Cu primii muguri ai primăverii revine scriitorul ”Mircea Motrici între Oglinzi” - ”Ferestre” spre inima cititorului

Cu primii muguri ai primăverii revine scriitorul ”Mircea Motrici între Oglinzi” -  ”Ferestre” spre inima cititorului

În această zi de 24  martie noi, românii din Cernăuți, i-am fi urat ”La mulți ani!” bunului nostru prieten, dar constatăm cu regret că ne surâde trist din constelația celor nemuritori.

Moştenirea literară a lui Mircea Motrici, destul de amplă, sintetizată într-o fişă de dicţionar (vezi Enciclopedia Bucovinei, vol. II, 2018, p. 613-614, lucrare masivă, în 3 volume, pe care o datorăm, per total, iniţiativei regretatului Emil Satco în colaborare cu fiica sa dr. Alis Niculică), s-a  îmbogățit  cu o nouă culegere – recent am intrat în posesia unui nou volum, apărut anul precedent - ”Mircea Motrici Între Oglinzi”. Or, întreaga moștenire literară a scriitorului Mircea Motrici se află implicit sub semnul metaforic  al deschiderii spre lumină – ”Fereastra”, autorul plasându-și  demersul expresiv sub egida acestei figurativități – ”Fereastră spre inima pământului”, ”Fereastră spre inima Bucovinei”, Bucovina, icoană spre cer”, dar și celelalte  creații ale sale se află sub semnul aceleiași  întruchipări figurative, după cum menționează în prefața cărții istoricul sucevean Nicolae Cârlan.

Văzând lumina tiparului în 2024, la Editura Akakia din București și apărută sub egida Asociației Culturale ”Mircea Motrici” din Suceava sub îngrijirea președintei  Rozalia Motrici, prefațată de istoricul Nicolae Cârlan, redactor fiind Alis Niculică, și structurată în 19 capitole, cartea ”Mircea Motrici Între oglinzi” e  o deschidere spre Lumină, spre ”Ferestrele” lui Mircea Motrici, reflectată între Oglinzile lor.

Întregind Galeria personalităților de vază  ale comunei Udești, reporterul, poetul, prozatorul Mircea MOTRICI din Suceava, luptător şi susţinător înflăcărat al unităţii românilor de pretutindeni, de pe drumurile voievodale ale sufletului românesc, pe care a călătorit o viaţă, a adunat această Lumină eternă între ”Oglinzile” Ferestrelor inimii sale, împărtășind-o cu deschidere și dăruire.

De altfel, toți cei care l-au cunoscut și au apreciat prestanța de scriitor a neostenitului nostru prieten, care își păstrează actualitatea  scrierilor, fiindcă au fost cultivate cu haru-i expresiv, și-au spus cuvântul prin lumina metaforicelor și expresivelor Ferestre, plasate între oglinzile paginilor respectivelor compartimente ale acestei sugestive culegeri. Or, respectivele Oglinzi, toate,  fără excepție, creionează trăsăturile pozitive ale autorului, omului de autentică valoare umană, care știe să aprecieze adevărul, care crede în  puterea binelui asupra răului, care emană lumină și căldură, necesare pentru conviețuire, calități general-umane care se ”depistează cu ochiul liber în viața și activitatea exemplară a lui Mircea Motrici”.

Ferestre spre inima cititorului, ”Oglinzile” lui Mircea Motrici, scrie istoricul Nicolae Cârlan, conturate de condeiele muiate în cerneala empatică din calimările confraților săi din România și din spațiile românești din afara granițelor politice actuale ale țării noastre – care nu sunt din nefiricire încă  identice cu granițele etnice (Ion Nistor), cele ”de la Nistru pân” la Tisa”, ne aduc în față chipul unui creator (reporter, poet, prozator) spre care ne îndreptăm nostalgic privirile încărcate de înduioșarea  recunoștinței”.

Strănepot în descendență maternă al scriitorului Eusebiu Camilar, misionar dăruit întru slujirea cuvântului care zidește, reporter hărăzit să dea rigurozității jurnalistice scânteieri de prozator și poet, jurnalist, memorialist, călător neobosit cu microfonul în mână, Mircea Motrici a plecat  de la Udești,  de unde,  vorba lui Grigore Vieru, „se coace pâinea privighetorii în jarul cântecului ei”, în nobilul său efort de a  descoperi valori, de a dezvălui adevăruri, pe aripi de cuvinte a adus cu el, de pe meleagurile pe unde l-au purtat paşii ”în amurguri de zi sau în ceasuri de noapte”, ofranda unor gânduri și trăiri înalte.

Veșnic pelerin pe drumul sufletului românesc, scriitorul Mircea Motrici, cel care a fost aproape 20 de ani corespondent al judeţului Suceava şi Regiunea Cernăuți la Radio România Actualităţi, cu primii muguri ai primăverii revine între Oglinzi. Vocea lui Mircea Motrici, unul din cei mai fideli prieteni ai românilor din Cernăuți, de unde distinsul reporter Mircea Motrici făcea transmisiuni în direct de la sărbătorile noastre naționale, de la sediul ziarului „Zorile Bucovinei”,  și susținător al românilor înstrăinați, care a trăit şi a creat cu Icoana Bucovinei în suflet, ne-a lăsat, pe lângă o amintire de neuitat, şi o ofrandă de carte, graţie soţiei Rozalia, preşedinta Asociaţiei Culturale „Mircea Motrici”, care se îngrijeşte de ce n-a reuşit el să împlinească. se face auzită, inconfundabil, în continuare şi va rămâne, prin opera sa, în eternitate.

Veghind la altarul sufletului, zidindu-și cuvântul în dialoguri astrale, adevărate popasuri  la răscruci de lumină și întuneric, Mircea Motrici a fost un  misionar creștin, nelipsit de la Sfânta Liturghie, mereu în frământări și în căutarea de valori sacrale, duhovnicești.

 Fie că înalță altare spirituale pe Sfântul munte Athos sau veghează la altarul lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, la altarul sincerității cu mari duhovnici la Mănăstirile Putna, Sihăstria, Schitul Colciu, Mircea Motrici a fost cu inima și gândul acolo unde  arde candela conştiinţei de neam şi de țară,  lăsând doar urme frumoase, urme de lumină, pe unde l-au purtat pașii și dorul de frați. În această zi de 24  martie noi, românii din Cernăuți, i-am fi urat ”La mulți ani!” bunului nostru prieten, dar constatăm cu regret că ne surâde trist din constelația celor nemuritori.

 ”Cu speranță în prag de duminică. O duminică a sufletului românesc”, cu un  spirit înălțător pe aripi de cuvinte, Mircea Motrici ne-a dăruit fărâme din finețele și tainele  sacralității, liniște sufletească, deschidere spre iertare, iar prin Lumina reflectată în  ”Oglinzi” a lăsat să se întrezărească adevărul că luminile din ”Ferestrele”  sufletului său, adunate în paginile acestei valoroasei cărți,  rămân  la porțile tuturor timpurilor valori spirituale eterne, precum veșnic e neamul românesc. 

Felicia Nichita-Toma, Cernăuți, ”Zorile Bucovinei”