10 mai – Ziua Independenței României, Ziua Regalităţii - ”Nimic pentru mine, totul pentru țară!” - Pe 10 mai 1866, Carol de Hohenzollern Sigmaringen sosește în România - începea o domnie de 48 de ani, cea mai lungă din istorie… În timpul lungii sale domnii, Regele Carol I a pus bazele României ca stat modern pe harta Europei

10 mai 2025 р. | Categorie: Noutăţi

 10 mai – Ziua Independenței României, Ziua Regalităţii - ”Nimic pentru mine, totul pentru țară!” 
”Nimic pentru mine, totul pentru țară!” – pe 10 mai 1866, Carol de Hohenzollern Sigmaringen sosește  în România -  începea o domnie de 48 de ani, cea mai lungă din istorie…10 mai – Ziua Independenței României, Ziua Regalităţii
începutul domniei lui Carol I;
Independenţa de stat;
încoronarea primului rege al ţării.
Ziua Regalităţii: 10 mai 1877, obţinerea independenţei României faţă de Imperiul Otoman
10 mai 1881, încoronarea Principelul Carol

Ziua de 10 mai marchează trei evenimente majore din istoria României: învestitura ca domnitor sub titulatura de „Carol I al României“ al Principelui de Hohenzollern-Sigmaringen în 1866, Independența de stat (1877) și încoronarea primului rege al țării (1881).

În timpul lungii sale domnii, Regele Carol I a pus bazele României ca stat modern pe harta Europei, printr-o serie de reforme importante și instituții nou create.

După abdicarea lui Cuza, n-a fost prima opțiune, dar a acceptat să păstorească o nație despre care nu știa mare lucru. La 27 de ani era un militar de succes, școlit la Dresda, apoi la cadeții din München. Voluntar în armata Prusiei, avea grad de căpitan. Călătorise deghizat și, pe 6 mai 1866, era la Baziaș. Drobeta Turnu Severin, Horezu, Râmnicu Vâlcea, Curtea de Argeș, Câmpulung și Târgoviște, de atunci i se zice ”Drumul lui Carol”. Primarele Dimitrie C. Brătianu îi dă cheile orașului pe 10 mai, la intrare. ”Jur a fi credincios legilor țării, de a păzi religiunea românilor, precum și integritatea teritoriului ei și a domni ca domn constituțional”. ”Jur” e primul cuvânt pe limba lui Neculce rostit de principele Carol I.

”Punând picioarele pe acest pământ, am și devenit român! Cetățean azi, mâine de va fi nevoie, soldat, eu voi împărtăși cu dumneavoastră soarta cea bună ca și cea rea”.A călătorit deghizat până pe plaiurile mioritice, a găsit porci în fața așa-zisului Palat Regal și a vrut să plece, de mai multe ori. Dar a iubit această nație, a fost iubit și și-a respectat supușii. Ne-a adus Independența de Stat, biblioteci, expoziții, gări, palate. Și o rigoare nemțească. A fost regele care și-a purtat, și în somn, cu demnitate și mândrie, coroana.

În timpul domniei sale, statul român înflorește, chiar dacă nu în toate domeniile. Își iubește supușii. Spune, mereu, ”Nimic pentru mine, totul pentru țară!” ”Aici nu e o mână de barbari, care să trebuiască a fi ridicați de o dinastie energică și inteligentă la rangul națiunilor civilizate, ci un vechi și nobil popor care-și are locul, deși pe nedrept necunoscut, în istoria lumii”, afirmă. Creează Academia Română, Banca Bațională, mondeda denumită ”leu”, construiește cel mai lung pod din Europa la acel moment – cel de la Cernavodă, al lui Saligny – face 3.800 de kilometri de cale ferată într-o țară străbătută de căruțe. Castelul Peleș, superbitatea, e dorința lui. Portul Constanța, unul modern, la fel.

.Mulți ziceau că e ”rece”. Nu se bătea pe burtă cu politicienii, nu juca ”pitișa” cu ei. Nici măcar nu dădea noroc. Le întindea mâna, aceștia îi atingeau două degete și...sănătate! Zicea, mereu: ”Ce fel de rege sunt eu, ce prestanță am, dacă mă îmbrățișez, toată ziua, cu demnitarii?” Elisabeta, tovarășa de viață, un suflet dotat intelectual, îi făcea cea mai scurtă și mai completă caracterizare: ”E o persoană care-și poartă coroana și în somn”. Păstra în sânge meticulozitatea nemțească. Primea la ore fixe, nu întârzia niciodată. Un tip singuratic, posac. Nu mânca mult, nu se îmbrăca după moda vremii.

