29 martie 2024
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

PRIN JERTFA EROILOR SE ÎNALŢĂ AZI NEAMUL

13 octombrie 2014 р. | Categorie: Noutăţi

 Menţinând cu sacralitate continuitatea credinţei,  cu dragoste în suflet faţă de glia străbună, sub oblăduirea  Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil, patronii vechiului locaş de închinare, cu binecuvântarea şi susţinerea părintelui paroh Ioan Blaga, românii din suburbia cernăuţeană Roşa înnobilează memoria martirilor  care, răstigniţi pe Crucea Suferinţelor, îşi trăiesc veşnicia prin numele înscris pe troiţa, înălţată prin osârdia acestor generoşi purtători de tristă istorie.

Apropo de adevăr, o fac în fiecare an, în a doua duminică a lunii octombrie, pe parcursul a 17 toamne, de când a fost înălţată, prin osârdia părintelui Vladimir, fiicelor sale Ana şi Maria Saftencu, în curtea bisericii ortodoxe locale, Crucea Răstignirii Neamului, în granitul căreia a fost dantelată amintirea celor 85 de eroi români, care nu s-au întors din surghiunul negrei străinătăţi, fiind arcăniţi, în 1944, la munci silnice, în lagărele morţii de pe ţărmurile lacului Onega, alături de care odihneşte întru vecie cel de-al 55-lea protoiereu mitrofor, Victor Cazac, decedat la o vârstă încă tânără, asemenea multor dintre consătenii săi, deportaţi de iscoadele regimului sovietic totalitar.

Printre acei care nu-şi tăinuiesc lacrimile, ci îşi trăiesc cu sufletul durerile, alinându-şi amarul cu amintirile trecutului, e şi organizatoarea manifestării din duminica precedentă, 12 octombrie, a parastasului de regenerare a memoriei eroilor-martiri, profesoara Maria Timcu, preşedinta filialei din Roşa a Societăţii „Golgota” a românilor din Ucraina, unchiul după tată al căreia, Gheorghe Timcu, a fost „vânat” de călăii stalinişti şi dus în Finlanda la munci silnice, de unde i s-a întors la vatră doar numele, înscris cu sânge pe Crucea Suferinţelor. Dna Maria Timcu, prezentând oaspeţii, a evocat regretul că suburbia Roşa încă nu-şi are monografia sa, precum unele localităţi din ţinut.

Dincolo  de aceste  dureri, după oficierea serviciului bisericesc şi cuminicarea la cele sfinte, cu harul de a face lumină în amarul tristeţilor, ca o sacră împărtăşanie cu divinul şi mântuirea, s-a înălţat la ceruri şi Tedeumul,  oficiat de parohul bisericii locale Ioan  şi preotul Ion.

Purtători ai durerilor trecutului, care îşi trăiesc bucuriile, pomenindu-şi rudele crucificate pe drumul Golgotei Neamului Românesc sunt şi Ana Strejac, fiica lui Iordache Moraru, care a fost împuşcat de grănicerii sovietici în 1941, dorind să se unească cu rudele din România, nepoata  lui Maria Cojocaru, nepoţii Nicolae şi Diana Strejac, strănepoţelul Vasilică,  Eufrosina Vitrescu (cu nepoţelele Veronica şi Maria Bolboca), fratele căreia, Mihai Cerchez, a fost, de asemenea, cosit de gloanţele ruşilor la frontieră, iar mezinul Constantin, încarcerat într-o închisoare din Harkiv, Cristina Vasileniuc şi Elena Jucican, care, aprinzând o candelă în nemurirea eroilor, împreună cu alte rude ale celor dispăruţi fără vină, şi-au adus din plin prinosul la  masa parastasului de pomenire, încărcată cu toate bunătăţile pământeşti, preotul paroh Ioan, având grijă şi de hrana duhovnicească.

Mereu în efervescenţa grijii ca vălul cenuşiu al pasivităţii şi uitării să nu şteargă umbra neagră a morţii celor care s-au sacrificat pentru idealurile naţionale,Octavian Bivolaru, preşedintele Societăţii „Golgota” a românilor din Ucraina, a sosit la momentul de evocare al trecutului tragic al românilor din Roşa, însoţit de secretara Elena Morar şi de Ion Timciuc,  un cuvânt de gratitudine având faţă de parohul bisericii ortodoxe din Roşa şi de  Excelenţa Sa, dna Eleonora Moldovan, Consulul General al României la Cernăuţi, care întotdeauna e alături, cu pietate şi preţuire, de românii din istorica provincie a României.

