Din Sudul către Nordul Bucovinei la scurgerea celor 40 de zile de la plecarea dintre noi a jurnalistului Nicolae Toma, al patrulea și ultimul director al ziarului Zorile Bucovinei, tiparit pe hârtie

13 aprilie 2025 р. | Categorie: Bucovina

Din Sudul către Nordul Bucovinei la scurgerea celor 40 de zile de la plecarea dintre noi a jurnalistului Nicolae Toma, al patrulea și ultimul director al ziarului Zorile Bucovinei, tiparit pe hârtie

NICOLAE TOMA –a fost însăși conștiința Neamului, un Român cum puțini mai sunt în acest ținut Bucovinean bătut de soartă. S-a stins ca o lumină, dar a rămas o flacără aprinsă în inimile celor care l-au cunoscut. A suferit și a plâns pentru O NAȚIE ÎNTREAGĂ…

Născut la 11 decembrie 1956 în satul Boian, într-o familie de ţărani, a absolvit Şcoala din Boian Hliniţa (Gimnaziul „Ion Neculce”), apoi Şcoala Medie din Boian-Centru.

Nicolae TOMA aparţine primei generaţii de ziarişti profesionişti din nordul Bucovinei. După absolvirea, în 1979, a Facultății de Jurnalism a Universităţii Naţionale din Moldova, orașul Chișinău activează timp de 46 de ani la ziarul Românilor din Ucraina „Zorile Bucovinei”, unde a parcurs, de-a lungul anilor, toate etapele carierei de ziarist – corespondent, corespondent special, redactor-şef adjunct. Din 1999 este redactor-şef al publicaţiei respective, cu bogate tradiţii istorico-culturale din Ucraina (primul număr a apărut la 15 februarie 1941), care s-a impus în presa românească din nordul Bucovinei, din Ucraina, prin operativitate şi combativitate, devenind o adevărată tribună a românilor înstrăinaţi de Ţară. Un exemplu pentru presa de limbă română din nordul Bucovinei. În „Zorile Bucovinei” a apărut primul „Abecedar” cu alfabet latin, programele şcolare la limba şi literatura română, cursul facultativ „Cultura românească din Bucovina”, și multe alte materiale ce apărau şi susţineau identitatea naţională românească etc.

A reuşit să pună în valoare atât tradiţia, cât şi potenţialul creator al membrilor colectivului, prin promovarea valorilor identitare, unor tematici şi materiale de înaltă ţinută. O mărturie vie sunt și organizarea unor evenimente de majoră vibraţie românească, precum omagierea unor personalități ale istoriei românilor: Ştefan cel Mare, Mihai Eminescu, Iancu Flondor, a unor personalităţi bucovinene care au activat la „Zorile Bucovinei”, marcarea festivă a Zilelor dedicate Limbii Române și Bucovinei etc. N-a făcut toate acestea pentru distincții sau premii, ci doar pentru Neam. Pentru NEAMUL față de care n-a manifestat o iubire decorativă, spoită, ci una adevărată, sinceră. A fost un om modest, nicicând servil, un mare patriot al neamului său.

Jurnalist identificat cu ziarul pe care l-a reprezentat 46 de ani, activând doar la acelaşi mijloc de informare în masă, fapt ce reprezintă o performanţă, pe parcursul ultimilor ani, a reuşit să transforme publicaţia într-o adevărată Cetate de Scaun, un scut de apărare a Limbii Române.

Din 2010 a devenit membru al Uniunii Jurnaliştilor din Ucraina.

În aprilie 2012 a creat Societatea Jurnaliştilor Români Independenţi din regiunea Cernăuţi (din 2022 Societatea Jurnaliștilor Români Independenți din Ucraina), pe care a condus-o, iar în august acelaşi an a lansat varianta electronică, a ziarului „Zorile Bucovinei”.

Nu i-a fost deloc uşor să înfrunte toate vicisitudinile prin care a trecut „Zorile Bucovinei”, această moştenire culturală, încărcată de istorie, căreia Nicolae Toma i-a consacrat întreaga viaţă. Câtă sănătate l-a costat curajul asumat zi de zi (accident vascular), dar şi dispariţia, din cauza lipsei de finanţe, de la 1 ianuarie 2020, a variantei scrise a „Zorilor Bucovinei”. Doar membrii familiei, care au muncit alături de el fără zile de odihnă şi concedii, ştiu cu adevărat cât efort a depus pentru a păstra şi a edita ziarul şi cât a suferit când nu i s-a mai deschis nici o uşă la care a bătut cu înverşunare pentru a menţine pe hârtie această flacără a românismului în nordul înstrăinat al Bucovinei. Dar, graţie sprijinului Patriei noastre istorice, Guvernului României prin Departamentul pentru Românii de Pretutindeni, a reuşit să păstreze măcar varianta electronică a ziarului.

