Ne menţin pe verticală Graiul, Dorul şi Veşnicia
16 martie 2013 р. | Categorie: Cernăuți
DOAR PRIN LIMBA MATERNĂ DĂINUIE TRADIŢIILE ŞI OBICEIURILE STRĂBUNE
Se topeşte greu de tot gheaţa şi iarna
aspră 
ne tot ţine în gheare. E târzie şi dificilă trezirea... Nu ne prea
încălzeşte bucuria, chiar şi atunci când cântăm şi dansăm, căci, oricât de
frumos n-am doini, oricât de cu foc în călcâi n-am dansa, trebuie, în primul rând,
să nu uităm că mai suntem şi îndatoraţi faţă de străbuni să ne păstrăm Graiul,
care, în prezent, în pofida faptului că ne „protejează” Legea cu privire la
funcţionarea limbilor în Ucraina, e în
primejdie de moarte. Or, ne
menţin pe verticală Graiul, Dorul şi Veşnicia. Deci, să nu ne trădăm străbunii din morminte, să fim
neînfricaţi, mai tari în sentimente şi mai îndrăzneţi în încercările noastre de
a ne afirma, de a ne proteja şi păstra Limba şi identitatea naţională, de a ne
elibera de povara vremurilor ce ne apasă. Să fim mai curajoşi şi mai rezistenţi
timpurilor vitregite întru eterna dăinuire a spiritului neamului. Să nu venim numai
cu dorul de cântec şi de dans. Să nu uităm că ele perpetuă doar prin Grai. Anume prin
Grai dăinuie tradiţiile şi obiceiurile străbune. Prin Grai vom dăinui în timp şi
noi, românii. Şi dacă ne place să cântăm şi să dansăm, să nu ne lase pasivi
nici soarta Limbii Materne. Să fim mai îndrăzneţi şi mai fermi în acţiuni şi să
nu ne sperie săgeţile celor investiţi, nici frica să nu ne fie atât de mare, încât
să uităm de Mamă şi Tată, când suntem invitaţi de organe, mai ales primari şi
directori de şcoli, profesori de română, căci nu comitem nici o crimă, ci
îndeplinim litera legii ce ne permite să avem acces şi să ne folosim liber, nu
pe ascuns, de Limba noastră Maternă, căci doar astfel, prin păstrarea Graiului,
ne onorăm şi cinstim înaintaşii, clădim, pentru urmaşi, puternică şi rezistentă
în timp, Cetatea de Scaun a Limbii Române.
Cu freamăt de
dor în suflet am venit, ca la mai toate manifestările noastre naţionale, duminica precedentă, la sărbătoarea primăverii –
„Mărţişorul”, festival tradiţional, organizat de Societatea „Mihai Eminescu”. Ca
din cornul abundenţei s-au revărsat talentele din dulcea noastră Bucovină, cele
mai pronunţate şi mai numeroase venind din comunele Mahala, raionul Noua Suliţă,
şi Voloca, raionul Hliboca, Pătrăuţii de Sus şi Ciudei, raionul Storojineţ. Au excelat printr-o mai mare strălucire a
talentelor, dăruindu-ne şi cele mai frumoase
mărţişoare, ţesute din dragoste şi dor, membrii corului „Dragoş Vodă”,
grupul 
etnofolcloric „Fetele din
Bucovina”, Ansamblurile „Izvoraş” din s.
Costiceni, raionul Noua Suliţă, condus de maestrul Vladimir Şeremet, tinerii
interpreţi Cristina Dovghei, Emilia Nicorici, Cristina Garabagiu, Lenuţa şi
Cristina Petriuc, Pavel Damian, Adrian Costea, fraţii Mihai şi Gheorghe
Gostiuc, simpatica şi cunoscuta cântăreaţă Natalia Andrieş, Alexandru Tărâţeanu junior, student la
Conservatorul din Iaşi, neîntrecutul rapsod Nicolae Mintencu, acompaniat de
faimosul „Trandafir” de la Voloca,
condus de maestrul Ion Botnar, instrumentiştii fanfarei din Voloca. N-au lipsit
nici de data aceasta Corurile „Fiii Arboroasei” din Iordăneşti, dirijat de
preotul Vasile Pojoga, şi „Codrii Cosminului” din Hruşăuţi (dirijor Gheorghe
Sadovei), avându-l ca solist pe tânărul cu har, Marin Mintencu, care îndrăzneţ
se afirmă, apărând din umbra vestitului său părinte. Evocând importanţa tradiţiei Mărţişorului, consulul
Corneliu Cibotaru, diplomat la Consulatul General al României la Cernăuţi, şi-a
exprimat admiraţia pentru faptul că
menţinem spiritul românesc în acest colţ de Ţară mioritic.
Unduiri
primăvăratice, cu dor de Bucovina, ne-a adus Corul „George Enescu” din Dorohoi,
condus de tandra doamnă Gheorghina Guşulei, originară din ţinutul nostru. Foc
în inimi ne-au aprins prin bătutele lor bravii bărbaţi, traşi ca prin
sprinceană, purtători ai frumosului port naţional, din Ansamblul „Bucuria” de
la Casa de Cultură din Dinăuţi, conduşi cu măiestrie de Serghei Reabco. Toate
trilurile privighetorilor şi ciocârliilor au fremătat în doinele străbune ale
Gheorghinei Pascal din Ropcea. În puritatea sentimentelor nobile ale dragostei
au strălucit cele mai alese mărţişoare, dăruite cu eleganţă şi fascinaţie de
îndrăgiţii interpreţi, minunatul duet Dumitru Ignat şi Carolina Jitaru.
