Avem la Cernăuți o palmă de pământ (200 metri patrați) cu moaște sacre de mucenici și de eroi

Avem la Cernăuți o palmă de pământ (200 metri patrați) cu moaște sacre de mucenici și de eroi. Venim în fiecare an de sărbătoarea Înălțării Domnului la Memorialul militarilor și martirilor români din fostul cimitir militar din Cernăuți să ne închinăm jertfei lor, să ne întărim cu credința lor, să luăm căldură de la țărâna ce-i acoperă, să ne răcorim sufletele cu roua de pe iarba ce crește din oseminte. Depănăm tristeți, rostim rugăciuni, cu sufletele împăcate și fericiți într-un fel că avem un scut, o temelie din jertfa lor, pe care ne menținem în prezent și ne zidim viitorul. Starea noastră sufletească e întocmai ca în versurile poetului martir Radu Gyr sau izvorâte din inima unei sfinte mănăstiri: „Avem un rai de sfinți în temniți dați la moarte/Și aruncați în groapă neștiuți;/ Dar astăzi dând pământul la o parte/Ies moaște sfinte-n zeghe grea de deținuți./E jertfa lor de veacuri mărturia/ Ce strigă din morminte pân-la noi:/Să apărăm cu râvnă Ortodoxia Și-acest pământ, de Sfinți și de eroi!”. Trăim și astăzi timpuri de mare suferință și astăzi după mai bine de opt decenii de la sfârșitul celui mai îngrozitor război din istoria modernă a omenirii sunt aduși de pe câmpul de luptă tineri în sicrie și ne îngropăm eroii. Toți care au căzut în focul bătăliilor sunt eroi și toți compatrioții nimiciți de regimul sovietic totalitar de ocupație sunt pentru noi martiri ai neamului. E o sfântă tradiție ca de sărbătoarea Înălțării Domnului să ne închinăm memoriei lor. Venim cu florile recunoștinței, cu amintirea unor nume scumpe, uniți în jurul președintelui Societății „Golgota” a Românilor din Ucraina, Vasile Rauț, care are grijă de întreținerea Memorialului, în pofida faptului că nici acum al 18-lea an de la inaugurare, acesta nu este oficial recunoscut.

Amintim că în 2008, Memorialul militarilor și martirilor români a fost inaugurat de Societatea "Golgota" și amenajat cu sprijinul Oficiului Național pentru Cultul Eroilor. De atunci acest loc ne adună în fiecare an, de sărbătoarea Înălțării Domnului, care în România este și a cinstirii eroilor de război din toate timpurile. La români există din vechime venerația față de eroi, astfel fiind numiți oamenii care se jertfesc pentru Patrie. De aceea a și fost aleasă marea sărbătoare creștină a Înălțării Domnului ca zi de pomenire a eroilor, astfel consfințându-se legătura dintre jertfa lui Hristos și sacrificiile pentru libertatea neamului. De la strămoși, pe-a căror oseminte s-au înălțat mănăstiri voievodale, am mostenit credinţa sacră în puterea ziditoare a jertfei pentru Patrie. De la ei stim că orice lucru durabil, de valoare, necesită sacrificii și tot ce-i făcut fără suflet se năruieşte. Speranțele noastre răsar și înfloresc din țărână acestor sfinte morminte, căci spunea Mihail Kogălniceanu că „marile nădejdi ale unui popor nu înfloresc decât în argila sfintelor morminte ale eroilor; și că e „vai de popoarele care uită de ele!”. Noi nu uităm, mai cu dreptate zis, nu ne lasă să uităm președintele Societății "Golgota" a Românilor din Ucraina, Vasile Rauț, care are grijă de întreținerea Memorialului. În fiecare an, de Joia Mare, când potrivit unei străvechi credințe, se deschid mormintele și sufletele morților se întorc acasă, rămănând printre cei dragi până la Rusalii, președintele Societății „Golgota” ne adună la un moment de pomenire. Și de data aceasta a deschis comemorarea cu aceeași părere de rău, exprimată și anii trecuți, de fapt, din 2008, când Societatea „Golgota”, condusă de Octavian Bivolaru, a semnat cu autoritățile regiunii protocolul de amenajare a memorialului. Au trecut 18 ani de atunci, suntem într-un nou război de cotropire, însă acest memorial al cinstirii apărătorilor Patriei, peste 600 de militari români decedaţi în principal în spitale militare şi a 400 de martiri, împuşcaţi în închisoarea nr.1 din Cernăuţi în 1941, înainte ca Armata Română să elibereze orașul, nu este oficializat de autoritățile statului ucrainean. Aceasta, însă, nu-l oprește pe liderul „Golgotei” să mențină ordinea, să coseacă iarba, ajutat de soția sa Aliona, care a înzestrat teritoriul cu flori. În schimb nu poate, n-are dreptul, să efectueze lucrări de amenajare a teritoriului și de restaurare a crucilor. Oricum, în pofida interdicțiilor, moştenind curajul regretatului predecesor Octavian Bivolaru, Vasile Rauț menține ordinea și ține aprinsă candela. Străjuit de devotamentul soților Rauț, am găsit teritoriul într-o stare exemplară, spre deosebire de bălăriile de dincolo de gardul ce-l înconjoară.

