:" Mi- am slujit țara cu armele mele :pana,vioara și bagheta"!..GEORGE ENESCU, 144 de ani de la naștere...

19 august 2025 р. | Categorie: Cultură

:" Mi- am slujit țara cu armele mele :pana,vioara și bagheta"!..GEORGE ENESCU,  144 de ani de la naștere...

Motto:" Mi- am slujit țara cu armele mele :pana,

,vioara și bagheta"!

Și țara?? Nu i- a dat o palmă de pământ românesc, în care să fie înmormântat și unde să-și cânte" Rapsodia"!

George Enescu s-a născut la 19 august 1881, în comuna Liveni, judeţul Botoşani, localitate care astăzi îi poartă numele, și a fost compozitor, violonist, pianist, dirijor şi pedagog, una dintre personalităţile artistice de geniu ale secolului XX şi cel mai important muzician român din toate timpurile.

Enescu şi-a asumat rolul de ambasador al muzicii atât în ţară, cât şi în străinătate, implicându-se intens în promovarea muzicii româneşti, contribuind la recunoaşterea internaţională a compozitorilor, dirijorilor şi interpreţilor din România, fiind unul dintre cei mai de seamă dirijori contemporani, sub bagheta sa evoluând orchestre renumite din întreaga lume.

La vârstă de trei ani a avut una dintre experienţele muzicale marcante, când a auzit un taraf cântând într-o staţiune balneară situată în apropierea satului natal și, fiind impresionat de ceea ce auzise, acesta a încercat să imite instrumentele tarafului, respectiv, vioara, printr-un „fir de aţă de cusut pe o bucată de lemn”.

La vârsta de patru ani știa deja să citească, să scrie și să cânte la vioară, primind îndrumări muzicale de la părinţii săi şi de la un vestit lăutar, Niculae Chioru.

Considerat a fi un copil-minune, micul Jurjac (aşa cum îi spuneau familia şi cei apropiaţi), visa să devină compozitor încă de la vârsta de 5 ani: „Lucru curios: nu ştiam nimic, nu ascultasem nimic sau prea puţin, nu am avut pe lângă mine vreo persoană să mă influenţeze şi, totuşi, de copil, am avut această idee fixă de a fi compozitor. De a fi numai compozitor”, îi declara mai târziu George Enescu lui Bernard Gavoty, critic muzical şi jurnalist de radio.

Enescu a absolvit Conservatorul din Viena și Conservatorul din Paris, iar la 6 februarie 1898, debutează în calitate de compozitor în cadrul Concertelor "Colonne din Paris "cu premiera Suitei simfonice „Poema Română”, bucurându-se de un mare succes.

În primii ani ai secolului XX, Enescu a compus cele două Rapsodii Române, op. 11 (1901-1902), Suita nr. 1 pentru orchestră, op. 9 (1903), Simfonia în Mi bemol, op. 13 (1905) și Şapte cântece pe versuri de Clément Marot, op. 15 (1908).

În anul 1912, Enescu a înfiinţat, din fonduri proprii, Premiul Naţional de compoziţie „George Enescu”, pentru încurajarea tinerelor talente, iar în timpul Primului Război Mondial, a rămas la Bucureşti unde, în paralel cu activitatea de creaţie, Enescu a susţinut concerte în România pentru răniţii din spitale.

La 13 martie 1936 are loc prima audiţie a operei „Oedip”, la Palais Garnier din Paris, aceasta devenind una dintre capodoperele muzicii dramatice ale secolul al XX-lea.

George Enescu s-a stins din viață la 4 mai 1955, la Paris și a fost înmormântat în Cimitirul " Pere Lachaise:, Paris.

Deși a cântat ca nimeni altul plaiul românesc, nu s-a găsit o palmă de pământ pentru El!

Dar muzica sa divină, va răsuna veșnic în sufletul românilor.O pioasa și frumoasă aducere aminte!

Poetul Tudor Arghezi a lăsat o mărturie fascinantă despre întâlnirea dintre cele două mari personalităţi ,care s-au născut în Botoşani:George Enescu şi Ştefan Luchian.

Pictorul, aflat spre sfârşitul vieţii, era deja măcinat de o boală care îi paralizase degetele. Nu mai putea ţine penelul în mână, astfel că avea nevoie de ajutor pentru a-l lega de încheietură.

Intâlnirea dintre Ştefan Luchian şi George Enescu:

"Uşa lui Luchian era slobodă şi deschisă orişicăruia, ziua şi noaptea, ca la biserică. O candelă veghea cu scânteia ei, ca să desluşească vag, pe întuneric, lucrurile din odaie.

