Românii din regiunea Cernăuți nu cer imposibilul. Nu vrem „excepții” care să ne fie oferite ca favoruri, ”daruri”. Vrem respectarea drepturilor unei comunități istorice și europene!! Nu cerem privilegii - cerem școala noastră, limba noastră și dreptul copiilor noștri de a învăța în limba maternă.

12 august 2026 р. | Categorie: Cultură

Românii din regiunea Cernăuți nu cer imposibilul. Nu vrem „excepții” care să ne fie oferite ca favoruri, ”daruri”. Vrem respectarea drepturilor unei comunități istorice și europene!! Nu cerem privilegii - cerem școala noastră, limba noastră și dreptul copiilor noștri de a învăța în limba maternă.

Drepturi pentru minorități în România, promisiuni pentru românii din Ucraina. De ce ceea ce este posibil la București pare atât de greu de realizat la Cernăuți? Cerem doar ca promisiunile europene privind drepturile minorităților să devină și pentru noi o realitate. Avem nevoie de concesii reale, de garanții clare și de păstrarea tuturor liceelor cu limba română de predare care există astăzi în localitățile românești din regiunea Cernăuți.

În contextul lansării recente a inițiativei publice privind suspendarea din funcția de președinte al României a domnului Nicușor Dan, deputatul Nicolae-Miroslav Petrețchi, reprezentantul comunității ucrainene în Parlamentul României, a declarat că nu susține acest demers. Domnia sa consideră că președintele României nu se face vinovat de presupusele încălcări ale prerogativelor constituționale invocate de inițiatorii inițiativei de suspendare și pledează pentru stabilitate politică și continuitatea politicilor publice privind protecția și promovarea drepturilor minorităților naționale.

Argumentul deputatului ucrainean este limpede: orice destabilizare politică poate pune în pericol politicile publice favorabile minorităților, iar președintele Nicușor Dan face parte din construcția politică ce garantează continuitatea acestora și menținerea orientării europene a României.

Este o poziție pe care o putem înțelege și respecta. Dar, citind aceste declarații, nu putem să nu ne întrebăm: dacă drepturile minorităților naționale sunt o componentă firească a valorilor europene în România, de ce aceleași principii nu se regăsesc cu aceeași forță și în viața românilor din Ucraina?

Drepturile minorităților trebuie să fie o realitate, nu doar o promisiune

În România se desfășoară o amplă reformă a învățământului. Și totuși, școlile minorităților naționale nu sunt sacrificate pe altarul reformei. Pentru instituțiile cu limba ucraineană de predare se face excepție, ele beneficiază de un regim care ține cont de specificul comunității pe care o deservesc.

În Ucraina, însă, reforma educațională are consecințe profund îngrijorătoare pentru comunitatea românească din regiunea Cernăuți.

Din cele 34 de licee cu limba română de predare existente în regiune, potrivit noii reorganizări a rețelei liceale, începând cu anul 2027 ar urma să rămână doar opt. Hotărârile adoptate de Consiliul Regional Cernăuți la 15 octombrie 2025 și 16 iulie 2026 au lăsat în afara viitoarei rețele numeroase instituții de învățământ românești – 28 de licee din cele existente.

Iar ceea ce ni se prezintă drept „dar” – păstrarea unor licee precum cele din Voloca, Carapciu, Mahala și Ostrița – nu ne liniștește. Dimpotrivă.

Pentru că nu știm încă dacă aceste instituții vor rămâne cu adevărat licee cu limba română de predare sau vor fi transformate în instituții bilingve. Răspunsul, ni se spune, îl vom primi abia în primăvara anului 2027.

Dar pentru o comunitate care a văzut, de-a lungul deceniilor, cum bilingvismul poate deveni o capcană spre înlocuirea treptată a limbii române, această așteptare este una dureroasă.

Dar ce-i mai grav, că nu suntem auziți de responsabilii din învățământ.

Autoritățile regionale susțin că nu au cum să dea minorităților drepturi în sistemul de învățământ pentru că toate trebuie specificate în legea învățământului.