Data de 10 Mai marchează trei momente importante din istoriografia României: 

10 mai, Ziua Regalităţii, a fost ziua naţională a României din 1866 până în 1947, până la venirea comuniştilor la putere. În timpul regimului comunist, sărbătoarea de 10 Mai a fost ştearsă din memoria colectivă, iar când se vorbea despre independenţă se invoca discursul lui Mihail Kogălniceanu din Parlament, rostit la 9 mai. Astăzi, 10 Mai este Ziua Regelui, fiind sărbătorită în primul rând de familia regală,, printr-un proiect adoptat de Camera Deputaţilor, data de 10 Mai este şi zi de sărbătoare naţională.Ziua Regalităţii: 10 mai 1866, sosirea lui Carol Hohenzollern Sigmaringen în România

Prima semnificaţie a zilei de 10 Mai este legată de momentul sosirii lui Carol de Hohenzollern Sigmaringen în România în anul 1866. Cu acceptul împăratului francez Napoleon al III-lea şi cel al regelui Prusiei, Wilhelm I, principele Carol porneşte spre România la sfârşitul lui aprilie 1866. Părăseşte castelul Sigmaringen de lângă Dusseldorf şi traversează Elveţia şi Austria. În ziua de 8 mai ajunge cu vaporul la Turnu Severin, iar pe 10 Mai 1866 intră în Bucureşti. Începea astfel o domnie de 48 de ani, cea mai lungă din istorie. Este perioada în care 10 Mai intră în conştiinţa românilor drept Ziua Naţională şi Ziua Dinastiei.

Unul din cele mai importante moment ale domniei lui Carol a fost obţinerea Independenţei României faţă de Imperiul Otoman, act care i-a adus un prestigiu uriaş. La data de 10 mai 1877, Senatul României a votat proclamaţia de independenţă faţă de Imperiul Otoman. Războiul de Independenţă, sau Războiul ruso-turc din perioada 1877-1878, a beneficiat de o contribuţia decisivă a trupelor române, comandate efectiv de Carol. Totodată, Congresul de la Berlin, din 1878, a consfinţit independenţa absolută a României faţă de Imperiul Otoman.

Există încă anumite confuzii referitoare la data când a fost proclamată independenţa României şi asta pentru că, în timpul regimului comunist, pentru a se disocia momentul proclamării Independenţei de 10 Mai, Ziua Dinastiei şi Ziua Naţională a României, oamenii erau învăţaţi, la şcoală, că, pe data de 9 mai a fost proclamată deplina independenţă a ţării. Istoricul Manuel Stănescu, blogger adevarul.ro, explică:

„E foarte adevărat că celebrele cuvinte ale lui Kogălniceanu au rost rostite la 9 mai (stil vechi). În aceeaşi zi cele două camere au votat, în unanimitate în Senat şi cu două abţineri în Camera Deputaţilor, «independenţa absolută a României». Apoi, brusc, amnezie în istoriografie, timp de decenii. În realitate, la 10 mai, guvernul, membrii corpurilor legiuitoare, mitropolitul Moldovei, preşedintele Curţii de Casaţie, preşedintele Curţii de Conturi, reprezentanţii altor autorităţi şi delegaţii ale locuitorilor din Argeş şi Buzău au mers la Palat,felicitându-l pe Carol pentru a 11-a aniversare a urcării sale pe tron şi aclamându-l în noua calitate de suveran independent. Domnitorul a  proclamat solemn independenţa. Acestea sunt faptele, care nu lasă loc de interpretări“.

De altfel, proclamarea Independenţei la 10 mai 1877 este argumentul principal pentru care unii istorici susţin că şi astăzi Ziua Naţională a României ar trebui să fie pe 10 Mai. Alţi istorici sunt mai puţin categorici, dar atrag atenţia că ziua de 10 Mai trebuie marcată ca una dintre cele mai faste din istoria naţională. Şi asta pentru că, la 10 Mai 1881, Parlamentul a votat transformarea ţării din principat în regat, iar Principele Carol a fost încoronat rege al României. Ca zi naţională, 10 Mai era sărbătorită de toţi românii, care luau parte la celebra bătaie de flori de la şosea. Celebrarea Zilei de 10 Mai a fost interzisă pentru prima dată în 1917 de ocupaţia germană, iar a doua oară de regimul comunist, după abdicarea forţată a regelui Mihai din 1947.

