Un neam își păstrează ființa atâta timp cât își păstrează limba, memoria și oamenii vrednici care au apărat aceste comori atunci când erau amenințate - omagiu diplomatului George Gallin în preajma Zilei Limbii Române în Ucraina

25 august 2026 р. | Categorie: Cernăuți

Către Ziua Limbii Române în Ucraina – un neam își păstrează ființa atâta timp cât își păstrează limba, memoria și oamenii vrednici care au apărat aceste comori atunci când erau amenințate - omagiu diplomatului George Gallin

În preajma Zilei Limbii Române, sărbătorită pentru prima dată oficial în Ucraina, Consulatul General al României la Cernăuți a ales să includă în programul manifestărilor și un moment de adâncă reverență față de memoria unui om care a slujit România cu demnitate, discreție și neclintită credință: diplomatul George Gallin.

La Cimitirul Vechi din Cernăuți, acolo unde timpul păstrează încă, sub piatra vechilor cripte, amintirea unor oameni care au scris cu viața lor pagini de istorie, au fost depuse flori la mormântul diplomatului. Gestul simplu, dar nobil, al florilor depuse de diplomații de la misiunea română la Cernăuți, în frunte cu consulul general Irina-Loredana Stănculescu, capătă, în acest loc și în această împrejurare, o simbolică aparte: este un omagiu adus unei personalități care, într-o epocă tulburată de războaie și schimbări de hotare, a apărat cuvântul României și, împreună cu el, demnitatea românilor din Bucovina.

Momentul este cu atât mai semnificativ cu cât se desfășoară în preajma Reuniunii anuale a diplomației române, iar la 21 septembrie se vor împlini 105 ani de la trecerea la cele veșnice a lui George Gallin, scrie publicista Maria Toacă. Peste un veac nu a reușit să-i stingă numele. Dimpotrivă, memoria lui revine astăzi la Cernăuți, acolo unde și-a legat destinul de istoria unei comunități aflate în vremuri de grea încercare.

George Gallin nu a fost doar un diplomat. A fost unul dintre acei oameni pentru care diplomația nu însemna numai documente, protocoale și tratative, ci și responsabilitatea de a apăra omul atunci când istoria devenea nemiloasă, în vremurile grele ale Primului Război Mondial.

Absolvent al Facultății de Drept a Universității din Cernăuți, el s-a afirmat și în viața academică românească a orașului, fiind membru de seamă și, pentru o perioadă, președinte al Societății academice „Junimea”, întemeiată în 1878. Această prestigioasă societate, continuatoare a idealurilor „Arboroasei” lui Ciprian Porumbescu, a fost una dintre acele vetre în care s-a păstrat vie flacăra limbii române, a culturii și a conștiinței naționale într-o Bucovină aflată sub stăpânire austro-ungară.

În slujba diplomației române, Gallin a fost considerat de minister drept o „persoană de încredere”, cunoscătoare desăvârșită a limbii germane. În anul 1900, a fost desemnat membru al Comisiei de revizuire a frontierei dintre România și Austria, în Bucovina.

Prin inițiativa și cu sprijinul Excelenței Sale, cripta lui George Gallin a fost recent restaurată, lucrările fiind realizate sub îndrumarea competentă a lui Laurențiu Dragomir, președintele Asociației pentru Protecția Patrimoniului din București. Astfel, locul în care odihnește diplomatul este redat memoriei publice cu respectul cuvenit unui om care a lăsat urme adânci în istoria românească a Cernăuțiului.

În vremuri de război, diplomația a devenit scut

Istoria lui George Gallin se luminează cel mai puternic prin faptele sale din anii Primului Război Mondial.

Mărturiile scriitorului Ion Grămadă, eroul de la Cireșoaia, păstrează imagini tulburătoare din zilele în care Cernăuțiul a fost ocupat de trupele rusești. Orașul se afla sub semnul spaimei, iar populația, indiferent de etnie, privea cu neliniște spre un viitor nesigur.

În acele clipe, la porțile orașului și în fața autorităților ocupante s-a ridicat vocea reprezentantului României.

George Gallin a ieșit în întâmpinarea trupelor rusești și, vorbindu-le în limba franceză, le-a explicat că România nu avea nici o implicare în conflictul dintre Rusia și Austro-Ungaria. Dar nu s-a oprit la această declarație.

