29 martie 2024
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

„ACEST RĂZBOI NU E PENTRU O CAUZĂ DREAPTĂ”

6 iulie 2014 р. | Categorie: Noutăţi

Pentru ucraineni, dar şi pentru noi, românii din regiunea Cernăuţi, nu e o noutate şi nu e nevoie să ne convingă nimeni că „acest război nu e o cauză dreaptă”, că nu le trebuie oamenilor simpli din popor, indiferent de naţionalitate şi simpatii politice. Dar când aceste cuvinte vin de la o personalitate cunoscută şi cu autoritate în Federaţia Rusă, ele au cu totul altă greutate, mai ales că în Rusia rar cine se încumetă să gândească şi să se exprime public altfel decât liderul de la Kremlin. Totuşi, sunt şi oameni curajoşi, care nu se tem să dea glas adevărului. Zilele acestea, Agenţia rusă de informaţie „Rosbalt” a publicat interviul cu actorul de teatru şi cinematografie, artistul poporului din URSS, Oleg Basilaşvili. Renumitul actor îşi expune părerea, argumentând de ce războiul declanşat în estul Ucrainei nu are nici o îndreptăţire. În răspunsurile date jurnalistului Andrei Volodin, el se străduieşte să se apropie de adevăr, să fie cât mai obiectiv. Cineva poate să-mi reproşeze că Oleg Basilaşvili nu e rus de naţionalitate şi de aceea judecă în acest fel. Însă, deşi poartă un nume de familie georgian, maestrul s-a născut în Moscova, unde l-a găsit războiul de la 22 iunie 1941. Tatăl său a luptat pe front până în ultima zi, întorcându-se acasă în iulie 1945. Actorul a fost educat la şcoala sovietică, s-a format ca personalitate sub influenţa culturii şi mentalităţii ruse. El e convins că tatăl său a luptat pentru o cauză dreaptă, apărându-şi pământul, familia, casa. Referitor la războiul de astăzi din Ucraina, maestrul spune că nu înţelege ce se întâmplă, cine pe cine apără: „Cred că nu ni se spune adevărul, dar dacă se ascunde adevărul, înseamnă că noi nu avem dreptate”.

Intenţionam să spicuiesc câteva fragmente din răspunsurile date de actor corespondentului. Însă, impresionată de raţiunea sănătoasă şi obiectivitatea respondentului, am considerat că merită să fie traduse integral (cu neînsemnate omiteri care nu schimbă sensul). Totodată, din întrebări se evidenţiază clar că poziţia corespondentului diferă de cea a respondentului.

Cor.: Credeţi că militarii voluntari din sud-estul Ucrainei luptă pentru o cauză nu chiar dreaptă?

O.B.: Eu nu înţeleg pentru ce luptă ei. E straşnic că mor oameni paşnici, în primul rând cei care au datoria să-şi facă serviciul militar, dar şi copii, şi femei, şi bătrâni. Ce vină au aceştia? Mişeii care au provocat conflictul, oricine ar fi ei, mai degrabă ori mai târziu vor fi condamnaţi la judecata tuturor popoarelor.

Cor.: Pe cine aveţi în vedere?

O.B.: Nu ştiu, cineva are interes să moară populaţie civilă în sud-estul Ucrainei. Cui îi trebuie sânge străin şi pentru ce? Nu înţeleg ce scopuri urmăresc aşa numiţii „răsculaţi”. Separarea de Ucraina? Nu. Unirea cu Rusia? Nici această cerinţă n-au înaintat-o. Şi chiar dacă şi-ar dori? Multe pofte au unii. Vreau federalizare, schimbări în Constituţie? Kyivul le-a promis descentralizare, fiind de acord să le ofere şi alte drepturi. Ce mai vor aceşti oameni, de ce se împotrivesc în continuare?!

Mijloacele de informare în masă nu ne prezintă tabloul complet al evenimentelor. De ce încolo merg voluntari din Rusia? Cum trec ei frontiera? Ea doar trebuie ţinută sub lacăt. Sute de voluntari înarmaţi trec graniţa ca la ei acasă. Cum poate să se întâmple aşa ceva, nemaivorbind de armamentul modern… Chiar credeţi că se poate cu o armă simplă să se doboare avioane? De unde în Doneţk şi Lugansk au apărut rachete antiaeriene, au fost acolo depozite de acest armament?

Cor.: Credeţi că aceşti oameni trebuie să predea armele?

O.B.: Trebuie să înceteze acest măcel. În locul lor, eu aş ieşi pe un deal înalt, aş pune arma la pământ şi aş striga: „Fraţilor, gata, încetăm focul…”. Cunosc ce înseamnă bejenia. Am fugit din Moscova în decembrie 1941, ţin minte ce grozăvii am îndurat. Pentru ce suferă acum acei oameni paşnici. Atunci poporul nostru lupta cu fasciştii cotropitori. Acum cu cine luptă, cine le ajută?

Cor.: Dacă răsculaţii se vor preda, ei vor fi ucişi, iar oamenii paşnici – arşi, ca în Odessa.

O. B.: Staţi un pic! După părerea voastră, conducerea de la Kyiv şi-a pus drept sarcină să ardă sud-estul Ucrainei?

Cor.: De ce nu? În prezent, militarii ucraineni bombardează şi trag cu tunurile asupra oraşelor, oamenilor paşnici.

O. B.: Ei bombardează nu populaţia civilă, ci numai pe cei care luptă contra lor, nişte insurgenţi din republicile Lugansk şi Doneţk. Oamenii paşnici, din păcate, nimeresc întâmplător în bătaia focului. Toate acestea îmi răscolesc întrebări neplăcute. Pentru ce? Datorită anexării Crimeii, în loc de frate şi prieten, care trăieşte alături de noi, am câştigat un duşman – pentru secole înainte.

