09 august 2022
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

Aţi auzit să lupte sau să fi murit în Donbas vreun fiu de şef sau deputat?

23 iunie 2014 р. | Categorie: Noutăţi

Sâmbăta  precedentă, la  Cernăuţi, au fost aduse  trupurile neînsufleţite ale celor 8 bucovineni, omorâţi  în luptele cu teroriştii proruşi în localitatea „Щастя „ din Lugansk,  iar duminică au fost daţi țărânei cinci Eroi,  aflându-şi veşnicul repaus în Cimitirul Central din Cernăuţi. Tot atunci la baştină s-au întors din estul separatist al ţării 20 de militari,  care nu-şi pot continua serviciul militar în cadrul operaţiunii antiteroriste din cauza sănătăţii sau din motive familiare.
În consecinţă, mamele şi soţiile, părinţii şi fraţii militarilor care în prezent se află în zona separatistă din Donbas  nu-şi află liniştea, fiind îngrijoraţi pentru viaţa lor. Astfel,  peste 100 de bucovineni stopează circulaţia transportului pe diverse autostrăzi din ţinut, cerând întoarcerea fiilor şi taţilor, care de aproape 3 luni se află în regiunile proruse Doneţk şi Lugansk.

În satul Mahala, raionul Noua Suliţă, de exemplu, protestatarii blochează de trei zile şi trei nopţi circulaţia. Oamenii promit că vor stopa-o până când nu-şi vor vedea fiii şi soţii întorşi acasă, cer rotaţia militarilor, asigurarea lor cu veste de protecţie antiglonţ, muniţii. Mamele şi soţiile militarilor care au fost recrutaţi şi se află în prezent în unitatea militară nr.300 din Cernăuţi, în alte batalioane din ţinut, cer ca fiii şi soţii lor să nu fie mobilizaţi în regiunile separatiste Lugansk şi Doneţk.

Deplasându-ne la faţa locului, n-am întâlnit nici un şef din raion sau ţinut, nici un politician, businessman care să-i susţină. Sigur, fiii lor îşi au locuri călduţe, nu sunt trimişi să lupte cu barbarii ceceni, care îi omoară pe militarii ucraineni, le scot ochii, le taie urechile, burţile, îi ard de viu. Unul a fost aruncat nu demult dintr-o maşină blindată rusă cu inima scoasă din piept şi lăsat în stradă. Or, moartea a sute de tineri ostaşi neinstruiţi şi nepregătiţi pentru luptele cu teroriştii ceceni şi ruşi, înarmaţi până-n dinţi, i-au îngrozi pe cei apropiaţi.

Or, s-a schimbat conducere ţării, dar nedreptăţile au rămas. În zonele fierbinţi din Donbas sunt mobilizaţi doar fiii oamenilor sărmani din popor, căci, după cum ne-au mărturisit mulţi bucovineni, cei bogaţi îşi „cumpără libertatea”. Dar nici cu „cumpăratul” nu le merge la toţi. O bucovineancă fără relaţii şi fără bogăţii a împrumutat 600 de euro şi a plătit responsabililor ca să nu-i recruteze unicul fiu, însă a trecut două luni, cei ce au luat banii de la sărmana femeie au uitat, probabil, de cinste, şi i l-au luat pe Ionel aproape cu forţa. Acum femeia nici nu mănâncă, nici nu-şi află odihna, luptă pentru întoarcerea fiului acasă, că doar pe el îl are. Dar până ce nimeni n-o înţelege, nimănui nu-i pasă de durerea ei de mamă. Ne-a mărturisit printre lacrimi: „O să protestez până voi fi auzită sau până voi cădea aici, pe şosea, decât să fie omorât Ionel al meu”.

Un alt tânăr, pe care îl cheamă Dumitru, însă care n-a dorit să-i divulgăm numele de familie, a fost mobilizat cu aproape 3 luni în urmă. A fost chemat de urgenţă la comisariatul militar din Noua Suliţă chiar într-o duminică dimineaţă. La început i-au spus că doar pentru 45 de zile, iar de atunci au trecut aproape 3 luni. Au fost duşi la un poligon din ţinut, unde au fost „instruiţi”, iar în prezent, cu încă câţiva recruţi din regiune, sunt în aceeaşi blestemată unitate militară din Cernăuţi, nr.300. Nu demult au aflat că vor fi duşi şi ei să participe la operaţiunea antiteroristă din Lugansk.

„Am fost instruiţi timp de 10 zile la poligonul din Ropcea, dar nu de instructori profesionişti, unde nu aveam nici măcar apă de băut, nici cu ce să ne spălăm, apoi am meşterit nişte duşuri şi ne spălam cu apă rece. Noroc de localnici că ne aduceau şi apă, şi mâncare. Acum suntem în cazarmă 200 de persoane, dintre care 10 români şi nici un fiu de deputat sau şef, antreprenor. Lumea ne aduce de mâncare. Am aflat că vom fi trimişi în Doneţk. Nu avem nici veste de protecţie antiglonţ, nici echipamentul militar necesar, nici muniţii. Avem nişte căşti din timpul celui de-al doilea război mondial. Dacă nimereşte vreo piatră în ea, o sparge. Feciorii şefilor stau la călduţ, se „cumpără” pe bani grei, iar noi trebuie să luptăm, chiar şi cei bolnavi. Un ostaş a avut până acum 4 operaţii chirurgicale şi aşa bolnav a fost luat la armată. Şi dacă cei din serviciile speciale „Alfa” primesc lunar un salariu de 15 mii de grivne, tinerilor mobilizaţi le plătesc câte 700 de grivne. Ba mai mult, nimeni nu-i întreabă „eşti de acord să mergi”, ci le spun„trebuie”. Consider că dacă e mobilizare pe ţară, trebuie să fie pentru toţi – şi pentru fiii oligarhilor, şi pentru ai celor de la conducere. Aţi auzit să lupte sau să fi murit în Donbas vreun fecior de şef sau deputat? Eu – nu. Cum n-a fost dreptate, aşa şi nu este”.

Felicia NICHITA-TOMA

Foto: times.cv.ua/