O speranță de Crăciun...

27 decembrie 2025 р. | Categorie: Bucovina

O speranță de Crăciun...

Frumos spus, acest gând în preajma sărbătorilor de iarnă. 

Ce bine ar fi fost ca copiii și adolescenții de peste tot să-și spună sincer și simplu, copilărește, dorințele de Crăciun, să-i scrie lui Moș Crăciun scrisori cu dorințe absolut copilărești, frumoase. De exemplu, că vor jucării și bomboane, cei mai mici, specificând uneori că e vorba de o păpușă, sau un trenuleț... Iar cei mai măricei dorindu-și o excursie la un patinuar sau un telefon mobil de performanță...

Ce bine ar fi dacă pe acest Pământ ar fi totul bine, ar trăi toți în pace și bunăînțelegere. 

Citind micile dorințe, fie uneori scrise cam naiv, dar din suflet izvorâte din adâncul inimioarelor mici, m-au podidit lacrimile. Cam toți copii români din Nordul Bucovinei, ca de altfel și semenii lor din întreaga Ucraină, își doresc acum să se termine războiul acesta, care durează deja de peste 1000 de zile, să revină pacea pe multpătimitul nostru pământ, să fie pace, să se întoarcă părinții, mai ales tații acasă, să fie familia toată împreună, să fie soare, să fie liniște, să fie bine...

Doamne, oare când se vor îndeplini dorințele lor, dar și ale noastre ale tuturor?

Citiți doar câteva din speranțele lor legate de Crăciun, și o să vă dați seama care este dorința lor acum...

În speranța că vom reveni cât de curând la un mod de viață mai altfel, vă dorim tuturor Crăciun fericit, un an nou plin de speranțe frumoase. Vă rugăm să vă rugați pentru noi, la Bunul Dumnezeu, cei mari, și cei mici, pentru pace și încetarea războiului, pentru viață, copilărie, fericire și un viitor luminos. 

DOAMNE AJUTĂ!

Cu deosebit respect, profesoara și scriitoarea Eleonora Schipor, conducătoarea cenaclului literar „Lămâița” de la liceul din Cupca, președinta filialei ASCIOR – Cernăuți

O speranță noi avem

În noaptea sfântă de Crăciun,

La pruncuțul drag și bun,

Ne rugăm noi cu  speranță

Pentru toată viața noastră.

Micuțule Iisus, te rugăm fierbinte, 

Ascultă a noastre cuvinte,

Nu ne lăsa pe noi

În necaz și în nevoi.

Tu, Pruncuț, drag și Sfânt

Dă-ne pace pe Pământ.

Și credință, și speranță,

Iubire și drag de viață.

Cristina Opaeț, elevă la liceul din Cupca, membră a comitetului

școlăresc, membră a cenaclului literar „Lămâița”

Să fie pace-n lume

Să fie pace-n lume,

Să fie pace-n lume,

Să fie pace, pace, pace,

Pace pe pământ!

În cântecele mele, interpretate în limba română sau ucraineană, mă refer la pace.

Îm place să cânt, să scriu uneori câte ceva, să particip la festivaluri și concursuri. Iubesc viața, îmi iubesc părinții, fratele. Iubesc satul meu natal, Bucovina noastră dragă.

Iubesc Crăciunul. Am o mare speranță de Crăciun. Am cea mai mare și mai arzătoare rugăminte. Repet aceste cuvinte în toate rugăciunile mele. Aș vrea să se termine războiul. Să revină tăticul și cu fratele meu mai mare Ionuț acasă. Să fim toți împreună. Ce frumoase erau sărbătorile de iarnă, în frageda mea copilărie, când eram cu toți acasă. Ce colinde și urături aveam pe atunci. Le avem și acum, dar sunt oarecum triste parcă, nici nu răsună așa frumos ca atunci, sunt parcă mai altfel.

În anul 2025 am participat la concursul „Steluța bucovineană”. Am devenit Diplomantă a acestui concurs. Cântecul meu, la secțiunea „vocal” a fost despre pace. De fapt, mai toate cântecele și versurle ce au răsunat pe scenă au fost despre pace, despre viață, despre speranța noastră comună, visul nostru de acum – să fie pace-n lume. 

În programul de colinde și cântece de sărbători, ce au loc anual la liceul nostru,  visăm prin ficare colind la pace. Sunt frumoasele și mereu așteptatele sărbători de iarnă. Colindele noastre sunt ca o rază de lumină pentru noi în aceste vremuri grele. Fie chiar și pentru puțin timp, dar ne fac să uităm de acest război, să ne închipuim că e totul bine, că e viața și lumea frumoasă. Ce bine ar fi să fie așa! 

O speranță de Crăciun! Un lucru frumos și bun.

O speranță am eu, avem noi toți, să revenim la viața obișnuită, să fim fericiți, să ne bucurăm de tot și de toate. Toate ar fi frumoase pentru noi, numai de ar fi pace.