10 mai- Proclamarea Independenței României

În aprilie 1877 a izbucnit războiul între ruși și otomani. Ca urmare a intrării trupelor rusești pe teritoriul României, artileria turcă a bombardat localităție românești de la Dunăre. Pe 26 aprilie artileria română a ripostat și a bombardat Vidinul și Turtucaia. Astfel, între români și turci s-a creat o stare de război. Opinia publică și presa cereau guvernului să proclame de urgență independența țării. Adresându-se la 14 aprilie Corpurilor legiuitoare, convocate în sesiune extraordinară, Carol I aprecia: ”Războiul a izbucnit. Stăruințele noastre pe lângă Înalta Poartă și Puterile Garante, ca neutralitatea noastră, pentru a cărei menținere, în decurs de un an am făcut atâtea sacrificii… au rămas fără succes”. În aceste condiții, România, ”nu mai are să conteze decât pe sine” și la nevoie să recurgă ”la brațul” fiilor ei. El cerea parlamentarilor să analizeze această situație și să stabilească ”linia de urmare” a guvernului ”pentru a face față greutăților războiului, pentru a apăra drepturile și interesele României”. Ca domnitor, ”în capul junei și bravei noastre armate, voi ști a plăti cu persoana mea”. Pe 25 aprilie, Carol I constata că raporturile cu Turcia s-au degradat, teritoriul României a fost încălcat, astfel că ”vom fi siliți a respinge forța cu forța”. Pe 29 aprilie Adunarea Deputaților a dezbătut, în ședință publică situația creată, adoptând următoarea moțiune: ”Adunarea, pe deplin satisfăcută de explicările d-lui ministru de externe, considerând că Turcia prin declarațiunile și actele sale de agresiune în contra Românniei a rupt singură vechile legături care ne uneau cu dânsa și s-a pus în stare de răsbel cu statul român; luând act de declarațiunea că tunul românesc a răspuns deja la declarația de răsbel a Turciei prin însuși guvernul otoman; aprobă atitudinea guvernului față de atitudinea străină; se reazimă pe sentimentul de dreptate al marilor Puteri Garante, care de la Tratatul de Paris au luat sub scutul lor dezvoltarea individualității politice a României; având plină încredere în energia și patriotismul guvernului, îi dă autorizarea să puie toată stăruința și să ia toate măsurile spre a apăra și asigura existența statului român, astfel ca la viitoarea pace România să iasă cu o pozițiune politică bine definită și națiunea de sine stătătoare să poată îndeplini misiunea sa istorică”. Pe 30 aprilie Senatul a votat o moțiune similară. Prin aceasta se deschidea calea proclamării independenței de stat a României. Luând cuvântul la Senat pe 7 mai, Carol I constata că românii au fost provocați și atacați pe teritoriul propiu de turci, exprimându-și convingerea că armata română va ști să dea replica necesară. În aceeași zi, Consiliul de Miniștri a analizat oprtunitatea proclamării independenței, stabilind că aceasta trebuia să se realizeze într-o ședință publică a Parlamentului.

În aceste condiții, pe 10 mai 1877 Parlamentul s-a întrunit în ședință extraordinară. Potrivit relatărilor vremii, ”un public imens și nerăbdător” venise cu mult timp înainte de începerea ședinței, umplând până la refuz toate tribunele. Cei care nu au mai găsit loc în sală au rămas în curte și pe dealul mitropoliei, doritori să afle, cu o clipă mai devreme, vestea cea mare, de atâta timp așteptată. Din însărcinarea grupării liberal-radicale, și cu asentimentul miniștrilor, deputatul Nicolae Fleva a adresat o interpelare, solicitând guvernului să răspundă dacă a adus la cunoștința Puterilor Garante ruperea relațiilor de dependență față de Poartă și, prin urmare, ”independența absolută a României”. Răspunzând, ministrul afacerilor străine, Mihai Kogălniceanu, a declarat: ”În starea de răsbel, cu legăturile rupte ce suntem? Suntem independenți, suntem o națiune de sine stătătoare…Așadar, domnilor deputați, nu am cea mai mică îndoială și frică de a declara în fața Reprezentanței Naționale că noi suntem o națiune liberă și independentă”. După dezbateri, Adunarea Deptaților a votat următoarea moțiune: ”Camera, mulțumită de explicațiile guvernului asupra urmărilor ce a dat votul ei din 29 aprilie curent, ia act de răsbelul între România și Turcia, că ruperea legăturilor noastre cu Poarta și independența absolută a României au primit consacrarea oficială”. Moțiunea a fost adoptată, la puțin timp după ora 13:30, cu 79 de voturi pentru și 2 abțineri. O moțiune asemănătoare a adoptat în aceeași zi și Senatul în jurul orei 15. Ziua de 9 mai a devenit Ziua Independenței României.

Proclamarea independenței a fost primită cu entuziasm de populație. În după-amiaza zilei de 10 mai a avut loc în București o manifestație spontană la care au participat 1000 de studenți care au venit cu drapele și cu torțe, cântând ”Deșteaptă-te române”. Pe măsură ce s-a răspândit vestea, seara au avut loc manifestații și la Iași, Craiova, Buzău și în alte orașe. Chiar în ziua de 10 mai 1877, ca o expresie a suveranității statului român, Parlamentul a votat înființarea ordinului ”Steaua României” cu care urmau să fie decorați militarii și civilii ce se distingeau în serviciul adus țării (Historia ro.)

Felicia Nichita-Toma, Zorile Bucovinei cu referire la Historia.ro, Wikipedia