A cerut protecție pentru instituțiile și așezămintele românești din Cernăuți: internatele de băieți și fete, azilul pentru copiii orfani, Palatul Național și reședința Mitropolitului.

Și, într-un gest care spune poate mai mult decât multe discursuri diplomatice, a cerut protecție chiar și pentru un general austriac aflat în retragere. Gallin amintea că, după două decenii petrecute la Cernăuți, consulatul român datora recunoștință statului pe lângă care fusese acreditat.

Era o vreme în care războiul încerca să despartă oameni, comunități și destine. Gallin încerca să salveze ceea ce putea fi salvat: viața, demnitatea, patrimoniul și memoria.

Atitudinea sa fermă și demnă a impresionat profund populația orașului. Iar în ziua următoare, diplomatul român a cerut protecție pentru întreaga populație românească aflată în zona ocupației rusești.

Alături de Mitropolitul Repta

Una dintre cele mai tulburătoare pagini ale acelor zile este legată de Mitropolitul Vladimir Repta.

Când autoritățile austriece au părăsit Cernăuțiul în fața invaziei rusești, bătrânul și bolnavul mitropolit a rămas în oraș, alături de oamenii săi. Ocupanții au cerut o contribuție uriașă – 600.000 de coroane, sumă ce trebuia strânsă într-un timp aproape imposibil. Când s-a văzut că banii nu puteau fi adunați, Mitropolitul Repta le-a oferit rușilor propria mitră, împodobită cu pietre prețioase.

În fața acestui gest de sacrificiu, inimile celor care veniseră cu poruncă de pedeapsă s-au îmblânzit, iar pretenția a fost abandonată. În acele ceasuri, când asupra orașului plana amenințarea tunurilor, două figuri s-au ridicat ca niște repere de lumină: Mitropolitul Repta și diplomatul George Gallin.

Ion Grămadă avea să consemneze recunoștința bucovinenilor pentru jertfa celor doi, care, în vremuri de groază, au pus mai presus de propria siguranță binele oamenilor.

Când diplomația a apărat și sufletul Bucovinei

O altă primejdie amenința însăși identitatea spirituală a Bucovinei.

În timp ce Mitropolitul Repta se afla în captivitate la Vatra Dornei, autoritățile ruse intenționau să aducă la Cernăuți un episcop rus.

Și din nou, Consulatul României a devenit locul de unde s-a ridicat glasul împotriva acestei măsuri.

Consulul George Gallin i-a atras atenția guvernatorului rus Evreinov asupra consecințelor pe care o asemenea decizie le-ar putea avea asupra relațiilor cu România și asupra stabilității politice. Intervenția diplomatului român a contribuit la abandonarea planului.

Bucovina a fost astfel cruțată de instalarea unei episcopii ruse.

Poate că aici se află una dintre cele mai frumoase definiții ale diplomației: să știi să aperi fără să ridici sabia, să oprești o nedreptate prin puterea cuvântului și să faci din demnitate o formă de rezistență.

Memoria care nu se stinge

Astăzi, când limba română este celebrată oficial în Ucraina, întoarcerea simbolică la George Gallin are o frumusețe și o profunzime aparte.

Pentru că limba nu este doar un mijloc de comunicare. Este memorie, identitate, rădăcină și continuitate. Iar oamenii care, în vremuri grele, au apărat-o și au apărat comunitatea care o vorbea merită să fie readuși în lumina prezentului.

La Cimitirul Vechi din Cernăuți, florile așezate pe cripta lui George Gallin devin astfel mai mult decât un gest comemorativ. Sunt un semn că memoria nu moare atunci când este îngrijită cu respect și transmisă mai departe.

În apropierea Zilei Limbii Române, George Gallin este readus în mijlocul cetății pe care a slujit-o, iar povestea sa ne amintește că, în vremuri de cumpănă, un om poate deveni uneori zid de apărare pentru o comunitate întreagă.

Iar peste veacuri, rămâne aceeași lecție simplă și profundă: un neam își păstrează ființa atât timp cât își păstrează limba, memoria și oamenii vrednici care au apărat aceste comori atunci când erau amenințate.

Zorile Bucovinei, Cernăuți