Asta e marea noastră speranță, acum în prag de sărbători. Iar la sărbătorile de iarnă speranțele se îndeplinesc. Ajută-ne, Doamne, ca așa să fie!

Nicoleta Bojescu, elevă la liceul din Cupca, vicepreședinta comitetului școlăresc, membră a cenaclului literar „Lămâița”

Visăm la pace

Mie îmi place să desenez. Îmi place să pictez, iar uneori mai scriu și versuri sau mici compuneri.

Știți ce desenez cel mai des în desenele mele: soare, cer senin, flori, câmpuri roditoare, liceul nostru, viață liniștită. Vreau ca eu și colegii mei să avem parte de toate acestea.

Nu demult am participat la concursul numit „Biserca din satul natal”. Ce frumos este să desenezi ce dorești, să poți visa liniștit, să poți crea în voie.

Anul trecut am participat la concursul de desene dedicate Marelui Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt. Am obținut și un premiu.

Deja de două ori am fost cu alți colegi de ai mei la tabere de odihnă în România, în timpul vacanței de vară. Ce bine ne-am simțit. Am făcut cunoștință cu semeni de ai noștri din diferite locuri. 

Ne simțim bine oriunde. Numai de ar fi pace, numai de n-ar fi război.

Ce aștept de la Sfântul Crăciun? Pace și liniște, să-mi văd părinții acasă. Să-mi văd colegii zâmbind. Să ne bucurăm de viață. Cât e de frumoasă viața când este pace pe pământ. 

Moș Crăciun! Moșul nostru drag din fragedă copilărie. Chiar de suntem deja mai mari, noi credem în tine. Fie și în închipuirea noastră. De acolo din Țara Zăpezilor, din împărăția ta plină de cadouri și dorințe împlinite, îndeplinește-ne marea noastră dorință, a tuturor, adu pacea și copilăria fericită. Fă să fim toți fericiți!  Să fie fericiț și buni copiii din întreaga lume, și noi alături de ei.

E marea noastră speranță de Crăciun!

         Victoria Todirescu, elevă la liceul din Cupca, membră a comitetului școlăresc, membră a cenaclului literar „Lămâița”

Moș Crăciun, vino la noi!

Chiar de-ar fi și vânt și ploi,

Moș Crăciun, vino la noi,

La cei mari și la cei mici

Vino Moșule pe-aici!

Noi cu drag te așteptăm,

De tine ne bucurăm.

Că ești Moșul nostru bun.

Iar tu vii la noi acum.

Nu vrem daruri de la tine

Vrem doar să ne fie bine,

S-avem pace, sănătate,

Bucurii și spor la carte.

Ne rugăm la Domnul sfânt

Pentru pace pe Pământ.

Pentru pace-n lumea-ntreagă

Pentru pace-n țara dragă.

Vino, Moșule degrabă

Cu a ta plină desagă,

De noi speranțe și bucrii

Pe la dragii tăi copii.

Marinela Țugui, elevă  la liceul din Cupca, membră a comitetului școlăresc, membră a cenaclului literar „Lămâița”

Noi sperăm la zile senine

Suntem doi frățiori – Ana-Maria și Ionel. Nu suntem gemeni, dar mămica noastră a dorit să învățăm în aceeași clasă. Așa că ne-am „așteptat” unul pe altul și am mers împreună la școală. Acum suntem în clasa a 7-ea la liceul din Cupca, regiunea Cernăuți.

Ne place școala noastră, mai bine zis liceul românesc din acest sat de pe malul Siretului Mic, de la poale de Carpați. Ne stăruim să învățăm bine, ne plac activitățile școlare, participăm la toate măsurile ce se organizează în liceul nostru, ne străruim să o bucurăm pe mămica noastră, care este și secretară la acest liceu, dar și pe tăticul nostru, care acum este departe de casă. Muncește tocmai în Franța. În vacanța de iarnă sperăm să putem ajunge acolo la el departe. Dar tare am fi vrut să fim toți împreună, aici, acasă, în dulcea Bucovină, cu toții împreună. 

Ne rugăm ziua și noaptea ca să se termine războiul acesta nedrept, și să fim iar cum am fost cândva. O familie unită. Toți împreună. 

Ne rugăm ca acest Crăciun să ne aducă pacea multdorită. Ce scumpă e pacea! Cât e de bine când oamenii se înțeleg între ei. Oare de ce unii oameni mari vor război? De ce nu ar vrea să fie bine, să ne fie bine la toți. 

Avem acum o singură dorință, nu vrem cadouri, de Crăciun, nu vrem nimic altceva, decât pace pe pământ și copilărie fericită.

Doamne, auzi de acolo de Sus, rugămintea noastră. Toți colegii noștri de clasă și de liceu, toți prietenii și cunoscuții din alte licee, din întreaga Ucraină vor  acest lucru.

Ascultă, Doamne ruga noastră, acum de Crăciun!

Ana-Maria Bicer, Ionel Bicer, elevi la liceul din Cupca, membrii ai cenaclului literar „Lămâița”