În lipsa unei selecţii, toţi doritorii de a-şi
etala talentul, au avut parte de această bucurie timp de peste patru ore, căci
generosul preşedinte Vasile Bâcu, le-a dat frâu liber să cânte şi să danseze,
înmânându-le tuturor diplome de onoare, susţinut de vicepreşedintele Nicolae Şapcă. Ultimul,
referindu-se la evoluarea, pentru prima dată în cadrul festivalului, a grupului
de bărbaţi „Şoimii” din comuna hliboceană
ucrainizată Ceahor, a ţinut să specifice că atâta timp cât avem asemenea bravi bărbaţi ai
neamului, limba română şi tradiţiile nu dispar. Da, bravo lor! Însă,
fereşte-ne, Doamne, de asemenea exemple pe viitor, când dintr-un neam se aleg
doar câţiva bravi bărbaţi!
Or, din cele schiţate mai sus am demonstrat incontestabila iubire pentru cântec, joc şi voie bună, dar acesta e puţinul din care ne sorbim existenţa. Adevărul e că oricât de frumos, melodios şi răsunător n-am cânta, cât de sus nu ne-am avânta în iureşul dansului, fără Limba Maternă nu mai avem viitor. O astfel de deschidere curajoasă ar trebui să avem şi faţă de dulcele nostru Grai, ca Româna să devină, ca şi „Mărţişorul”, o adevărată Sărbătoare a sufletului, care să ne însoţească toată viaţa, în toate timpurile şi chiar în actualele vremuri de incertitudine. Să spunem sus şi tare, fără intimidare şi frică, răsunător, precum cântăm, că avem o Mamă, un Grai şi un Pământ Străbun, prin care dăinuim de veacuri pe aceste meleaguri ştefane..
„RAPSOZII BOTOŞANILOR” – CU MULT DOR DIN PATRIA NOASTRĂ ISTORICĂ
În pofida faptului că Festivalul Mărţişorului se prelungise mai bine de patru ore, publicul spectator cernăuţean aştepta cu nerăbdare apariţia în scenă a Orchestrei Populare „Rapsozii Botoşanilor”, condusă de maestrul Ioan Cobâlă, evoluarea căreia, timp de peste două ore, a şi constituit reveria Sărbătorii.
Sigur că mulţi dintre cei prezenţi la
„Mărţişor”, aproape jumătate, mai ales românii veniţi din localităţile săteşti,
care au aşteptat câteva ore, fiind apoi nevoiţi să plece, au regretat că n-au
auzit vocile inegalabile şi nu i-au văzut în carne şi oase pe valoroşii
interpreţi din fonoteca de aur a
cântecului popular românesc, deveniţi cunoscuţi şi peste hotarele Ţării – Constantin
Petrescu, Petronela Rusu, Cornelia
Ciobanu, Dan Doboş, Elena Mândrescu, Laura Ştefănescu, Vladimir Stratulat,
corifeul cântecului popular bucovinean, unul dintre cei mai înzestraţi şi
îndrăgit cântăreţi din ţinutul nostru, care adeseori are marea onoare să evolueze cu
această renumită formaţiune.
Mesager al cântecului popular românesc, Vladimir Stratulat, susţinut de generosul
maestru Ioan Cobâlă, colaborează cu
„Rapsozii Botoşanilor” încă din anul 2000, până atunci făcând parte din echipa
artistică a lui Constantin Lupu din Botoşani – Ansamblul etnofolcloric
„Datina”. Dar să nu vă faceţi impresie
greşită că colaborarea fructuoasă cu
acest profesionist din talpă până la căpătâi, cum este talentatul, dar
perseverentul maestru Ioan Cobâlă, cu un palmares de piese autentice folclorice de invidiat,
care de aproape 40 de ani dirijează şi conduce Orchestra Populară 
„Rapsozii
Botoşanilor”, a început uşor. Favoritul publicului bucovinean a fost nevoit să
muncească mult pentru a „creşte” până la
nivelul profesioniştilor din renumita şi vestita Orchestră „Rapsozii Botoşanilor, cu care a concertat în
România – la Botoşani, Paşcani, Fălticeni, Suceava, la Bucecea,în 2008, culegând
laurii Festivalului Internaţional „Floarea din Grădină”, astfel fiind desemnat
cu trofeul festivalului. Din 2010 evoluează ca solist al Orchestrei „Rapsozii
Botoşanilor”, alături de Sofia Vicoveanca şi alţi artişti consacraţi, în
Republica Moldova – la Glodeni, Drochia, Paşcani, Făleşti. În Ucraina e oaspete
mai rar. Dar, după cum spune o vorbă: „Mai răruţ, dar mai drăguţ”. A concertat
împreună cu „Rapsozii Botoşanilor, alături de marea vedetă a muzicii populare
româneşti, vestita Sofia Vicoveanca, la
Herţa, Târnauca şi Cernăuţi, unde conaţionalii îl aşteaptă întotdeauna cu drag şi
cu sufletele deschise, ca şi pe neîntrecuţii rapsozi din Botoşani.
Am regretat că nu am trăit bucuria de a sezisa din nou vocea măiastră a Doamnei cântecului popular românesc, Sofia Vicoveanca, un reper valoros al formaţiei „Rapsozii Botoşanilor”, o voce unică şi feerică ce se menţine pe verticală de zeci de ani, căci era plecată în străinătate cu un program artistic. Am rămas mai mult decât impresionaţi, fascinaţi de profesionalismul măieştrilor interpreţi şi instrumentişti ai Orchestrei Populare „Rapsozii Botoşanilor”, care prin melodiile şi vocile inegalabile ce şi-au revărsat unduirea peste povârnişurile destinelor noastre cu toate serpentinele şi hăţişurile lor, ne-au adus primăvara în suflete, cu adieri lirice, tulburătoare şi mult dor din Patria noastră istorică.
Felicia NICHITA-TOMA
.