Deşi conştientizăm că urmează singuri să ne determinăm viitorul, oricum, prezenţa  Excelenţei Sale, bunătatea şi lumina, pe care o iradiază cu sinceritate, ne întăreşte în convingeri şi speranţe. Şi la parastasul din duminica precedentă, dna Eleonora Moldovan ne-a încurajat pentru a ne păstra Graiul şi Rădăcinile, pentru a nu ne uita înaintaşii, prin sacrificiul cărora dăinuim ca neam: „Să-i apreciem pe acei, care şi-au pus viaţa pe altarul credinţei străbune. Am moştenit un lucru sfânt de la părinţi şi trebuie să-l păstrăm în adevăr şi credinţă pentru urmaşi, să ne amintim că ceea ce este sfânt se păstrează prin sacrificiu, prin sânge, prin jertfa depusă de înaintaşii noştri a venit lumină, dăinuim ca neam, iar tinerii sunt acei pe care trebuie să-i îndrumăm să continue aceste tradiţii. Sinodul Bisericii Ortodoxe Române a declarat anul 2014, anul când sunt pomeniţi martirii Brâncoveanu, care, asemenea eroilor din Roşa, au fost ucişi pentru dreptate, pentru credinţă. Momentele de reculegere la această cruce a martirilor din Roşa, ne uneşte, ne ţine vie credinţa”.

Cine ştie câţi martiri români îşi trăiesc nemurirea, răstigniţi pe Crucea Suferinţelor Neamului în îngheţurile siberiene, în stepele kazahe, în legările morţii  de pe ţărmurile lacului Onega? Doar într-o singură groapă comună din Karelia, în 1945,  după cum a informat cercetătorul Dumitru Covalciuc, au fost descoperite vreo 2 mii de cadavre. Iar din suburbia cernăuţeană Roşa numai la Onega şi-au găsit sfârşitul tragic, decedând de foamete şi ger, peste 110 bărbaţi. Românii  din Roşa au omagiat martirii înscrişi doar pe o pagină neagră a istoriei neamului românesc, Cartea Durerii urmează să fie încă completată cu noi nume ale eroilor dispăruţi. Dumnezeu i-a ales doar pe acei neînfricaţi, care au putut duce această cruce a suferinţelor. Memoria lor e o lumânare veşnic arzând ce urmează să lumineze din generaţie în generaţie. Şi-apoi, să nu treacă nici un neam prin infernul prin care am trecut noi, românii, acum, când se deschid multe fonduri secrete ale arhivelor, trebuie să aflăm numele călăilor, cine au fost slugoii locali bolşevici, care le-au năpăstuit soarta martirilor noştri, odată şi odată trebuie să se ştie, ca să completăm Cartea Neagră a Bucovinei cu fiecare nume de trădător de Neam şi Ţară – tristeţi  invocate de scriitorul Dumitru Covalciuc,  Vasile Bâcu, preşedintele Societăţii „Mihai Eminescu”, pedagogul Octavian Voronca, membru al prezidiului, care a aprins o candelă în memoria celor martirizaţi, iniţiindu-ne în istoria suburbiei Roşa.  Nicolae Toma,  redactorul-şef al „Zorilor Bucovinei”, preşedintele Societăţii Jurnaliştilor Români Independenţi din regiunea Cernăuţi, preluând unda recunoştinţei incontestabilului aport pe care îl au gospodarii din Roşa la pomenirea şi păstrarea vie a amintirii înaintaşilor, a adus în lumină Adresarea  ziarului „Zorile Bucovinei” şi societăţii pe care o conduce către Serviciul Securităţii de Stat  de a-i anula interdicţia de intrare în Ucraina cunoscutului publicist şi patriot român Vasile Ilica din Oradea, originar din Broscăuţii Noi, raionul Storojineţ, aplicată de regimul lui Ianukovyci cu doi ani şi jumătate în urmă, ca la 11 noiembrie, când îşi va sărbători jubileul de 90 de ani,  să-şi poată vizita baştina, mormântul părinţilor din satul natal.

Deşi avem încă multe aspiraţii şi vise neîmplinite, una dintre ele fiind  o durere mai veche – înălţarea în Codrii Cosminului, pe locul glorioasei bătălii,  a monumentului viteazului şi neînfricatului Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt, pe care am răvăşit-o într-o discuţie amicală tot duminica precedentă, nu întâmplător în ziua comemorării Eroilor, evident, ne-am dori să ne vedem prietenul la Cernăuţii, căci nu poartă o altă vină, decât cea de a scrie adevărul istoric despre  ocuparea Bucovinei şi Ţinutul Herţei de către călăii ruşi, care îşi ascut şi în prezent colţii pentru a acapara Ucraina şi a-şi întregi imperiul sovietic. Suntem siguri că vom fi înţeleşi corect de noua conducere democratică, proeuropeană a Ucrainei şi că vom reuşi să ne realizăm şi celelalte dorinţe, doar prin insistenţă şi unire. Or, candela aprinsă în veşnicia martirilor va rămâne mereu vie şi în sufletul urmaşilor noştri, ca ei să nu uite nicicând de Străbuni, de Grai, de Rădăcini, că  prin jertfa eroilor se înalţă azi neamul.  

Felicia NICHITA-TOMA

Fotografii de Vasile ZAHARICIUC