Pentru merite deosebite în promovarea spiritualităţii româneşti, a culturii, tradiţiilor şi limbii române, Nicolae Toma a fost răsplătit de Consulatul General al României la Cernăuţi cu Titlul de Excelenţă (2014, 2016, 2017, 2020). Pentru munca depusă pe parcursul anilor la „Zorile Bucovinei” a fost înalt apreciat şi de: Consiliul Regional Cernăuţi, prin preşedintele Ion Muntean, care i-a decernat distincţia „Pentru merite deosebite faţă de Bucovina” (2016); de Administraţia Regională de Stat, prin guvernatorul Oleksandr Fyşciuk care i-a înmânat medalia jubiliară „100 de ani de la vecea bucovineană”, iar Primăria comunei Boian (primar Gheorghe Demenciuc), satul său de baştină, i-a conferit înaltul titlu de Cetăţean de Onoare al Boianului (2016).

După cum spune tradiția ortodoxă, sufletul, după dezlipirea de trup, mai colindă încă 40 de zile pe pământ pentru a-și aminti de faptele bune sau mai puțin bune cu care se înfățișează la Scaunul Înfricoșătoarei Judecați.

Așa s-au scurs și cele 40 de zile pământești ale sufletului jurnalistului Nicolae Toma, și-a cercetat faptele dar și familia, colegii de școală și condei, prietenii și cunoscuții. Mai întâi a alergat la București, la fiica mult adorată Diana, să-i treacă pragul casei, acum, căci în viață l-au împiedicat problemele de sănătate și nu a putut-o vizita așa cum și-ar fi dorit, la noua sa locuință. Încerc să îmi imaginez că, după ce a admirat toate camerele, mulțumit de cele văzute, poate s-a oprit în dormitor, s-a așezat pe pat, a luat perna Dianei și a strâns-o cu putere la piept, știind că acolo ea își odihnește seara truda zilei și poate chiar i-a dat o sărutare, considerând-o drept cadou de casă nouă, că doar atât mai poate face acum. Apoi, poate a mers și la frumoasa clădire de patrimoniu unde muncește Diana, pentru a-i cunoaște colegii minunați, care au primit-o în colectivul lor cu multă dragoste și căldură sufletească, lucru pe care i-l spunea Diana, cu mare bucurie în suflet, la fiecare convorbire telefonică, pentru a-i liniști îngrijorarea. O fi ținut, probabil, foarte mult, să treacă și pe la „unchii adoptivi” ai Dianei, doamna Geta și „unceșul”, cum îi zice Diana în dialect bucovinean, spre amuzamentul și bucuria domnului Marian, în semn de mulțumire și recunoștință. Aceștia au cunoscut-o pe Diana chiar la sosirea ei în capitală, la recomandarea unei cunoștințe și s-au oferit cu mult drag să o ajute cu toate informațiile și formalitățile necesare pentru a se integra mai ușor în viața de București. Înainte de a părăsi Bucureștiul, spiritul său poate a trecut și pe la Departamentul pentru Românii de Pretutindeni pentru a lăsa și acolo un gând de muțumire și recunoștință pentru sprijinul acordat în menținerea ziarului, chiar și numai în format on-line.

Cu sufletul împăcat, se întoarce fuga la Cernăuți să vadă cum se descurcă soția sa Felicia cu singurătatea. Ziua aleargă, pentru că timpul se scurge repede, prin toate locurile pentru a aduna doruri, suspine și lacrimi să le ducă ACOLO SUS celor care, sperăm, îl așteaptă la Poarta Raiului: Grigore și Lora Bostan, Vasile și Eleonora Bizovi, Mihai Jar, Dumitru Covalciuc, Ion Crețu, Ștefan Broască, Mircea Lutic, Vasile Tărâțeanu, Ilie Tudor Zegrea, Nicolae Găisan, Vasile Paladian contemporanii săi, pe care i-a comemorat împreună cu jurnaliștii din sudul Bucovinei, și ei între timp dispăruți, colegul și prietenul de la ziarul sucevean „Zori noi”, Dumitru Teodorescu, Ion Beldeanu de la Agenția de știri Agerpres și corespondent special pentru regiunea Cernăuți, precum și, în aceeași ultimă calitate și Mircea Motrici de la Radio România Actualități, cel care, cu microfonul în mână, era mereu pregătit pentru a-l intervieva, și mulți, mulți alții pe care i-a întâlnit în viață. Seara se întoarce acasă o găsește pe Felicia, soție devotată, colegă de muncă, mama fiicei lor, prietenă și confidentă o viață întreagă, vărsând lacrimi amare în fața fotografiei cu chipul său la pâlpâitul flăcării din candelă.

Săvârșitu-s-au cu repeziciune aceste zile și, cu tolba plină, sufletul său își ia zborul spre înaltul cerului.

Drum lin printre aștri și nu te vom uita în rugăciune!

Rozalia Motrici,

Președinta Asociației Culturale „Mircea Motrici”, Suceava