Cântecul nostru popular... Atât de drag, de scump, de apropiat sufletului nostru.

Cântecul nostru popular...

Atât de drag, de scump, de apropiat sufletului nostru.

În familia mea au cântat din moși strămoși, de la ei am moștemit această dragoste pentru cântecul popular.

Am cântat de micuță, acasă, la grădiniță, pe urmă la școală în clasele primare, în clasele mijlocii. La sărbătorile familiare, tradiționale, oficiale.  La diferite concursuri, întâlniri, festivaluri...

M-am ocupat și de de muzica populară, de folclor, studiind aparte, cu profesori și specialiști. Am făcut teorie și practică.

În clasele mari aveam mult de lucru, de învățat, căci asta este sarcina principală a unui elev, dar pasiunea, dragostea pentru cântecul popular, pentru frumusețea lui m-a preocupat cel mai mult. Acum sunt studentă, dar dragostea pentru cântecul popular o păstrez în suflet mereu. Atunci când îmbrac costumul popular – cămașa cusută de bunica, catrința, frânghia, bundița, încalț în picioare opincuțe, iar în păr îmi prind o floare roșie, ba îmi pun și mărgele la gât, mă simt minunat. Ce frumos e portul nostru național. Al meu e și cu specific cupcenesc. Căci vin de la Cupca, o veche și frumoasă localitate românească de pe Valea Siretului, din Nordul Bucovinei. Am și un cântec despre Cupca, pe versurile fostei noastre profesoare Dorina Prepelița, pe care l-am înregistrat în satul meu drag.

Când participam, sper să pot face acest lucru și pe viitor, fie la o mică serbare la școală, sau un mare concert la Cernăuți, îmbrăcată în haine naționale, cântând vechile și frumoasele noastre cântece, unele dintre ele culese tot de aici, de la baștina mea dragă, de la bunica Floarea, de la mătușile mele, de la femeile mai în vârstă, mi se umple sufletul de mândrie, de bucurie, că sunt româncă, că sunt bucovineancă, că sunt cupceancă.

Cânt și solo, dar mi-a plăcut mult să cânt cu fostele mele colegele  de clasă, eram de fapt, grupul vocal al școlii. Nu odată am participat la tradiționalele concursuri școlare așa ca „Steluța bucovineană”, „Roua curată” și altele. Toate fetele cântau bine. Aveau voci frumoase, aveau și au desigur, costume la fel de frumoase, păstrate de la bunici și străbunici. Ne-a îndrumat în arta cântecului și fosta noastră dirigintă noastră de clasă, doamna profesoară Lucica Dușceac, profesoară de limba și literatura maternă, care posedă o voce bună și are un auz muzical perfect. Cum afirmă mămica mea Maria, și cei din generația ei, doamna Lucica a cântat de micuță și păstrează această dragoste de cântec pe tot parcursul vieții. Or, la anumite sărbători și jubilee ale satului, participă și profesorii noștri, care formează și grupuri vocale, și duete, trio, solo. Cândva exista chiar și un cor la Cupca. Acum unele tradiții s-au mai pierdut, dar multe încă se păstrează.

Nu știu încă exact ce profesie îmi voi alege în viață. Studiez la Universitatea cernăuțeană geografia și ecologia. Iubesc limbile, română, care este limba noastră maternă, ucraineană, este limba de stat. Îmi plac și limbile străine – engleza și franceza. Poate că voi deveni pedagog, sau poate îmi voi alege o altă profesie, dar dragostea de muzică, de cântec, folclor, de port, grai, tradiții, datini, obiceiuri, credință, baștină, de valorile noastre spirituale, va fi mereu în sufletul meu. E pasiunea și dragostea mea.

  De ele știu precis că nu mă voi desparte niciodată.

Marta Belici, absolventă a școlii din Cupca, studentă, fostă președintă a comitetului școlăresc, membră a cenaclului literar „Lămâița”, membră a Filialei ASCIOR-Tineret