Nu de azi și nici de ieri, Limba Română trăiește simultan sărbători și decese, dar moare încet și sigur în Cernăuți, dar și în satele noastre românești …

1 septembrie 2025 р. | Categorie: Cernăuți

Nu de azi și nici de ieri, Limba Română trăiește simultan sărbători și decese, dar moare încet și sigur în Cernăuți, dar și în satele noastre românești …

”Sărmana limbă românească! Nu mai este cum ar fi trebuit să fie, o plantă cultivată! A ajuns o buruiană sălbatică!… Multe vânturi au bătut-o! Odată o bătea vântul franțuzesc; apoi o bate vântul nemțesc: noroc că mai are rădăcini adânci, altminteri i s-ar stârpi soiul. Și ar fi păcat de ea fiindcă (nu că o laud eu) este îngrijită, cu flori frumoase și ce rod sănătos ar da această voinică buruiană disprețuită, cu care de veacuri s-a hrănit sufletul unui întreg neam de oameni! Care astăzi cum se scoală o calcă-n picioare și, drept îngrijire, chip și seamă și spre păstrare, o opăresc cu cerneala de scris și de tipar; și ea rabdă, ținându-și ascunsă puterea de viață în rădăcinile-i adânci, cât și-o mai putea-o ține și acolo; căci și acolo a-nceput s-o prigonească și s-o ajungă soarta cea rea”, Ion Luca Caragiale (1893).

DE CE NU NE-AM ÎNTREBA DIN VINA CUI LIMBA ROMÂNĂ A AJUNS ÎNTR-O STARE ATÂT DE JALNICĂ?

De altfel, de 36 de ani sărbătorim la Cernăuți Limba Română, apărându-ne  Materna, iar şcolile noastre, cu predare în limba română, se tot împuţinează, încât, în curând, nu vom mai avea ce apăra.

De ce nu ne-am întreba fiecare personal  ce-a făcut ca limba română să dăinuie etern pe acest pământ străbun? De ce nu ne-am întreba din vina cui Limba Română a ajuns într-o  stare atât de jalnică? Nu suntem cu toții oare vinovaţi? Mai mult, v-ar părea că sunt prea critică, însă prefer să nu fiu prietena tuturor, dar să spun adevărul.

E trist și dureros, dar dacă vorbim de problemele limbii, școlilor noastre, care se ucrainizează pe an ce trece, liceelor care dispar în ritm galopant, ni se închide gura, cum că nu suntem ”competenți” în aceste chestiuni. Și chiar dacă noi, jurnaliștii, care chiar dacă nu suntem ”competenți”, cunoaștem bine situația limbii române în nordul istoric al Bucovinei, în general în Ucraina, cu liceele noastre, nu putem să ne bucurăm că din 2027 din 34 de licee cu limba română de predare vom avea 17 (?), dacă nu și mai puține, dar împreună cu cele bilingve, care practic sunt ucrainizate. De exemplu, într-un liceu bilingv dintr-o comună din fostul r-n Noua Sulița din cei 400 de elevi care învață în ucraineană doar 30 învață în română. Dar ce-au rezolvat cei ”competenți” în acești ani? Și-atunci de ce să ne bucurăm că avem 17, dacă doar 4-5 vor fi cu predarea în română?

E o situație catastrofală ce trebuie să ne pună pe toți în gardă, nu să evităm intenționat asemenea probleme acute ce ne pun în pericol existența neamului pe acest picior de plai străbun, afirmând că totul e bine, problema cu liceele se rezolvă, românii nu mai au nici o problemă.

Avem şi „patrioţi” români care umblă cu Tricolorul, îl ridică cât mai sus şi-l flutură,  cântă cântece patriotice, dar cu nepoţii vorbesc în ucraineană, tot în această limbă ei învaţă la şcoală. Tinerilor le place cântecul şi dansul, portul popular românesc,  dar nu şi limba română. Exemplu sunt manifestările noastre culturale – la joc și cântec toți tinerii se îmbulzesc, dar sala e goală când se vorbește despre Limba Română, rămân doar câțiva moșnegi pentru care într-adevăr Româna e sufletul lor.

Celebrăm pentru a 36 oară ”Limba noastră cea Română”, în prezent Ziua Limbii Române, patria noastră de care ne vorbesc poeții, lacrima și bucuria noastră zilnică.

De altfel, pentru prima dată, Ziua Limbii Române în Cernăuți a fost sărbătorită la 31 august în 2015, de ziarul ”Zorile Bucovinei”, la inițiativa redactorului-șef Nicolae Toma și de atunci am celebrat-o la această dată cu tot neamul la un loc.

NU DE AZI ȘI NICI DE IERI, LIMBA ROMÂNĂ TRĂIEȘTE SĂRBĂTORI ȘI DECESE

. 

Nu de azi și nici de ieri, Limba Română trăiește simultan sărbători și decese, dar moare încet și sigur în Cernăuți, dar și în satele noastre românești ucrainizate. Pe cele românești le poți număra pe degete…dispar și ele.

Problema nu constă doar în faptul că autoritățile ucrainene nu și-au onorat promisiunile față de înțelegerile pe care le-au avut cu omologii români, ca Limba Română să fie instituită ca sărbătoare națională în Ucraina, ci, mai degrabă, că peste câțiva ani nu va avea cine sărbători această sfântă Sărbătoare, nu va avea cine pune o floare la monumentul lui Mihai Eminescu, nu va vorbi nici un român Româna, posibil vor dansa și cânta, vorbind într-o altă limbă străină Maternei.

Trebuie să spunem adevărul - e jale și tristețe…E trist adevărul! Adevărul doare!

Felicia Nichita-Toma, Zorile Bucovinei, Cernăuți