La mijlocul lui martie, „Mașina cu poeți” și-a continuat călătoria în spațiul românesc, drumul cenaclului transfrontalier purtându-și pașii spre Cernăuți, vechi oraș de pe Prut ce respiră românește.

La mijlocul lui martie, „Mașina cu poeți” și-a continuat călătoria în spațiul românesc, drumul cenaclului transfrontalier purtându-și  pașii spre Cernăuți, vechi oraș de pe Prut ce respiră românește.

În deceniul ce marchează aniversarea acestui cenaclu, „Mașina cu Poeți” a deschis de nenumărate ori intrarea în paradisul cuvintelor sculptate cu măiestrie, rimate cu gingășie, cântate cu fervoare și trăite românește.

Într-o duminică de Mărțișor, poarta duminicii poeziei s-a deschis la Palatul Național al Românilor din Cernăuți, unde emoțiile s-au împletit cu versurile recitate, cu melodiile cântate și cu un minut de tăcere în memoria celor plecați în eternitate. Deși numărul oaspeților dincolo de frontieră a fost mai mic, căldura îmbrățișărilor și bucuria reîntâlnirii au adăugat o nouă pagină în istoria cenaclului.

În cadrul întâlnirii, s-a discutat despre editarea unei antologii ce va cuprinde creațiile membrilor cenaclului. Nicolae Șapcă, președintele Societății Scriitorilor Români din Cernăuți, împreună cu Constantin Horbovanu, unul dintre fondatorii „Mașinii cu poeți”, au conturat concepția antologiei, alegând patru coordonatori pentru pregătirea și editarea acesteia.

Gazda de la Palat, poetul Vasile Bâcu, a invitat istoricul să ne împărtășească povești adevărate din trecutul nostru istoric zbuciumat. Colonelul în retragere Ioan Abutnăriței a adus în discuție rebeliunea din noiembrie 1919 din Armata Română, o pagină tristă din istoria Bucovinei, dar cu un calm ce a fost contagios. De la proza istorică am trecut la emoțiile estetice ale frumuseții, unde sucevenii ne-au purtat prin cerul poeziei, menționează publicista Maria Toacă. Constantin Befu a adus un omagiu iubirii, Maria Crețu a evocat cultul lui Nicolae Labiș, iar Constantin Bulboacă a încântat cu epigrame și cântece. Cântecul a fost un fir roșu al serii, cu Puiu Crețu acompaniind cu flaut melodia mielului pascal. De asemenea, s-a propus organizarea de evenimente dedicate lui Nicolae Labiș, în acest an jubiliar.

Poeții au continuat să încânte: Vasile Carlașciuc a dedicat un poem ierarhului Petru Movilă, Sofia Roșca a explorat miracolul iubirii, iar Gheorghe Bodnariuc a adus ruga sa. Rodica Zegrea a pătruns în universul copiilor, iar Dumitru Zaidel a pledat pentru pace. Nicolae Șapcă ne-a dăruit un sonet de primăvară, iar Carolina Jitaru a depănat emoții cu poezia lui Dumitru Mintencu.

Un fragment de proză citit de Dorin Misichevici a scos în evidență latura filozofică a scrisului, abordând eterna luptă dintre „eu și eu”. Cenacliștii care imortalizează aceste clipe cu aparatul foto merită recunoștință, la fel ca și epigramistul Vasile Bâcu, care a adus în lumina poeziei hazul.

Astfel, „mașina cu poeți” și-a continuat călătoria în spațiul românesc, îmbogățită de umorul și creativitatea celor prezenți, transformând fiecare întâlnire într-o sărbătoare a cuvântului românesc. Fiecare vers, fiecare melodie, fiecare poveste ne aduce mai aproape de esența noastră, de frumusețea și complexitatea vieții, făcând din „Mașina cu Poeți” un simbol al unității și al creativității în nordul Bucovinei.

Zorile Bucovinei, Cernăuți