L-am găsit într-o dimineaţă zgribulit, dar însufleţit, şi cu ochii lui frumoşi, aprinşi. După ce-l părăsiseră rând pe rând toate organele care fac viaţa – dacă nu plăcută, cel puţin suportabilă, – mai trăiau din el ochii şi glasul, care a grăit articulat pâna la stingerea fiinţei lui întregi. Luchian plângea… Plângea de o emoţie fericită…

Mi-a povestit că venise noaptea o umbră cu o pelerină, strecurată în odaia lui. Mută, umbra a scos din pelerină o vioară şi a cântat. I-a cântat două ore întregi, parcă o muzică dintr-altă lume. Apoi, umbra şi-a luat vioara şi pelerina, s-a apropiat de patul răstignitului şi i-a spus: „Iartă-mă, te rog, sunt George Enescu”.

Mâinile nu şi le-au putut strânge, pentru că braţele pictorului nu se mai puteau mişca de un an"!

Un gest care înduioșează până la lacrimi și care vorbește despre noblețea sufletului muzicianului George Enescu!

..NICHITA ...DESPRE GEORGE ENESCU...

''Cel mai frumos catren, de-aş fi în stare să-l scriu vreodată, ar avea patru versuri: Eminescu, Grigorescu, Enescu, Brâncuşi.''

ATUNCI CAND EL CÂNTA....

Nichita Stănescu

"Atunci când el cânta,

pietrele-nfloreau,

Iar azi când cântă el,

pietrele-nfloresc.

Atunci când el cânta,

pietrele dădeau izvoare.

Azi când cântă el

izvoare pietrele ne dau.

Atunci când el cânta,

cuvintele izbucneau din piatră.

Azi când cântă el...

din piatră iar se nasc cuvinte".

Cu mai mult de-un veac în urmă

Pe un nouășpe-n gustar,

Se năștea GEORGE ENESCU,

Pe un plai botoșănean...

Botoșani, Botoșani...

Plai frumos din nordul țării,

Ce-a dat lumii peste ani

Două genii, doi titani...

El făcut-a să renască

Faima țării sale-n lume,

Prin creațiile de geniu

"Rapsodiile române"...

Apă multă va mai curge

Pe Jijia-n bucovine...

Și timp mult se va mai strânge,

Până alt' ca el iar vine...

Orchestra simfonica din Bucuresti a fost denumita "George Enescu", in onoarea acestuia. Memoria marelui muzician român este perpetuată prin Festivalul Internaţional care-i poartă numele, prin diferite simpozioane desfăşurate în România şi în străinătate şi nu în ultimul rând prin expoziţii, concerte şi publicaţii realizate în cadrul Muzeului Naţional „George Enescu” din Bucureşti.

In Bucuresti ,se gaseste și un muzeu ce-i poarta numele. Casa in care a locuit Enescu a devenit Casa Memoriala, iar satul natal al artistului ii poarta ilustrul nume " George Enescu "!

Pios omagiu geniului muzicii româneşti, George Enescu ,cunoscut și apreciat în lumea întreagă!

Prof.Janeta Hulea

 

Și țara?? Nu i- a dat o palmă de pământ românesc, în care să fie înmormântat și unde să-și cânte" Rapsodia"!

George Enescu s-a născut la 19 august 1881, în comuna Liveni, judeţul Botoşani, localitate care astăzi îi poartă numele, și a fost compozitor, violonist, pianist, dirijor şi pedagog, una dintre personalităţile artistice de geniu ale secolului XX şi cel mai important muzician român din toate timpurile.

Enescu şi-a asumat rolul de ambasador al muzicii atât în ţară, cât şi în străinătate, implicându-se intens în promovarea muzicii româneşti, contribuind la recunoaşterea internaţională a compozitorilor, dirijorilor şi interpreţilor din România, fiind unul dintre cei mai de seamă dirijori contemporani, sub bagheta sa evoluând orchestre renumite din întreaga lume.

La vârstă de trei ani a avut una dintre experienţele muzicale marcante, când a auzit un taraf cântând într-o staţiune balneară situată în apropierea satului natal și, fiind impresionat de ceea ce auzise, acesta a încercat să imite instrumentele tarafului, respectiv, vioara, printr-un „fir de aţă de cusut pe o bucată de lemn”.

La vârsta de patru ani știa deja să citească, să scrie și să cânte la vioară, primind îndrumări muzicale de la părinţii săi şi de la un vestit lăutar, Niculae Chioru.

Considerat a fi un copil-minune, micul Jurjac (aşa cum îi spuneau familia şi cei apropiaţi), visa să devină compozitor încă de la vârsta de 5 ani: „Lucru curios: nu ştiam nimic, nu ascultasem nimic sau prea puţin, nu am avut pe lângă mine vreo persoană să mă influenţeze şi, totuşi, de copil, am avut această idee fixă de a fi compozitor. De a fi numai compozitor”, îi declara mai târziu George Enescu lui Bernard Gavoty, critic muzical şi jurnalist de radio.

Enescu a absolvit Conservatorul din Viena și Conservatorul din Paris, iar la 6 februarie 1898, debutează în calitate de compozitor în cadrul Concertelor "Colonne din Paris "cu premiera Suitei simfonice „Poema Română”, bucurându-se de un mare succes.