După cum am accentuat de nenumărate ori, dorim nu să ni se aducă ”daruri”, ci concesii, să fie păstrate toate liceele cu limba română de predare care există în prezent în satele noastre românești, căci știm ce înseamnă bilingve, avem experiența  satelor din Mămăliga, Vancicăuți, Pătrăuții de Sus, Boian, etc., care din bilingve devin ucrainene; Ceahor, Molodia, Valea Cosminului, Cuciurul Mare, etc, unde o dată cu școlile s-au ucrainizat și satele.

Românii din Cernăuți, Ucraina, consideră că sunt necesare măsuri suplimentare în vedere garantării menținerii tuturor instituțiilor de învățământ cu predare în limba română existente, inclusiv a celor liceale.

Totodată, ne îngrijorează și ne alarmează implementarea din 2026-2027 a proiectelor-pilot  de reformare a învățământului liceal prin transformarea liceelor cu limba română în bilingvă, exemplu avem comunele Crasna și Ciudei, considerând că astfel de măsuri nu coincid obiectivului comun de protejare a învățământului în limba română, garanții exprimatte de  președintele Ucrainei V. Zelenski la întâlnirea cu omologul său român Nicușor Dan din 12 martie 2026 de la București.

Solicităm și garantarea că instituțiile incluse în rețeaua liceelor academice din 16 iulie – Voloca, Carapciu, Mahala, Ostrița - vor fi menținute ca instituții cu predare în limba română, în forma actuală, de altfel, peste vreo câțiva ani vor fi complet ucrainizate, ca Liceul din Mămăliga.

Nu vrem „daruri”. Vrem garanții.

Experiența ne obligă să fim prudenți.

Posibil, ni se pregătește ”calul troian”, dar știm că ”darurile” uneori pot fi fatale, știm ce s-a întâmplat în localități precum Mămăliga, Vancicăuți, Pătrăuții de Sus, Boian, Tureatca, Molodia, Ceahor, Valea Cosminului, Corovia, Cuciurul Mare și în alte sate românești ucrainizate.

Am văzut cum, odată cu schimbarea limbii de predare în școală, s-a schimbat treptat și chipul comunității. Școala nu este doar o clădire și nici doar o instituție administrativă. Școala este locul în care se formează memoria, limba și identitatea unei comunități.

De aceea, nu avem nevoie de „daruri” care pot ascunde, peste ani, un preț prea mare.

Avem nevoie de concesii reale, de garanții clare și de păstrarea tuturor liceelor cu limba română de predare care există astăzi în localitățile românești din regiunea Cernăuți.

Un dialog care nu poate rămâne doar la nivel de promisiuni

La 12 august, în cadrul unei întâlniri desfășurate la Administrația Regională de Stat Cernăuți, problema viitoarei rețele de licee a fost din nou pusă în discuție. Dna Aurica Bojescu, membru în comisia de lucru privind viitoarele licee, formată de Departamentul de Învățământ a ARM Cernăuți, a solicitat o discuție cu autoritățile regionale privind problema celorlalte 28 de licee ce n-au fost incluse în componența hotărârii din 16 iulie 2026, constatând că dialogul în acest sens nu e constructiv.

La reuniune au participat șefa Departamentului de Învățământ, Oxana Grineov, reprezentanți ai administrației regionale, printre care Vitalie Balta, consilier al șefului ARSC, și Oleksandr Șcuridin, deputat în Consiliul Regional Cernăuți.

”Mesajul comunității românești e clar: avem nevoie de licee românești de la Mămăliga până la Crasna, le-a spus dna Aurica Bojescu responsabililor de învățământ.

Comunitățile din Vancicăuți și Boian își doresc ca instituțiile lor de învățământ să rămână licee, nu să fie retrogradate la statutul de gimnazii.

La Pătrăuții de Jos, corpul pedagogic, directoarea și părinții au solicitat păstrarea statutului de liceu. Comunitatea locală nu dorește ca școala românească să repete destinul celei din Pătrăuții de Sus, unde limba română de predare a fost înlocuită. Din păcate, reprezentanții comunității spun că dialogul cu autoritățile locale nu este unul constructiv și că solicitările lor nu sunt ascultate. Primarul Ion Grijâncu, care a ucrainizat, fiind director, școala din Pătrăuții de Sus, n-a acceptat, a spus să nu-și bage nimeni nasul că el e gospodar, aceeași poziție are și adjunctul primarului din Vancicăuți.

