03 iulie 2022
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

DUREREA MAMELOR

6 septembrie 2014 р. | Categorie: Noutăţi

De ce noi, românii din nordul Bucovinei, să fim ca „în gură de lup – numiţi separatişti şi trădători”? Atunci cum să fie numiţi şi reprezentanţii altor neamuri  ce trăiesc în Ucraina – ucraineni, maghiari, polonezi etc., care au protestat la fel ca noi, blocând şoselele centrale? Oare mai marii noştri nu simt durerea mamelor, care nu doresc să-şi trimită copiii la moarte. Tinerii noştri sunt trimişi să lupte în estul Ucrainei, pe când statul ucrainean nu are arme sigure de luptă, nici veste antiglonţ, nici hrană pentru militari îndeajuns. Adună lumea, pe cât poate, produse şi parale pentru armată, însă nu ştie nimeni dacă într-adevăr ajung la ostaşii de pe front.

Tinerii din ţară mor cu miile, omorâţi de arma ucigaşă a separatiştilor. Şi-apoi cum mamele să nu protesteze?! Atâţia fugari din est – bărbaţi, tineri, sănătoşi şi în putere, vin de îşi găsesc adăpost la noi, însă ei oare nu pot merge să lupte împotriva mercenarilor proruşi? Dar se ascund la noi şi se laudă că-i ţinem bine. Unii chiar râd de noi: „Бандеровцы хорошо нас кормят” („Banderoviştii ne hrănesc bine”).

„Fraţii” ruşi ani de-a rândul i-au blestemat pe fasciştii germani pentru fărădelegile săvârşite în cel de-al doilea război mondial, dar acum, în frunte cu V. Putin, le-au lua locul. Oare ei nu văd că şi poporul rus îndură şi se chinuieşte ca şi noi? Războiul aduce dureri şi nenorociri la toată lumea. Aşa că, derbedei separatişti, încetaţi, luaţi-vă armele ucigaşe, nu le îndreptaţi împotriva noastră! Aceasta vă cer cu lacrimi şi cu mare durere în suflete mamele tinerilor.

PÂNĂ CÂND, DOAMNE?

Până când, Doamne, până când,

V-om sta cu frica-n spate,

Oare n-om avea alt gând

Decât cel de moarte?

Nu purtăm noi nici o vină

Că avem astfel de conducători,

Din nesimţita lor pricină

Nu avem nici prezent, nici viitor.

„Fraţii” cei mai mari

Ne iau de tot hodina –

Se ţin pe piaţă tari,

Să-nghită Ucraina.

Cu cei poporul vinovat,

Căci stă la foc în gură,

Cu anii mult a îndurat

Şi astăzi mai îndură.

Acei ce viaţa-şi preţuiesc,

Tot fug în altă parte,

La noi trai îmbelşugat găsesc,

De parcă-i scris în carte.

De lucru fug, de luptă fug

Şi vor ţinuţi să fie...

Pe noi apasă greul jug,

Se trage-n carne vie.

De ce nu merg, că sunt chemaţi,

Să lupte pentru ţară?

Ai noştri cu forţa-s luaţi,

Să guste pâine-amară.

Apărând ţara au murit

Tineri mii şi sute,

Iar vremea neagră ce-a venit,

Aduce lacrimi multe.

Până când, Doamne, până când?

Vom fi în foc şi pară?

De ce pe-al nostru scump pământ

Se varsă sânge iară?

Opreşte, Doamne, în sfârşit

Războiul, fie pace!

Ne iartă, Doamne, ce-am greşit,

Că voia Ta vom face!

Eugenia BALAN-CIOCOBOC,

s. Tereblecea, raionul Hliboca