”Să luptăm pentru Țara Limbii Române!”, Eleonora Bizovi din Boian Bucovina a rămas pentru noi, jurnaliștii de la ”Zorile Bucovinei”, un model de demnitate, de slujire cu întreaga ființă Neamului, Limbii Române– 4 ani fără curajoasa luptătoare pentru perenitatea românismului în acest colț înstrăinat de Țară

14 august 2026 р. | Categorie: Actualități

”Să luptăm pentru Țara Limbii Române!”, Eleonora Bizovi din Boian Bucovina a rămas pentru noi, jurnaliștii de la ”Zorile Bucovinei”, un model de demnitate, de slujire cu întreaga ființă Neamului, Limbii Române– 4 ani fără curajoasa luptătoare pentru perenitatea românismului în acest colț înstrăinat de Țară

4 ani de tristețe fără fiinţa foarte scumpă şi dragă nouă, mama noastră spirituală, curajoasa luptătoare pentru perenitatea limbii române, profesoara de elită Eleonora BIZOVI din Boian, Cetățean de Onoare al Boianului, Membru de Onoare al Societății Jurnaliștilor Români Independenți din Ucraina.

Noi îi spuneam Doamna Limbii Române, Mama noastră spirituală. Luptătoare temerară pentru perpetuarea valorilor naţionale, a românismului pe această străbună gură de rai, Doamna Eleonora Bizovi a fost și a rămas pentru noi un reper spiritual, model de demnitate, o şcoală a rezistenţei la cele mai grele încercări prin care au trecut şi încă mai trec românii din nordul istoric al Bucovinei, în eforturile de a menţine şi perpetua valorile identitare, Limba Română.

A trăit o viaţă nu uşoară, dar frumoasă, alături de prieteni, de oameni dragi care au iubit-o, pe care i-a susţinut şi iubit.

„Am trăit cu această dragoste toată viaţa, păstrez în suflet Tricolorul, iubirea de Neam, Limbă, de Patrie, de aproapele, cu care m-a legănat mama”, se destăinui la jubileu-i de 90 de ani.

” Să luptăm pentru Țara Limbii Române!”, ne îndemna Doamna Eleonora. Orice cuvinte aş alege, n-aş putea  reda emoţiile trăite  la sărbătorirea Zilei Limbii Române la „Zorile Bucovinei”, publicaţie care a devenit o adevărată Casă a Limbii Române, de aceea le mulţumesc încă o dată „zoriştilor”. Emil Cioran a spus atât de frumos şi semnificativ de Sfânta noastră Maternă: „Nu trăim într-o ţară, ci locuim într-o limbă”. Aş spune că sărbătorim Ţara Limbii Române. Această Ţară e o Icoană Sfântă, o comoară pentru care au luptat înaintaşii noştri şi au stropit acest pământ cu sânge şi cu lacrimi, ca şi noi să continuăm lupta pentru existenţa  Limbii, scria în ”Zorile Bucovinei”, cu 4 ani în urmă mama noastră spirituală, Doamna Bucovinei Eleonora Bizovi.

Cunoaştem prea bine situaţia Limbii Române în şcolile noastre şi despre distrugerea fulgerătoare a şcolilor şi a claselor cu limba română de predare . Când mă gândesc cât de umilit şi înjosit este graiul nostru, nu pot să nu mă revolt!

Boianul, sat pur românesc, cântat de poetul-profet Mihai Eminescu în ”Doina” sa, încetul cu încetul se ucrainizează. Cunosc bine Şcoala Medie din Centru, deoarece am învăţat în ea, am activat ca profesoară aproape 50 de ani. Nici pe timpul sovieticilor nu s-a rusificat,  cum se procedează acum. Însă atunci erau învăţători ca Bizovi, Lungu, Bogoslaveţ ş.a., care au ştiut să se opună valului de rusificare şi au învins. Am scris cândva, că, un ucrainean, directorul Tcaci, a deschis Şcoala Medie „moldovenească”, iar o româncă a ucrainizat-o.

Pentru mine Ziua Limbii Române este şi cu durere de inimă, cu lacrimi în ochi, Oare ar trebui numai să cântăm şi să dansăm, să ne veselim, n-ar fi mai bine să luptăm, apărând cu toţii Graiul strămoşesc, cum au procedat înaintaşii noştri? Unii dau vina pe părinţi, pe profesori etc. , însă personal sunt de părerea că toţi poartă vina de ceea ce se întâmplă cu Ţara Limbii Române, iar vinovatul principal e politica de deznaţionalizare a neamului nostru mioritic, înfăptuită de guvernanţi.

