80 de ani de la moartea lui Traian Popovici, fostul primar Erou al Cernăuțiului, care a salvat 20 de mii de evrei de la moarte - un adevărat apărător al drepturilor omului în timpul prigoanei fasciste din timpul celui de al Doilea Război Mondial,

4 iunie 2026 р. | Categorie: Cernăuți

TRAIAN POPOVICI – PRIMARUL ROMÂN AL CERNĂUȚIULUI CARE A SALVAT 20 DE MII DE EVREI DE LA MOARTE

Primarului  Cernăuțiului Traian Popovici, care în 1941, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a  salvat de la moarte aproape 20 de mii de locuitori de origine evreiască, în 1969, în Israel, i s-a conferit titlul de Drept între Popoare  „în semn de deosebită recunoștință pentru salvarea a douăzeci mii de evrei din Cernăuți de la deportare în lagărele morții din Transnistria”.

Doctor în drept, Traian Popovici, fostul primar Erou al Cernăuțiului, un adevărat apărător al drepturilor omului în timpul prigoanei fasciste din timpul celui de al Doilea Război Mondial, care prin atitudinea sa eroică, în perioada august-noiembrie 1941, a salvat de la deportare, de la pieire, un număr uriaş de vieți - aproape 20.000 de evrei, a rămas în istorie  pentru că a reușit să oprească deportările masive ale victimelor persecuțiilor pe criterii etnice, în special de etnie evreiască.

Primarul, care, și-a periclitat familia, averea și chiar viața, încercând să salveze evrei de Holocaust - programul de eliminare sistematică a evreilor ce a dus la moartea a peste 6 milioane de persoane – unul dintre cele mai cumplite acte de genocid,.a fost desemnat cu înaltul titlu de  Cetățean de Onoare a Israelului. 

În acei ani în Transnistria au murit circa 400.000 de evrei. Să te ridici  împotriva acelui curent, care a ucis 56.000 de evrei bucovineni, a fost un act de eroism, de umanitate, cu atât mai curajos pentru eroul primar Traian Popovici, care a dat o lecție de toleranță și ajutorare la nevoie  a aproapelui.

Traian Popovici s-a născut la 17 octombrie 1892 în satul Rușii-Mănăstioara. A studiat la Gimnaziul superior din Suceava (1903-1911) (Wikipedia), apoi s-a înscris la Facultatea de Drept din cadrul Universităţii din Cernăuţi.

Când a început Primul Război Mondial, în 1914, a trecut în România și s-a înrolat voluntar în Armata Română, luptând până la finele războiului. În anul 1919 a absolvit  Facultatea de Drept din cadrul Universității din Cernăuți, obținând  titlul științific de Doctor în Drept.

După terminarea războiului, Traian Popovici s-a stabilit pentru scurt timp la Chișinău, unde a fost secretar al organizației „Casa Noastră”, care se ocupa cu împroprietărirea țăranilor. A fost prefect al județului Câmpulung (1926-1927). În perioada interbelică a lucrat ca Avocat în Baroul Cernăuți. În iunie 1940, după ocuparea nordului Bucovinei de către sovietici, Traian Popovici s-a refugiat în București, unde a profesat în continuare avocatura.

În iulie 1941, Ion Antonescu i-a cerut să devină Primarul municipiului Cernăuți.

În urma încheierii alianţei cu Germania nazistă, România a recucerit Cernăuţiul în iulie 1941, în timpul atacului asupra Uniunii Sovietice. Alături de armata română şi de cea germană, în Cernăuţi a pătruns şi gruparea paramilitară Einsatzkommando 10b, al cărui rol era de a ucide evreii şi de a instiga populaţia română împotriva acestora.

La începutul războiului, în Cernăuţi locuiau 42.932 de evrei, aceştia reprezentând 37,9% din totalul populaţiei. Mulţi evrei care locuiau în împrejurimile oraşului s-au mutat în Cernăuţi, sperând că impresionanta comunitate evreiască din oraş le va oferi protecţie.

După eliberarea Basarabiei şi a nordului Bucovinei, provinciile recuperate nu au fost imediat alipite statului român, ci au funcţionat ca regiuni conexe, conduse de câte un guvernator.

La scurt timp după numire, dr. Popovici poartă un dialog cu guvernatorul despre „problemele evreieşti”. Popovici relatează întâlnirea în cartea „Spovedania unei conştiinţe”, scrisă imediat după război:

”Câteva zile după instalarea mea ca primar, am avut ocazia să vorbesc într-o audienţa de lucru cu guvernatorul Rioşanu, asupra problemelor evreieşti. Decedatul guvernator îmi cerea să procedez la delimitarea unui cartier de oraş căruia voia să-i dea destinaţie de gheto. I-am expus punctul meu de vedere net şi i-am arătat enormitatea acestei măsuri medievale, raportată la gradul de cultură a evreimii cernăuţene, i-am arătat că din punct de vedere tehnic nu pot admite aspectul degradant al închiderii unei părţi din oraş în baricade de sârmă ghimpată şi în îngrădituri de scândură. Cernăuţii cu alura lui de oraş occidental refuzând sub aspect edilitar o astfel de pângărire a esteticului său.

Rioşanu mi-a declarat verbal: „recunosc, ai în totul dreptate, dar ce vrei să fac, când sunt mereu împins de preşedinţie şi zilnic asaltat la telefon dacă am ghetoul”. Larg cum era el în vederile sale europene, mi-a dat dreptate şi pentru ca să adormim vigilenţa preşedinţiei şi să liniştim impetuozitatea romanizatorilor, cărora le puţea oraşul a jidan, am găsit expedientul studierii ghetoului”.

