28 martie 2024
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

ORAŞUL SLAVIANSK E APROAPE RUINAT ŞI RĂMÂNE PUSTIU

23 iunie 2014 р. | Categorie: Noutăţi

Din 120 de mii de locuitori ai oraşului Slaviansk, din estul separatist al Ucrainei, au fugit de-acum în vestul şi centrul ţării peste 2/3 dintre ei. Cifrele sunt îngrozitoare – surse neoficiale afirmă că bastionul prorus al teroriştilor e aproape complet ruinat şi rămâne pustiu –  au rămas doar 7 mii de locuitori, în orice moment poate izbucni epidemia din cauză că zeci şi chiar sute de terorişti împuşcaţi nu sunt transportaţi în Rusia, precum se proceda, ci sunt îngropaţi de extremişti chiar în şanţuri.

 Peste tot în Donbas predomină jaful, banditismul, omorul. Oamenii au frică să iasă din case. Alimentarele sunt goale, băncile închise. Bandiţii smulg de la femei bijuteriile de aur ziua în amiaza mare, fură automobile, pradă magazine şi firme. Oare astfel de independenţă şi-au dorit  proruşii din Donbas?

Unele familii refugiate din iadul separatiştilor proruşi caută locuri mai „calde” şi confortabile, dorind să locuiască nu în tabere de odihnă şi în pensionate, fără comodităţi, ci în castelele luxoase din Konce-Zaspa ale miniştrilor şi parlamentarilor fugari, din anturajul ex-dictatorului Ianukovyci. Şi-apoi, după cum spune o veche înţelepciune, fuga e ruşinoasă, dar sănătoasă. Ce-i drept, acest fapt alarmează, cu atât mai mult că printre femeile, bătrânii şi copiii refugiaţi sunt  bărbaţi tineri şi voinici, care ar putea lua în mâini armele pentru a-şi apăra demnitatea şi oraşul. Dar, evident, în acest caz pot fi şi omorâţi, precum cei peste 100 de militari ucraineni din centrul şi vestul Ucrainei.  Or, e mai bine să trăiască liniştiţi în vilele somptuoase ale foştilor conducători, decât să se trezească cu un glonte în cap. Şi-apoi ţara are destui Eroi din vestul şi centrul Ucrainei, care luptă vitejeşte pentru Libertate şi Neam, dorm sub cer liber sau în corturi cu apă până la brâu, din cauza ploilor din ultima vreme. Cred că visează sărmanii, de aproape trei luni, nu  castele luxoase, ca unii refugiaţi, despre care nimeni nu ştie cine sunt şi dacă nu-i adăpostim pe aceeaşi terorişti, care mâne-poimâine ne pot transforma raiul în iad, ci feţele celor scumpi şi dragi, patul comod din modestele lor locuinţe.

 După cum informează TSN, kyivenii şi lvivenii refuză să-i primească pe  bărbaţi refugiaţi, în timp ce tinerii din Kyiv şi Lviv luptă şi mor în Donbas, adăpostindu-i doar pe copii, femei şi bătrâni. Evident, păreri sunt diverse – unii ucraineni sunt de acord să-i primească pe bărbaţii refugiaţi, fiind convinşi că astfel vor învăţa, de la „haholi”, cum sunt numiţi cei din vest de proruşii din Donbas, ce înseamnă patriotism, iubire de ţară.

Mai mult ca atât, nici  printre militarii ucraineni răniţi, nici printre acei ce şi-au găsit moartea, în floarea vieţii, în flăcările şi violenţele războiului terorist din estul Ucrainei, nu se află rude sau feciori ai deputaţilor poporului, a înalţilor demnitari de la conducerea ţării sau a oligarhilor, care fug ca de dracu de serviciul militar. Oare să n-aibă aceştia nici o datorie sfântă faţă de ţară şi neam? Unde e patriotismul şi bunul lor simţ? Cine sunt patrioţii? Oameni simpli din popor.

Felicia NICHITA-TOMA