VOLOCA - MOȘIE A MĂNĂSTIRII PUTNA
10 iulie 2026 р. | Categorie: Noutăţi
VOLOCA - MOȘIE A MĂNĂSTIRII PUTNA
În 1773 Voloca e moşie a mănăstirii Putna (1). În 1774 în sat erau 53 de case cu 49 de birnici.
Mai erau:
un preot, Popa Nicolae
un dascăl, Toader
un scutelnic, Ion (scutelnicul popii)
un jidov, Leiba sin David (orândar) (2).
Situaţia de mai sus îşi are temeiul în Recensământul populaţiei Moldovei
din anii 1772-1773 (3) şi 1774 (sin = fiu; zet =ginere; sin ego =fiul lui; brat
ego =fratele lui; bejenar =fugar, emigrant; vătăman =agent fiscal, strângător
de dări ; scutelnic =scutit de bir în schimbul unei prestaţii faţă de stăpânii
de moşie sau faţă de funcţionari).
Multe din numele de familie întâlnite în acea vreme dăinuiesc şi astăzi. La noi
în sat sunt: Gheorghiţă, Nichita, Tocar, Lupaşco, Mănăilă, Holovaci, Hlopina,
Mitian, Ostafie, etc.
Ioasaf, egumen al Mănăstirii Putna, mărturisea la 1782 în fața comisiei austriece de delimitare a hotarelor proprietății moștenite că satul domnesc Cozminul a fost dăruit de Ștefan cel Mare Mănăstirii la 3 aprilie 1488 ”cu tot venitul”, Molodia și Ceahorul, sate învecinate, sunt situate în hotarele Cozminului, toate trei alcătuind o singură comună. Egumenul adeverea în același an că pe teritoriul Cuciurului Mare s-au închegat satele Voloca și Corogia (B., VI, 88 TDS, pag.45) (4).
Satul, fiind o moşie a mănăstirii Putna, volocenii trebuiau să lucreze un anumit număr de zile pentru mănăstire. Produceau pentru mănăstire miere, ceară şi borangic etc. Însă, din cauza distanței mari, aceasta și-a exercitat cu greu dreptul de proprietate asupra satului. De aceea călugării și locuitorii Volocii s-au înțeles să plătească o anumită sumă de bani, astfel fiind lăsați să stăpânească singur moșia. Iar înțelegerea a luat sfârșit în 1783, odată cu secularizarea averilor mănăstirești. Când Bucovina a fost alipită la Austria, egumenul Ioasaf și ecleziarhul Atanasie au demonstrat înaintea comisiei împărătești de delimitare că, printre proprietățile pe care le deținea Mănăstirea Putna figura și satul Cuciurul Mare din care ”s-a surpat unele părți dinspre Mihalcea, de către boierii Murguleț și Mănescul, iar dinspre Storojineț de boierul Sorocean”, că pe teritoriul Cuciurului se mai formează două sate – Voloca și Corogia (Corovia n.a.) (5).
Credinţa în Dumnezeu a rămas o pavăză sigură împotriva răului, biserica a jucat un mare rol, rămânând o oază a evlaviei în viața sătenilor.
Note:
1. ”…Voloca și Corogia devin moșie a Mănăstirii Putna în 1773 - ”Cronica Ghiculeștilor”. B., E.A, 1965, pag.499.
2. Satul Voloca pe Derelui – județul Cernăuți. Schiță monografică. Nicolae Pentelescu, Suceava 1982-1985.
3. Orest Popescu, ”Câteva cuvinte moldovene”, Revista ”Candela”, Cernăuți, 1895, pag.297.
4. B., VI, 88 TDS,pag.45
5. Revista ”Candela”, 1889. Pag 743-744.