Boianul s-a mândrit întotdeauna cu fiii săi. Un mare patriot şi apărător al Limbii Române a fost Vasile Botă, licenţiat în litere şi filozofie, fost profesor de română la Liceul „Ferdinand I” din Storojineţ şi la unele licee din Cernăuţi, a fost un veritabil cultivator de frumuseţe lingvistică şi un om de o mare bunătate. Un alt protector al Maternei a fost Dumitru Coriiciuc, licenţiat în litere, fost profesor la Liceul Militar „Ştefan cel Mare” din Cernăuţi. A predat limba română, era un mare îndrăgostit de limba română, de Creangă şi Eminescu! A fost foarte exigent, spunea că nota 10 merită doar Dumnezeu, 9-profesorul, iar de la 8 în jos – elevul.  Deşi ucrainean de origine, a murit de foame, fiindcă nu i s-a acordat pensie din motivul că a predat la Liceul Militar, instruind ofiţeri români, care au luptat împotriva uniunii sovietice.

Deci, generaţia tânără are de la cine lua exemplu de demnitate şi curaj pentru continuitatea neamului românesc, pentru păstrarea şi perpetuarea  limbii române, pentru stoparea ucrainizării Boianului ”.

Avem și noi de la cine lua exemplu, căci Doamna Limbii Române a rămas pentru noi, jurnaliștii de la ”Zorile Bucovinei”, un model de demnitate, de slujire cu întreaga ființă Neamului, Limbii Române.

Amintirea Mamei noastre spirituale care iradia lumină și înțelepciune va trăi mereu în inimile noastre!

Jurnaliștii de la ”Zorile Bucovinei”, Societatea Jurnaliștilor Români Independenți din Ucraina

Doamna Limbii Române – Eleonora Bizovi, o lumină care nu se stinge

„Să luptăm pentru Țara Limbii Române!” – ne îndemna, cu glas ferm și cu o credință neclintită, Doamna Bucovinei, Eleonora Bizovi din Boian, profesoara de elită care și-a închinat întreaga viață apărării și dăinuirii Limbii Române, a identității și a valorilor neamului nostru.

Au trecut patru ani de când Doamna Limbii Române nu mai este printre noi, patru ani de dor și de tăcere, dar și de recunoștință pentru o viață trăită cu demnitate, curaj și nesfârșită dăruire.

Pentru noi, jurnaliștii de la „Zorile Bucovinei”, Eleonora Bizovi a rămas nu doar o personalitate emblematică a Boianului și a Bucovinei, ci și un model de verticalitate, de noblețe sufletească și de slujire cu întreaga ființă Neamului și Limbii Române. A fost dintre acei oameni rari care nu și-au trăit viața doar pentru sine, ci au făcut din propriul destin o misiune.

Cu o forță lăuntrică impresionantă, cu dragoste pentru graiul moștenit din străbuni și cu o neobosită credință în puterea educației, a apărat cu demnitate Țara Limbii Române – acel spațiu nevăzut, dar sfânt, pe care nimeni nu-l poate cuceri câtă vreme există oameni care îl iubesc și îl păstrează viu.

Pentru generații de elevi, a fost profesoară, călăuză și lumină. Pentru comunitatea românească din Boian și din întreaga Bucovină, a fost o voce puternică și neînfricată. Pentru noi, a fost o adevărată mamă spirituală, o ființă scumpă și dragă, căreia îi vom purta mereu recunoștință.

Astăzi, când se împlinesc patru ani de la plecarea sa în veșnicie, ne plecăm frunțile în fața memoriei unei Doamne care a știut să transforme cuvântul în crez, catedra în altar al educației, iar iubirea de neam într-o adevărată datorie.

Eleonora Bizovi – Cetățean de Onoare al Boianului și Membru de Onoare al Societății Jurnaliștilor Români Independenți din Ucraina – rămâne pentru noi Doamna Limbii Române, Doamna Bucovinei, chipul unei generații care a înțeles că identitatea se apără nu prin vorbe, ci prin fapte, prin curaj și prin statornicie.

Au trecut patru ani… Dar glasul ei nu s-a stins.

Îl auzim în fiecare cuvânt românesc rostit cu dragoste, în fiecare carte deschisă, în fiecare copil care învață să-și iubească limba, în fiecare inimă care refuză să uite cine este.

Și poate că cea mai frumoasă moștenire pe care ne-a lăsat-o este chiar îndemnul său, simplu și măreț:

„Să luptăm pentru Țara Limbii Române!”

Pentru că oamenii adevărați pleacă doar din această lume, nu și din memoria celor pe care i-au luminat.

Iar Doamna Limbii Române, Eleonora Bizovi, va rămâne pentru totdeauna în sufletele noastre – o lumină vie peste Boian, peste Bucovina și peste Țara Limbii Române

Felicia Nichita-Toma, Zorile Bucovinei, Cernăuți.