La mulți ani, dragi colegi, de Ziua Presei! E foarte greu să fii jurnalist în Ucraina. Suntem între ciocan și nicovală! Vă rugăm, dragi români, să ștergeți comentariile insultătoare din pagina de Facebook a Zorilor Bucovinei, dacă nu sunteți lipsiți de demnitate, de omenie, de bunul simț.

La mulți ani, dragi colegi, de Ziua Presei! E foarte greu să fii jurnalist în Ucraina. Suntem între ciocan și nicovală! Vă rugăm, dragi români, să ștergeți comentariile insultătoare din pagina de Facebook a Zorilor Bucovinei, dacă nu sunteți lipsiți de demnitate, de omenie, de bunul simț.

E ușor să stai în Spania. Italia, etc,, - în țări democratice europene (căci n-ați plecat să trăiți în ”raiul” din Rusia), să-i insulți și să-i ponegrești pe cei părerile cărora nu coincid cu ale tale. Dacă sunteți atât de mari patrioți de ce nu stați în Țară, să munciți, să vă creșteți copiii și nepoții Acasă, nu în străinătate să lingeți coatele străinilor, căci România duce lipsă de brațe de muncă, iar angajații sunt plătiți nu rău.

Omul deștept nu comentează ceea ce nu cunoaște, doar din auzite…Veniți în Ucraina să trăiți cu o pensie lunară de 50-100 de euro, sau cu un salariu de 150 euro, cu prețuri europene, cu rachete și bombe deasupra capului, când te culci seara, dar nu știi dacă te trezești dimineața. Stai cu frica în sân nu pentru tine, pentru copii și nepoți, pentru cei dragi, să nu ți-i omoare rachetele rusești. Căci nu știți de această infernală durere. Nu știți când într-o secundă puteți rămâne fără ei, fără acoperiș deasupra capului. Și încă mai justificați războiul lui Putin?

Nu știe nimeni ce ne mai așteaptă…pe toți!! Nu dă Doamne să simțiți pe propria piele ce suferă poporul ucrainean. Învinuiți românii din Ucraina că luptă pentru o cauză străină? Ei sunt cetățeni ai Ucrainei nu din propria lor vină și urmează să respecte legislația țării în care trăiesc.

De ce nu citiți, nu scrieți comentarii la materialele noastre ce țin de cultură, probleme, etc., (ele nu vă interesează?), dar îl apărați pe criminalul de la Kremlin, care ucide, violează și distruge?

Rușine să vă fie!!! Nu mai aveți nimic sfânt, nici pe Dumnezeu în suflet, doar pe Diavol!

Nu avem nevoie de susținerea dumneavoastră din Spania, veniți aici, în Ucraina, alături de noi și ne susțineți, ne ajutați, veniți să vedeți cine ne omoară feciorii, oamenii, distruge sate și orașe.

Risc să mă repet, însă într-adevăr, mai ales de când în Ucraina e război, ne aflăm între ciocan și nicovală. Aproape la nimeni nu vă putem intra în voie. Deşi ne străduim să scriem adevărul, mai ales despre atrocităţile războiului, verificând mai multe surse, ce am scrie, tot nu e bine pentru unii sau pentru alţii. Dacă scriem de crimele războiului, căci nici un război nu poate fi justificat, nici uciderile oamenilor nevinovați, nici distrugerile muncii lor de o viață, suntem învinuiţi de unii ca fiind „duplicitari” şi „mincinoşi”, că nu suntem „Zorile Bucovinei”, dar „Zorile Ucrainei”, dacă ne apărăm drepturile naţionale, când ni se comite o nedreptate, mai ales cea mai acută – lipsirea de Limba Mamei, de LICEE în Limba Română (din 33, din 2027, rămânem doar cu 4) - suntem numiţi de către alţii „putinişti”, ”trădători”.

Astăzi e Ziua Presei. O sărbătorim şi noi, cei câțiva jurnaliști, care menţinem comoara valorilor româneşti în lumina „Zorilor Bucovinei”, în lumina dragostei de Țară și adevărului istoric, deși nu e uşor să fii român la tine, Acasă, pe pământul strămoşesc, cu atât mai mult jurnalist în Ucraina în timp de război.

