La Ropcea, la porțile sacralității Sfântului Ștefan cel Mare, unde divinitatea coboară raiul pe pământ.

15 iulie 2026 р. | Categorie: Bucovina

La Ropcea, la porțile sacralității Sfântul Ștefan cel Mare, acolo unde divinitatea coboară raiul pe pământ.

Nu există loc mai frumos în lume decât această Țară de Sus a Moldovei, unde ecourile istoriei se împletesc cu frumusețea naturală a Bucovinei, un ținut binecuvântat de Dumnezeu ce păstrează cu sfințenie amintirea și faptele mărețe ale Credinciosului și Viteazului Voievod.

În inima acestui colț de rai mioritic se înalță cu mândrie noua Biserică din Ropcea, o perlă inestimabilă în șiragul de locașuri sfinte dedicate lui Ștefan cel Mare. Această biserică nu este doar un monument al credinței, ci și un simbol al dăruirii și al iubirii față de neam, Ștefan cel Mare lăsând moștenire urmașilor o Țară mare și frumoasă, învăluită în tradiții și valori.

În dimineața luminoasă a zilei Sfântului Ștefan, conform stilului vechi, Biserica ce poartă numele său din Ropcea, sub îndrumarea părintelui Constantin Șubran, își aștepta cu brațele deschise oaspeții dragi din România și Cernăuți.

Cu pitorescul dantelat al Baladei Mioriței, asemenea dorurilor ce ne poartă pe acest picior de plai ștefanian, soarele răsare cu același licăr strălucitor al speranței și dragostei față de Dumnezeu și de Neam, bătând în unison sub dangătul clopotelor ce cheamă la rugăciune.

Am admirat frumusețea acestui sacru lăcaș, dedicat cinstirii Viteazului și Credinciosului Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt, o adevărată oază a dumnezeirii, unde credința își are rădăcinile adânci în Arborele Neamului românesc.

Marele Eminescu spunea că biserica este mama neamului nostru, iar în vremuri de încercare, strigăm: „Doamne” și „Mamă”. Acum, în fața provocărilor aduse de noua lege a învățământului din Ucraina, care amenință să ne priveze de liceele cu predare în limba română, Biserica rămâne farul nostru de speranță, „mama neamului românesc”, chiar și atunci când sfintele altare sunt în primejdie. Privirile noastre se îndreaptă spre Patria noastră istorică, de unde, în ultimele vremuri, răsare soarele speranței, aducându-ne sprijin și ajutor.

Împreună cu enoriașii Bisericii din Ropcea, am sărbătorit acest Praznic al Luminii, alături de protopopul de Storojineț, Vasile Covalciuc, părintele Gherasim și diaconul Eustate de la Sfânta Mănăstire Putna, precum și părinții Teodor Geosan de la Câmpulung, Ciurariu, și alți vrednici prelați, care slujesc cu evlavie atât altarul Credinței, cât și cel al iubirii de Neam și de Ţară, împletind rugăciunile lor cu dorința de a păstra vie flacăra credinței.

Atmosfera liturgică, tămâiată de rugăciunile impunătorului sobor de înalte fețe bisericești, în frunte cu episcopul Nikita, a fost îmbogățită de cântările divine ale corului, iar cuvântul de îndrumare duhovnicească al înalților prelați a evocat viața și faptele demne ale Sfântului Ștefan. Aceștia au subliniat puterea sacrificiului întru credință, întru binele Țării și al Neamului, îndemnându-i pe credincioși la fapte bune, credință și armonie, reușind astfel să aducă raiul pe pământ, în acest leagăn al dumnezeirii.

În cadrul acestui sfânt praznic, a avut loc hirotonirea protodiaconului Ioan, fiul părintelui paroh Șubran, un moment deosebit ce a adus bucurie și împlinire comunității.

Înălțată cu binecuvântarea preotului paroh Constantin Șubran și cu sprijinul financiar al Guvernului României prin Departamentul pentru Românii de Pretutindeni, noua biserică adună credincioșii la altarul lui Ștefan cel Mare și Sfânt, oferindu-le ocazia de a înălța rugăciuni în limba mamei, păstrând cu evlavie credința străbună, tradițiile și datinile strămoșești.

Cu inima plină de recunoștință, dna Irina-Loredana Stănculescu, consulul general al României la Cernăuți, a adresat un mesaj de felicitare fețelor bisericești și tuturor românilor din această oază a românității, subliniind importanța păstrării cu sfințenie a valorilor creștine și a spiritului Ștefanian, le- a urat românilor din Ropcea prosperitate și pace în Ucraina, menționând aportul guvernului României și al DRP în finanțarea renovărilor sfintelor noastre locașe de închinare.

Cântările divine, înălțate la porțile sacralității lui Ștefan Voievod, au răsunat cu putere, aducând o notă de solemnitate și bucurie, iar coriștii de la Biserica „Ștefan cel Mare și Sfânt” din Ropcea au reușit să transforme acest moment într-o adevărată celebrare a credinței și a identității noastre naționale. Astfel, în acest loc sacru, am simțit cu toții că suntem parte dintr-o comunitate unită, dedicată păstrării tradițiilor și valorilor strămoșești, sub ocrotirea lui Ștefan cel Mare.

Felicia Nichita-Toma, Zorile Bucovinei, Cernăuți