Cor.: Cum credeţi, de ce ruşii, care au biruit fascismul, sunt atât de detestaţi în Occident – nu în Germania, ci în alte ţări din Europa, inclusiv în cele din Est?

O.B.: Pentru ostaşii noştri războiul a fost o cauză sfântă. Pe urmă, însă, în ţările eliberate de fascism – Cehoslovacia, Ungaria, Iugoslavia, Polonia, România, Bulgaria armata noastră a instaurat noua orânduire socialistă. Aceste ţări s-au pomenit ocupate de URSS. Noi le impuneam legile noastre, cei care se opuneau erau arestaţi. De aceea nu ne iubesc, noi fiind pentru popoarele de acolo ocupanţi. Cei care acaparează pământ străin  nu sunt iubiţi nicăieri, oricât de bine intenţionaţi ar fi agresorii.

Cor.: Anul acesta, puterea de la Kyiv a anulat toate solemnităţile privind sărbătorirea Zilei Victoriei. În Ucraina Apuseană veteranilor marelui război pentru apărarea patriei, în genere, li s-a interzis să sărbătorească Ziua Victoriei, iar organizaţiilor publice şi partidelor – să desfăşoare acţiuni de masă la locurile unde sunt înhumaţi ostaşii căzuţi pe front. Cum vi se pare aceasta?

O. B.: Sincer să vă spun, eu nu cred. Aceasta e o minciună. Am fost la Kyiv vara trecută. Acolo, mai jos de monumentul Patriei-mamă se află muzeul gloriei de luptă. Am vizitat şi alte oraşe din Ucraina, unde ostaşii sovietici au opus rezistenţă hoardelor fasciste. Eu nu cred că acolo se interzice sărbătorirea Zilei de 9 mai. Cui serveşte asemenea minciună? Aş vrea şi eu să vă întreb: cine sunt acei răsculaţi din sud-estul Ucrainei? De ce ei nu vor să trăiască în pace, într-un stat unitar împreună cu toţi ucrainenii şi noua conducere, promovată de Maidan?

Cor.: Ei spun că nu vor să trăiască într-un stat cu banderiştii, urmaşii complicelui fasciştilor, Stepan Bandera, şi ai poliţiştilor care au comis crime pe teritoriul Ucrainei.

O. B.: Reiese că noi dorim să trăim împreună cu fasciştii. Doar şi Rusia îşi are banderiştii săi. Haideţi să ne răsculăm cu toţii. De ce noi tăcem, de ce nu luptăm cu fasciştii din casa noastră?

Cor.: La noi ei încă n-au venit la putere…

O. B.: Dar în Kyiv, consideraţi că ei sunt la putere? De ce? Ştiţi cât au luat naţionaliştii la alegerile parlamentare? Minimum de voturi. De ce suntem minţiţi că urmaşii lui Bandera au luat puterea în Ucraina? Acest neadevăr îmi trezeşte suspiciune, deoarece omul care minte urmăreşte nişte scopuri meschine.

Cor.: Există părerea că din cauza Crimeii se va începe războiul cu Ucraina, iar apoi cu întreaga lume. Cică pentru ca războiul să nu aprindă casa noastră, trebuie să retrocedăm Crimeea. Şi poate atunci vom fi lăsaţi în pace…

O. B.: Crimeea nu-i o jucărie, pe care ai luat-o, ai dat-o înapoi. Trebuie să se ţină cont de populaţia de acolo. A fost un referendum, cred că în realitate mulţi s-au pronunţat pentru alipirea la Rusia. Însă imaginaţi-vă că Kubani votează pentru unirea cu SUA. Înseamnă că americanii pot să intre acolo şi să stăpânească Kubaniul? Cum vom numi noi acest act? Desigur, ocupaţie. Şi finlandezii pot spune că istmul carelian este fostul lor teritoriu şi că vor să şi-l întoarcă. Astfel, într-adevăr, poate începe un război mondial. Dacă dorim să le ajutăm ruşilor care suferă în Ucraina, de la Odessa până la Lugansk, avem destul pământ în estul ţării şi nu numai acolo. Poftim, veniţi şi noi vă vom ajuta să deveniţi cetăţeni ai Rusiei.

Cor.: Dar dacă ruşii care nu vor putea să plece vor fi supuşi genocidului, epurării etnice, aşa cum s-a procedat în Iugoslavia cu sârbii?

O. B.: Nu cred că se poate întâmpla aşa ceva. În Ucraina genocidul este exclus.

Cor.: Totuşi, dacă presupunem că aceasta poate avea loc. Trebuie Rusia să intervină?

O. B.: Desigur, dacă acolo vor fi nimiciţi ruşii, evreii, tătarii, nemţii, oricare altă etnie. Suntem datori să ne implicăm, însă numai prin intermediul ONU, prin introducerea forţelor pacifiste. Până acum n-am auzit să se adreseze cineva la ONU privind genocidul în Ucraina.

Cor.: Ştirliţ în „Şaptesprezece clipe ale primăverii” spune: „Din toţi oamenii de pe pământ eu îi iubesc cel mai mult pe bătrâni şi copii”. Ce sentimente aveţi când priviţi la copiii şi veteranii noştri?

O. B.: Mă gândesc că trebuie să ne ocupăm nu de acapararea a noi teritorii, ci de organizarea propriei ţări. Bunăoară, să se dea o parte din apartamentele din casele de lux veteranilor de război, ca măcar ultimii ani să-i trăiască în condiţii omeneşti. Să li se dea o pensie nu de câteva mii de ruble, ci de o sută de mii fiecăruia. Iată ce-ar trebui să ne preocupe pe pământul nostru.

Pentru conformitate Maria TOACĂ