sau sub focul artileriei și să fie împușcați. Nu există o a treia variantă. Iar posibilitatea ca ei să rămână acolo fără alimente și să supraviețuiască este egală cu zero.”
Iarna, deplasarea până la Radensk sau către alte localități va deveni imposibilă. Este ca un joc de ruletă, deoarece pământul va îngheța și va fi acoperit de zăpadă, iar toate ieșirile din oraș și câmpurile din jur sunt pline de mine.
Zorile Bucovinei cu referire la TSN ua Evropeiska Pravda, ZN