Îndrăgostită de viață, credință, baștină și poezie

Este tânăra Iulia Gheorghian din frumosul sat bucovinean Pătrăuții de Jos, de pe Valea Siretului.

Deși a absolvit facultatea de biologie, de multă vreme este îndrăgostită de poezie. Este un suflet sensibil și mereu dornic de a face fapte bune. Este o ființă credincioasă și cu multă evlavie în suflet. Iubește florile, viața, satul în care a văzut lumina zilei, Bucovina, este muncitoare și pricepută la toate.

Este membră a cercului literar LIRA ce activează de mai multă vreme pe principii obștești la biblioteca din Pătrăuții de Jos.

Îi place autenticul în toate. Nu înzadar scrie de multe ori versuri cu condeiul pe hârtie. Este ceva frumos în asta, în era aceasta a calculatoarelor și modernismului. Iubește portul, obiceiurile, tradițiile neamului nostru.

De mai mulți ani scrie versuri. Multe dintre ele au fost publicate în revista „Făgurel”, în ziarele „Zorile Bucovinei„ și „Gazeta de Herța”, în câteva cărți de ale mele. În deosebi în cartea despre satul de baștină „Pătrăuții de Jos, tu ești baștina mea”, „Începătorii”,, Muguri pe ramul creației”.

Acum propunem atenției cititorilor un grupaj de versuri ale Iuliei selectate de prin ziare și cărți. Îi dorm succese în continuare, și în ciuda tuturor greutățlor acestei vieți, îi dorim ei, și semenilor ei, un viitor fericit și vise frumoase ce se vor realiza neapărat.

Doamne ajută!

ELEONORA SCHIPOR

Poezii

Ștefan cel Mare și Sfânt

S-a născut pe-acest pământ,

Țara să ne-o stăpânească,

De turci să ne-o ocrotească.

În lupte când biruia,

Mănăstiri pe loc făcea.

Sunt mândră de-al meu neam,

Și altul mai drag nu am.

Făgurel, nr.1, 1998

Cartea „Muguri pe ramul creației”, Cernăuți, 2007

Cartea „Începătorii”, Storojineț, 2011

Limba noastră

Limba noastră-i ca o floare

Mângâiată de lumină.

Soarele când ne răsare

Peste-a cerului grădină.

Limba noastră-i ca o pâîne

Ce-o împărțim la mari și mici,

Ca în ziua cea de mâîne

Să ne fie toți voinici.

Limba noastră românească-i

Ca și pasărea ce cântă.

Mereu să ne înflorească

Să ne fie în veci sfântă.

Făgurel, nr.2, 1999

Cartea „Muguri pe ramul creației”, Cernăuți, 2007

Cartea „Începătorii”, Storojneț, 2011

Plai românesc

Satul meu iubit –

Pătrăuții de Jos,

Cerul ți-a menit

Un prezent frumos.

Viitorul poate

Va fi și mai bun:

Fără de păcate

Și în dor străbun.

Oamenii tăi mari –

Ca flori printre spini,

Și buni gospodari,

Și vrednici creștini.

Dumnezeu să-ți dea

Numai propășire.

Calea să nu fie grea

Către nemurire.

Cartea „Pătrăuții de Jos, tu ești baștina mea”, Cernăuți, 2010

Cartea „Începătorii”, Storojineț, 2011

Mi-e dor de Tine, Doamne

Mi-e dor de Tine, Doamne

Cu multă bucurie,

Spre Tine, strig, O, Doamne

Mi-e dor de veșnicie!

Mi-e sete de izvoare

Ce curg din cerul Sfânt,

Aș vrea s-aud cântare

De îngeri pe pământ.

Mi-e dor de-a mea iubire

De darul tău mi-e dor ,

Dar știu că-n sufernță

Totuși nu pot să mor.

Știu c-o să fie pace

Și că va fi Pământul

Cu cer senin, cu soare...

În cele patru vânturi.

Cartea „Începătorii”, Storojineț, 2011

Mama

O inimă ce multă grijă-ți poartă,

Un zâmbet ce mângâie mereu,

O rugă către ceruri îndreptată,

Îți cere milă de la Dumnezeu.

Doi ochi care-ți luminează calea,

Mâini două ce te strâng la piept cu dor,

Și două lacrimi calde și amare:

Ah, puiul meu! Ești neascultător.

E viața o jertfă, e o cruce

Cu bucurie dusă, chiar de-i grea,

Și oricâte supărări nu i-ai aduce

Te iartă și te mângâie mămica ta.

Cartea, „Începătorii”, Storojineț, 2011

Gazeta de Herța, 28 ianuarie 2022

Lumea

Lumea este bună?

Lumea este rea?

Fiecare spună

Creadă cm o vrea.

Eu zic: Nu-i prea bună

Și nici nu-i prea rea,

Credința străbună

O poate îndrepta.

Cartea „Începătorii”, Storojneț, 2011