Nu există un dialog constructiv. Nu suntem auziți, ca și la Pătrăuții de Jos să existe și un liceu românesc, nu doar cel din Pătrăuții de Sus pe care l-a ucrainizat Ion Grijincu”.

Românii cer să fie ascultați

”Este greu să vorbești despre integrare europeană fără să vorbești despre drepturile minorităților.

Este greu să invoci standardele europene atunci când o comunitate istorică cere, înainte de toate, dreptul de a-și educa propriii copii în limba maternă și răspunsul este: „nu se poate, legea nu permite”.

Dar legile sunt făcute de oameni. Iar atunci când există voință politică, există și posibilitatea unor soluții care să protejeze comunitățile minoritare.

Constituția Ucrainei, prin articolul 53, garantează dreptul la educație în limba maternă, iar articolul 22, în forma invocată de reprezentanții comunității, prevede că adoptarea unor noi acte normative nu poate duce la restrângerea conținutului și volumului drepturilor existente.

De aceea, întrebarea noastră este simplă: de ce reforma trebuie să însemne, pentru români, mai puține școli, mai puține licee și mai puține posibilități de a învăța în limba maternă?”.

Cuvintele președinților trebuie transformate în garanții

La întâlnirea din 12 martie 2026, președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, și președintele României, Nicușor Dan, au discutat inclusiv despre protejarea învățământului în limba română.

Mai mult, la 15 iulie 2026, la Kiev, președintele României a subliniat necesitatea găsirii unei soluții prin care toate instituțiile cu predare în limba română din Ucraina, inclusiv liceele, să fie păstrate în forma în care funcționează în prezent.

Aceste afirmații sunt importante. Dar comunitatea românească are nevoie ca ele să se transforme în decizii concrete și garanții juridice.

Pentru că, între timp, reforma merge înainte. Iar timpul nu este de partea noastră.

De la Mămăliga la Crasna – un drum pe care nu vrem să-l pierdem

”Mesajul comunității este unul cât se poate de limpede:

Nu vrem ca școlile românești să devină bilingve doar pentru ca, peste câțiva ani, limba română să dispară din ele.

Nu vrem ca liceele românești să fie transformate în gimnazii.

Nu vrem să repetăm experiența localităților în care schimbarea limbii de predare a fost urmată de schimbarea identității comunității.

Nu vrem „excepții” care să ne fie oferite ca favoruri. Vrem respectarea drepturilor unei comunități istorice și europene!!

Dacă se poate în România, trebuie să fie posibil și în Ucraina

Declarația deputatului Nicolae-Miroslav Petrețchi este, în fond, un exemplu de ceea ce își doresc și românii din Ucraina: un stat care să-și protejeze minoritățile, să le asculte vocea și să le garanteze drepturile.

Comunitatea ucraineană din România are un reprezentant în Parlamentul României, care își poate apăra public interesele și poate participa la procesul decizional.

Românii din Ucraina nu au nici măcar un reprezentant în Rada Supremă.

Și atunci întrebarea devine cu atât mai apăsătoare: cine ne reprezintă interesele la nivelul legislativ suprem al statului ucrainean? Cine ne apără școala, limba și dreptul de a ne păstra identitatea?

Ucraina aspiră la Uniunea Europeană și beneficiază, în această aspirație, de sprijinul ferm al României. Tocmai de aceea, ne-am dori ca valorile europene să nu rămână doar principii invocate în discursuri, ci să fie simțite și de românii din nordul Bucovinei din Ucraina.

Dacă în România se găsesc soluții pentru ca școlile minorităților să fie protejate în timpul reformei, trebuie să existe soluții și în Ucraina.

Dacă în România drepturile minorităților sunt considerate parte a valorilor europene, atunci și românii din Ucraina au dreptul să ceară aceleași valori europene.

Nu cerem privilegii.

Cerem școala noastră, limba noastră și dreptul copiilor noștri de a învăța în limba maternă.

Iar acest drept nu poate fi amânat până în primăvara lui 2027, nu poate fi lăsat în mâinile unor „proiecte-pilot” și nici sacrificat în numele unei reforme care, în cazul nostru, riscă să devină instrument de asimilare.

Românii din regiunea Cernăuți nu cer imposibilul. Cer doar ca promisiunile europene privind drepturile minorităților să devină și pentru ei o realitate.

Felicia Nichita-Toma
Zorile Bucovinei, Cernăuți