Mulțumim, Mulțumim Patriei istorice!

Mulțumim, Mulțumim Patriei istorice!

Azi am primit un cadou împărătesc de ziua nașterii de la DRP Departamentul pentru Românii de Pretutindeni – a fost aprobat proiectul Monografia ”Voloca mea cu suflet românesc– la răspântia mai multor imperii”, care cuprinde istoria a trei sate românești – Voloca, Hrușăuți, Valea-Cosminului (de altfel, ultimul sat a fost complet ucrainizat, dar poartă amprenta unor urme românești, atestate documentar cu aproape 600 de ani în urmă, cu victorioasa bătălie a lui Ștefan cel Mare în Codrii Cosminului, la 26 octombrie 1497: satul Hrușăuți, unde a fost înființată prima așezare a vechii vetre răzășești, numită pe atunci Șesul Cosminului- prima denumire a satului Voloca; și comuna Voloca, atestată documentar pe vremea lui Petru Şchiopu,- putem constata că aşezarea exista de pe la sfârşitul sec. al XVI-lea sau chiar mai devreme. Em. Grigorovitza scria: ”vechi cătun în care s-au pus bazele comunei Voloca pe Derelui DGB, III, despre Voloca de pe ambele maluri ale Dereluiului, ne amintește hrisovul lui Petru Șchiopul din 30.03. 1575.

1. În 1773 Voloca e moşie a mănăstirii Putna. În 1774 în sat erau 53 de case cu 49 de birnici. ”…Voloca și Corogia devin moșie a Mănăstirii Putna în 1773 - ”Cronica Ghiculeștilor”.

În 1782, Egumenul Mănăstirii Putna, Ioasaf, mărturisea în fața comisiei austriece de delimitare a hotarelor proprietății moștenite că satul domnesc Cozminul volocenesc a fost dăruit de Ștefan cel Mare Mănăstirii la 3 aprilie 1448 (3) Deci, după cum atestă documentele, satul are o vechime de aproape 600 de ani (din carte).

Poate de aceea bucuria e atât de mare !

E a treia oară când înaintăm proiectul la DRP – de 2 ori a fost respins, însă nu ne-am pierdut curajul și speranța, căci nu e o carte obișnuită, ci istoria unui popor oropsit de soartă. Istoria Bucovinei cedate, răpite și înstrăinate, a oamenilor din Vechea Dacie străbună, care au îndurat tot calvarul și vitregiile destinului, dar nu s-au dezis de strămoși, nu și-au rupt rădăcina Copacului Neamului.

Mulțumim DRP, Departamentul pentru Românii de Pretutindeni, CONSULATUL GENERAL AL ROMÂNIEI LA CERNĂUȚI !

Valoarea proiectului e de 20 940 de roni..

Cartea cuprinde o culegere de articole de diverse genuri – mărturii, reportaje, interviuri, corespondenţe, eseuri, schiţe, etc. – despre crearea, istoria de veacuri ale acestor 3 sate, care în prezent fac parte din comuna românească Voloca pe Derelui, despre primii ei locuitori, primele așezări, înființarea școlilor, bisericilor, primăriilor, migrarea în Canada după primul război mondial, despre drama românilor din Bucovina după anexarea ei de imperiul sovietic, despre colectivizare, deznaţionalizarea românilor după anexarea nordului Bucovinei şi Ţinutului Herţa de către sovietici şi distrugerea neamului românesc prin deportări în Siberia, în pustiurile sterpe ale Kazahstanului, în Karelia, unde românii au decedat în neagră străinătate, despre tradițiile, datinile moștenite din strămoși, pe care românii din Voloca le-au păstrat cu pietate, despre problemele cu care s-au confruntat de-a lungul timpului și în prezent, mai ales cele ce țin de învățământ - reducerea orelor de română, încercările unor ”cozi de topor”, ”binefăcători” de a ucrainiza școala, de a deschide clase ucrainene, desființarea liceelor, transformarea lor în gimnazii, deschiderea claselor ucrainene în liceele cu limba română de predare, etc., dar și despre bucuriile, sărbătorile cu suflet românesc ale volocenilor, care s-au păstrat încă vii de pe timpul României Mari, despre personalitățile marcante ale comunei devenite cunoscute în lume prin baritonul, folcloristul Ioan Paulencu, Artist al Poporului din Republica Moldova, etc, despre aspirațiile și speranțele acestor daci liberi plini de demnitate și curaj, care au reușit să-și păstreze cele sfinte ale neamului – Limba, Credința, Datinile, Portul popular.

Cine știe, poate, peste vremuri, această monografie va fi unicul izvor, care va dovedi că aceste localități românești, încă de pe timpul Moldovei Medievale au făcut parte din Țara de Sus a Moldovei lui Ștefan cel Mare și că aici au locuit români, au vorbit limba română, au păstrat cu sfințenie credința ortodoxă, tradițiile strămoșești.

Autoarea, îmreună cu familia sa – jurnaliștii, regretatul soț Nicolae Toma, redactor-șef al Ziarului ”Zorile Bucovinei, fiica Diana - a muncit la carte 5 ani, prin Arhivele din Cernăuți, Suceava, București. E o muncă titanică și o mare bucurie să fie realizată, ca românii din această veche vatră românească să aibă, în sfârșit, o istorie a comunei.

Felicia Nichita-Toma