La Crucea Memoriei Martirilor din Voloca - datorită sacrificiilor românilor martirizați, trăiește azi Neamul Românesc pe acest pământ străbun scăldat în sânge din nordul istoric al Bucovinei

La Crucea Memoriei Martirilor din Voloca - datorită sacrificiilor românilor martirizați, trăiește azi Neamul Românesc pe acest pământ străbun scăldat în sânge din nordul istoric al Bucovinei

Sub cer și pe pământul strămoșesc al comunei Voloca, a fost ridicată o cruce a durerii, un simbol al suferinței și al jertfei celor 56 de martiri, vânați și încarcerați în anii întunecați ai regimului sovietic, printre care și bunelul după tată, Nicolae al lui Gheorghe Nichita din Hrușăuți, care a decedat de foame, ger și muncă silnică la Onega.

Acești oameni, duși cu forța în vagoane pentru vite, au fost condamnați la moarte în lagărele morții de pe țărmurile lacului Onega și în Siberiile înghețate, unde nu au avut parte de morminte sau cruci la căpătâi. În ciuda acestor nedreptăți, numele lor au revenit, în 2016, după 71 de ani, la baştină, gravate în piatră cu lacrimi, pe această cruce a durerii neamului românesc, sfințită cu ocazia Zilei Sfintei Cruci, pe 14 august 2016.

În pridvorul Bisericii „Sfântul Ierarh Nicolae” din Voloca, prin osârdia preacucernicului paroh Ion Gorda, protopop de Hliboca, și a enoriașilor, s-a înălțat acest monument simbolic, un omagiu adus celor care au suferit chinuri cristice, dar nu s-au dezis de limbă, neam.

Monumentul a fost înălțat din inițiativa regretatului activist, doctorului în filologie Ilie Popescu, președintele Societății Regionale „Golgota”, primele 500 de grivne au fost donate de Domnia Sa pentru a pune temelia Troiței, care înveșnicește memoria martirilor și va reaminti tinerelor generații de trecutul nostru românesc, de paginile sângeroase ale istoriei noastre.

Slujba de pomenire a românilor martirizați, care s-au întors la baștină doar prin numele dantelate în piatra acestei cruci, a fost oficiată de părintele Ion Gorda, protopop de Hliboca, paroh al Bisercii ”Sfântul Nicolae” din Voloca, ajutat de un sobor de alese fețe bisericești, pritre care și preotul Dumitru Tocar, paroh al Bisericii din Hrușăuți,  astfel aducând un omagiu celor care au fost distruși fără vină și îngropați în gropi comune.

Toți vorbitorii, au subliniat importanța păstrării memoriei acestor eroi, care au plătit cu viața pentru libertatea neamului nostru.

Excelența Sa, dna Irina-Loredana Stănculescu, Consulul General al României la Cernăuți, a adus un elogiu emoționan martirilor, afirmând că acest monument este o înălțare a comunității din Voloca, care păstrează vie memoria martirilor, credința și tradițiile strămoșești, menționând că acești eroi, care ne-au adus libertatea, merită să fie respectați și comemorați, pentru că prin jertfa lor avem astăzi libertatea de a ne ruga în limba noastră maternă și de a ne păstra identitatea. Prin acest monument, istoria și viitorul nostru se împletesc. Nu putem avea un viitor adevărat fără a ne cunoaște trecutul, iar sacrificiul lor rămâne veșnic.

Printre cei care au aprins o lumânare la Troiță, întru veșnicia eroilor, s-au numărat și urmașii celor care au suferit. Ion Sauciuc, cu inima plină de durere, a adus un omagiu tatălui său, Toader, care a fost dus cu forța la Onega, lăsând în urmă patru copii orfani. Varvara Creangă, orfană de la doar doi ani, a venit să-și onoreze tatăl, Nichifor Onofreiciuc, care a murit eroic în luptele de la Tighina. Maria Nichitovici și Viorica lui Toader au adus și ele omagiu bunelului și rudelor pierdute în acele vremuri de teroare.

Astfel, Troița eroilor din Voloca devine un loc sacru, unde nepoții și strănepoții vin să depună flori și să aprindă lumânări, amintindu-și că, datorită sacrificiilor martirilor, trăiește azi Neamul Românesc pe acest pământ străbun, sfințit prin sângele lor.

O lumânare, o rugăciune de pe buzele părintelui Ion Gorda, ne aduce aminte că ei au fost, sunt și vor fi întotdeauna printre noi. Să nu se mai repetăm asemenea tragedii, să piară tot răul dintre noi, să dea Dumnezeu să se termine groaznicul război, declanșat de aceeași cotropitori, să nu se mai verse sânge nevinovat.

Astfel,, memoria martirilor din Voloca va dăinui, iar Crucea Durerii va rămâne un simbol al speranței și al continuității neamului românesc, un far călăuzitor pentru generațiile viitoare, care trebuie să învețe din trecut pentru a construi un viitor mai bun.

Felicia Nichita-Toma, Zorile Bucovinei, Cernăuți