O zi de neuitat la Cernăuți

20 septembrie 2025 a devenit o zi de mare sărbătoare pentru toți oamenii de seamă din nordul și sudul Bucovinei care au fost din nou adunați laolaltă prin prezentarea cărții despre faptele și inițiativele bunului meu prieten, profesorul Ioan Ițco din Câmpulung Moldovenesc, un om cu un suflet cât o țară, cum bine l-a definit cunoscuta jurnalistă Felicia Toma, cea care a realizat lucrarea împreună cu regretatul ei soț, Nicolae Toma. Sala Palatului Național al Românilor din Cernăuți care, de fiecare dată când am intrat în ea m-a impresionat prin frumusețea ei aparte care nu este ușor de descris în cuvinte, a devenit azi neîncăpătoare prin numărul mare de personalități care au venit să-l omagieze pe omul care vreme de jumătate de veac le-a fost nu doar un prieten devotat ci și un adevărat membru de familie, fiind prezent atât la manifestările culturale cât și la alte acțiuni care au fost organizate de frații săi din nordul Bucovinei pe care a căutat mereu să-i unească atât cu cuvântul cât și cu fapte bune puse în slujba comunității românești din această regiune. Prin tot ce a întreprins în cei peste 50 de ani de prezență activă în nordul Bucovinei, profesorul Ioan Ițco a contribuit la promovarea culturii și păstrarea identității românești în regiune, dar mai ales la realizarea unității spirituale a oamenilor de cultură și de afaceri indiferent de apartenența etnică, contribuind activ la apropierea între români și ucraineni, dovadă atât diplomele oferite de reprezentanți ai autorităților ucrainene chiar pe 31 august a.c. când am fost la Cernăuți pentru a sărbători limba română împreună cu frații noștri din nordul Bucovinei, dar și a frumoaselor cuvinte cu care l-au descris oameni de cultură și de afaceri ucraineni în materialele prinse în lucrarea prezentată azi. La fel de reprezentativă pentru aportul avut la prietenia româno-ucraineană este și Galeria Oamenilor de Seamă în care neobositul profesor Ioan Ițco a adunat cum numai el putea s-o facă, personalități din lumea culturii și a afacerilor, atât români cât și ucraineni, atât din nordul cât și din sudul Bucovinei. Oameni care înainte nu s-au cunoscut și nu aveau nimic comun între ei nu numai că au ajuns să se afișeze împreună pe peretele unde au fost postați dar mulți s-au cunoscut și fizic, realizând legături trainice între ei, iar asta numai datorită acestui om plin de energie care în fiecare zi bate neobosit drumurile patriei fără să-l fi auzit să se plângă vreodată, dornic doar să-și ajute prietenii și să facă noi fapte bune. Punând pe prim plan interesele neamului din care face față, profesorul Ioan Ițco a fost la un pas să renunțe sau cel puțin să amâne evenimentul de azi când a văzut starea deplorabilă în care se află bustul lui Gheorghe Asachi din comuna Hreațca. Prietenul meu, profesorul Ioan Ițco, mi-a destăinuit cu profundă durere indignarea de care a fost cuprins pentru dezinteresul arătat de proprii conaționali acestei mari personalități a poporului român care a venit la viață tocmai în această localitate locuită majoritar de români, pentru care ar trebui să fie o mare onoare să-i păstreze vie memoria, dar și o datorie sfântă dacă țin la identitatea lor națională. Considerat cel mai erudit român din vremea sa, omul care a pus bazele școlii românești înlocuind școala grecească de până atunci, a scos prima revistă românească („Albina”), a pus bazele teatrului românesc și alte multe și remarcabile realizări pentru care îndrăznesc să-l socotesc drept precursor al marelui geniu al românilor, Mihai Eminescu, al cărui drum l-a pregătit, Gheorghe Asachi ar trebui să fie sărbătorit cum se cuvine de toți românii din nordul Bucovinei iar ziua sa de naștere (1/12 martie) sau cea când a plecat dintre noi (12/24 noiembrie), de ce nu chiar ambele, să fie declarată/te zi/le aniversară/e a localității unde s-a născut și chiar să fie adresată cerere autorităților din Kiev pentru ca acea localitate să-i poarte numele – sunt convins că cererea lor va fi aprobată dată fiind și prietenia romîno-ucraineană care a atins cele mai ridicate cote în contextul războiului nemilos provocat de vecinul de la răsărit. Ca o primă propunere, cei care i-am fost azi alături profesorului Ioan Ițco care a constatat starea degradantă în care se află bustul lui Gheorghe Asachi și a luat măsuri să fie remediat, să ne adunăm în preajma bustului în ziua de 12/24 noiembrie pentru un parastas și comemorarea acestei mari personalități a românilor, demn să stea imediat după Mihai Eminescu în Galeria Oamenilor de Seamă din întreaga Bucovină.