Eforturile familiei Rauț merită stima comunității, fiind menționate și de reprezentantul misiunii diplomatice a României la Cernăuți, consulul de carieră Cristian Dacica, prezent cu un cuvânt de pioasă recunoștință pentru sacrificiile eroilor căzuți în războaie de apărare a pământului țării și unității neamului. Amintind că jertfa eroilor pentru neam n-a fost zădarnică, diplomatul român a menționat că prin elogierea lor ne menținem identitatea, învățăm să prețuim libertatea.

În virtutea situației în care trăim acum, n-am avut un preot cu noi să țină slujba de pomenire, însă ne bucurăm că ni s-au alăturat câțiva tineri studenți, Ana-Maria Dârda, Tina Cebotar, Nicolae Bărbuță, membri ai Societății "Concordia-Bucovina", uniți in jurul lui Alexandru Cociurcă. Au răspuns la chemarea președintelui "Golgotei" conaționali din Cernăuți, Herța, Probotești, Mahala. Din partea herțenilor, un recviem pentru eroi a rostit profesorul Alexandru Platonov. Gheorghe Botezatu, păstrătorul memoriei martirilor din Probotești a evocat pagini din trecutul tragic al vetrei sale răstignite la noile hotare. Asemenea celor căzuți pentru libertatea neamului, este și el un român curajos, pentru că spune adevăruri, are grijă de memoria eroilor din primul și cel de-al doilea război mondial, se interesează și pune în lumină istoria veritabilă a vetrei natale.

Cu flori din grădinile lor au venit urmașii martirilor din mult pătimita comună Mahala - fruntașa comunității Elena Nandriș împreună cu soții Dumitru și Olga Zaidel, cu consăteanca Maria Tatarciuc, care aprinde lumânări pentru bunicul Toater Boiciuc. Elena Nandriș a rememorat momente din sângeroasa noapte de 7 februarie 1941, când sute de măhăleni au fost măcelăriți de grănicerii sovietici pe malul Prutului, la Lunca. Dintre cei ramasi în viață, 24 au fost condamnați la moarte și aruncați in gropile comune din fostul cimitir militar. Elena Nandriș cu lucrătorii căminului cultural Ostrița-Mahala vin de sărbătoarea Înălțării Domnului la Crucea ce poartă memoria consătenilor ca la cele mai apropiate neamuri, ca la un bunic, ca la un tată. Vibrează în inimile lor sentimente de apartenență la durerile trecutului, despre care a vorbit și poetul Vasile Bâcu, președintele Societății pentru Cultura și Literatura Română "Mihai Eminescu", relevând că avem mai mulți martiri decat eroi.

După evocările de la Memorial, lumânările au fost aprinse la Palatul Național, la masa de pomenire . Ca buni și milostivi creștini, credem că și cei evocați cu atâta pietate au avut parte de o felie de pâine și un strop de vin de la masa, generos oferită de soții Rauț. Și mai sperăm că ne-am primenit și noi cu un strop de nemurire onorând sacrificiile eroilor. Maria TOACĂ