În primii ani ai secolului XX, Enescu a compus cele două Rapsodii Române, op. 11 (1901-1902), Suita nr. 1 pentru orchestră, op. 9 (1903), Simfonia în Mi bemol, op. 13 (1905) și Şapte cântece pe versuri de Clément Marot, op. 15 (1908).

În anul 1912, Enescu a înfiinţat, din fonduri proprii, Premiul Naţional de compoziţie „George Enescu”, pentru încurajarea tinerelor talente, iar în timpul Primului Război Mondial, a rămas la Bucureşti unde, în paralel cu activitatea de creaţie, Enescu a susţinut concerte în România pentru răniţii din spitale.

La 13 martie 1936 are loc prima audiţie a operei „Oedip”, la Palais Garnier din Paris, aceasta devenind una dintre capodoperele muzicii dramatice ale secolul al XX-lea.

George Enescu s-a stins din viață la 4 mai 1955, la Paris și a fost înmormântat în Cimitirul " Pere Lachaise:, Paris.

Deși a cântat ca nimeni altul plaiul românesc, nu s-a găsit o palmă de pământ pentru El!

Dar muzica sa divină, va răsuna veșnic în sufletul românilor.O pioasa și frumoasă aducere aminte!

Poetul Tudor Arghezi a lăsat o mărturie fascinantă despre întâlnirea dintre cele două mari personalităţi ,care s-au născut în Botoşani:George Enescu şi Ştefan Luchian.

Pictorul, aflat spre sfârşitul vieţii, era deja măcinat de o boală care îi paralizase degetele. Nu mai putea ţine penelul în mână, astfel că avea nevoie de ajutor pentru a-l lega de încheietură.

Intâlnirea dintre Ştefan Luchian şi George Enescu:

"Uşa lui Luchian era slobodă şi deschisă orişicăruia, ziua şi noaptea, ca la biserică. O candelă veghea cu scânteia ei, ca să desluşească vag, pe întuneric, lucrurile din odaie.

L-am găsit într-o dimineaţă zgribulit, dar însufleţit, şi cu ochii lui frumoşi, aprinşi. După ce-l părăsiseră rând pe rând toate organele care fac viaţa – dacă nu plăcută, cel puţin suportabilă, – mai trăiau din el ochii şi glasul, care a grăit articulat pâna la stingerea fiinţei lui întregi. Luchian plângea… Plângea de o emoţie fericită…

Mi-a povestit că venise noaptea o umbră cu o pelerină, strecurată în odaia lui. Mută, umbra a scos din pelerină o vioară şi a cântat. I-a cântat două ore întregi, parcă o muzică dintr-altă lume. Apoi, umbra şi-a luat vioara şi pelerina, s-a apropiat de patul răstignitului şi i-a spus: „Iartă-mă, te rog, sunt George Enescu”.

Mâinile nu şi le-au putut strânge, pentru că braţele pictorului nu se mai puteau mişca de un an"!

Un gest care înduioșează până la lacrimi și care vorbește despre noblețea sufletului muzicianului George Enescu!

..NICHITA ...DESPRE GEORGE ENESCU...

''Cel mai frumos catren, de-aş fi în stare să-l scriu vreodată, ar avea patru versuri: Eminescu, Grigorescu, Enescu, Brâncuşi.''

ATUNCI CAND EL CÂNTA....

Nichita Stănescu

"Atunci când el cânta,

pietrele-nfloreau,

Iar azi când cântă el,

pietrele-nfloresc.

Atunci când el cânta,

pietrele dădeau izvoare.

Azi când cântă el

izvoare pietrele ne dau.

Atunci când el cânta,

cuvintele izbucneau din piatră.

Azi când cântă el...

din piatră iar se nasc cuvinte".

Cu mai mult de-un veac în urmă

Pe un nouășpe-n gustar,

Se năștea GEORGE ENESCU,

Pe un plai botoșănean...

Botoșani, Botoșani...

Plai frumos din nordul țării,

Ce-a dat lumii peste ani

Două genii, doi titani...

El făcut-a să renască

Faima țării sale-n lume,

Prin creațiile de geniu

"Rapsodiile române"...

Apă multă va mai curge

Pe Jijia-n bucovine...

Și timp mult se va mai strânge,

Până alt' ca el iar vine...

Orchestra simfonica din Bucuresti a fost denumita "George Enescu", in onoarea acestuia. Memoria marelui muzician român este perpetuată prin Festivalul Internaţional care-i poartă numele, prin diferite simpozioane desfăşurate în România şi în străinătate şi nu în ultimul rând prin expoziţii, concerte şi publicaţii realizate în cadrul Muzeului Naţional „George Enescu” din Bucureşti.

In Bucuresti ,se gaseste și un muzeu ce-i poarta numele. Casa in care a locuit Enescu a devenit Casa Memoriala, iar satul natal al artistului ii poarta ilustrul nume " George Enescu "!

Pios omagiu geniului muzicii româneşti, George Enescu ,cunoscut și apreciat în lumea întreagă!

Prof.Janeta Hulea