În pofida tuturor greutăților, tuturor nedreptăților, înrudiţi întru duhul de libertate, setea de adevăr şi dragostea pentru cuvântul matern, pentru cele sfinte ale Neamului, ținem la profesia de jurnalist, considerând-o o chemare a inimii - Eul nostru în această lume cuprinsă de răutate, nedreptate, războaie, invidie, ipocrizie și fățărnicie. Într-o lume în care adevărul și dreptatea sunt adesea compromise, în lumea aceasta a măștilor, în care totul se vinde și se cumpăra, totul e spoit, sunt prețuiți cei fățarnici și lingușitori, ne străduim, cu noblețe și demnitate, să ducem mai departe această lumină a dreptății și adevărului.

Dragi prieteni! Cine ne citește permanent înțelege că am fost și am rămas tot ”Zorile Bucovinei” - publicația care menţine permanenţele valorilor româneşti, numită de cititori Cetate de Scaun a Limbii Române (mesajele le puteți citi și pe pagina de Facebook zorilebucovinei. com), care, pe parcursul celor peste 84 de ani, ține vie în Casa Mare a Limbii Române flacăra românismului, a luptat și luptă nu cu pistolul, ci cu Măria Sa Cuvântul pentru Limba Română, pentru păstrarea Școlilor cu Limba Română de predare, pentru perpetuarea identității, tradițiilor, obiceiurilor, etc. Or, anume dragostea pentru profesia aleasă ne-a crescut aripi pentru libertatea zborului, a gândirii, a vorbirii, căci pentru noi, jurnaliștii de la Zorile Bucovinei, nici un sacrificiu nu e prea mare, zorii zilei, după nopțile petrecute în efervescența creației, aducându-ne satisfacția și bucuria spirituală de a avea parte și de a ne dărui cu trup și suflet profesiei alese. Or, jurnalistica este pasiunea oamenilor curajoși, iubitori de libertate, încununați cu dreptatea, care știu ce doresc, care nu plutesc doar pe cursul apei, ci și împotriva ei, când e vorba de țărmurile sincerității, binelui, adevărului, demnității.

De dragul profesiei alese, transformate în destin, impuși doar de propria conștiință, suntem bucuroși când auzim un cuvânt de mulțumire, de laudă de la cititori, în deosebi, când materialele noastre vindecă o rană, aduc zorii speranței, o rază de lumină unor români. Dar și critica uneori ne ajută, e benefică, cu toate că nu prea place nimănui și nouă la fel. Dincolo de orice, critica stimulează creația, ne înarmează cu înțelepciune și învățăminte.

Acest 6 iunie 2025, însă, a poposit în Ucraina cu alarme aeriene și bombe, cu morți și răniți, distrugeri. Chiar dacă nu cad peste noi le simțim foarte bine și la Cernăuți, când ni se întorc fiii neamului în sicrie. Durerea e nesfârșită, curg râuri de sânge nevinovat. Și desigur, nu putem sta cu gura închisă, pe când trebuie să ne facem cu cinste datoria și nu pentru că nu ținem la neam ori am uitat de probleme, ne-am ”vândut” , după cum suntem învinuiți, ci fiindcă războiul nu poate fi justificat, precum nu putem să iertăm sângele vărsat de buneii noștri nevinovați după ocuparea nordului Bucovinei și ținutului Herța, Maramureșului istoric, de către armata imperială rusă ”eliberatoare”, osemintele cărora zac în Lunca Prutului, în poiana Varniței de la Fântâna Albă, în gulaguri și închisori comuniste, în pustiurile Siberiei și Kazahstanului, în lagărele morții de pe țărmurile lacului Onega (unde a decedat de foamete, ger și muncă silnică bunelul după tată, Nicolae Nichita al lui Gheorghe din Hrușăuții Volocii). Pentru ce…omoară oameni pașnici, copii...?

Spuneți că acest război nu ar fi trebuit să fie? Da, sigur! Dacă conducătorii noștri erau mai diplomați…Dar, la urma urmei, nu ucrainenii l-au început, rușii au venit peste Ucraina, iar ucrainenii se apără, poporul suferă …

E trist și dureros acest 6 iunie 2025, deși trebuie să învățăm de a fi fericiți, de a trăi cu rost, de a fi de folos oamenilor, de a servi intereselor neamului. Dar pentru aceasta trebuie să avem iubire în suflet, nu ură! Unitate - ceea ce ne lipsește…

Felicia Nichita-Toma, Zorile Bucovinei, Cernăuți, nordul istoric al Bucovinei