Pe 30 august, Alexandru Rioşanu a murit în urma unei operaţii nereuşite, fiind înlocuit de generalul Corneliu Calotescu.

Pe 10 octombrie, populaţia a fost înştiinţată că s-a hotărât evacuarea populaţiei evreieşti din Bucovina. Pentru a fi evacuată, era necesar să fie mai întâi strânsă într-un ghetou.

În aceeaşi zi, Guvernatorul Calotescu a emis ordinele pentru înfiinţarea ghetoului Cernăuţi, pentru confiscarea averilor şi pentru deportarea evreilor peste Nistru, în ciuda opoziţiei ferme a primarului Traian Popovici.

Când s-a anunțat decizia deportării tuturor evreilor din Cernăuți, primarul a încercat să-i convingă pe Guvernatorul Bucovinei și pe alți decidenți că producția de război a Cernăuților ar fi grav afectată de absența evreilor din oraș. Traian Popovici a reușit să obțină direct de la Antonescu omiterea de la deportare a 20.000 din cei 50.000 de evrei din oraș, emițând autorizații de ședere pentru aceștia.

Primarul a creat o nouă categorie de exceptați, depășindu-și prerogativele, ceea ce avea să-i aducă ulterior o anchetă și pierderea funcției după numai zece luni de exercitare a acesteia.

„În ce mă privește, dacă m-am învrednicit de această tărie de a nu ceda curentului, de a mă împotrivi lui, de a fi stăpân pe voința mea, de a înfrunta pe cei mari, de a fi cu un cuvânt om, nu e meritul meu”, a scris Traian Popovici în memoriile sale, intitulate „Spovedania„. „E meritul tuturor generațiilor de popi din care mă trag și cari m-au învățat ce e iubirea de oameni, e meritul tuturor profesorilor de la liceul din Suceava, cari m-au crescut în lumina frumoaselor virtuți…”.

Curajul lui Popovici nu a rămas fără consecinţe. La începutul anului 1942, la Bucureşti s-a format o comisie de anchetă care investiga modul de realizare a selecţionării specialiştilor evrei, în urma mai multor denunţuri ale informatorilor.

Ironia sorții, primarul Traian Popovici a fost acuzat de sovietici  pentru  acțiunile sale,

avocatul erou fiind nevoit să facă față numeroaselor anchete militare dispuse de Ion Antonescu, fiind găsit vinovat pentru încălcarea regulamentelor, acțiune prin care a dat posibilitate multor evrei din Cernăuți să scape cu viață.

Pledoaria primarului a fost în zadar. Decizia fusese luată la cel mai înalt nivel. Operaţiunea strângerii evreilor în ghetou a avut loc în zorii zilei de 11 octombrie, iar pentru ca statul să nu fie păgubit, toate averile acestora erau trecute în proprietatea statului.

Condiţiile de viaţă din ghetou urmau să fie foarte aspre: se interzicea părăsirea ghetoului după ora 18:00, iar spaţiile de cazare din ghetou nu puteau adăposti mai mult de 10.000 de persoane, dar cu toate acestea urmau să primească 50.000 de evrei.

La scurt timp după ce evreii au fost mutaţi în ghetou, acesta a fost împrejmuit cu sârmă ghimpată şi prevăzut cu porţi de lemn, păzite de soldaţi. Nimeni nu mai avea acces în interior fără permisiunea guvernatorului.

Lupta lui Popovici pentru salvarea evreilor

Traian Popovici a făcut tot ce a putut pentru a salva cât mai mulţi evrei de la deportarea în Transnistria, adică de la moarte sigură.

Cu toate acestea, efortul său nu a fost în van. Aşadar, pe 15 octombrie, guvernatorul a primit vestea că pledoaria primarului l-a convins pe Mareşalul Antonescu. Până pe 14 octombrie 1941, când s-a încetat deportarea evreilor, peste 30.000 de evrei fuseseră evacuaţi din Cernăuţi. Rămăseseră în oraş 15.600 de evrei, desemnaţi ca „esenţiali pentru funcţionarea oraşului” ca urmare a unei decizii a guvernatorului Corneliu Calotescu, cărora se adăugau încă 4.000 care beneficiau de autorizaţii temporare emise de Dr. Traian Popovici.

După ce a fost îndepărtat din funcţie de primar, Popovici a mai trăit doar 4 ani, decesul său fiind înregistrat la 4 iunie 1946. Este înmormântat în curtea bisericii satului Colacu din Fundu Moldovei.

Moartea lui timpurie, în 1946, la scurt timp după terminarea războiului, l-a ”ajutat” să scape, fiindcă ar fi avut o soartă grea în timpul regimului comunist care a urmat.

 La 23 de ani după moartea sa, în 1969, institutul Yad Vashem a organizat o ceremonie în memoria lui, în care l-a omagiat ca „Drept între Popoare”. Traian Popovici este primul român căruia i-a fost acordat acest titlu ce desemnează eroii ne-evrei care au ajutat şi salvat evreii aflaţi în primejdie în timpul Holocaustului,primind post-mortem cetățenie israeliană și un copac în grădina Memorialului Yad Vashem, municipalitatea din Tel Aviv înălțându-i un monument. Din 2002, o stradă din Sectorul 3, orașul București, îi poartă numele. În memoria sa au fost amplasate plăci memoriale în București și Cernăuți și i-au fost înălțate busturi în localitățile Colacu și Fundu Moldovei.

Felicia Nichita-Toma, Zorile Bucovinei, Cernăuți