Luna februarie a fost și va rămânea una deosebită pentru o româncă talentată, regretata Elizaveta Bogdaniuc din Pătrăuții de Jos.
5 martie 2025 р. | Categorie: Bucovina
Luna februarie a fost și va rămânea una deosebită pentru o româncă talentată, regretata Elizaveta Bogdaniuc din Pătrăuții de Jos.
Născută la 10 februarie 1925 într-o familie de țărani din satul Cupca, fostul raion Adâncata, regiunea Cernăuți. A terminat cele 7 clase în satul natal.
La 13 iunie 1941 a fost deportată împreună cu părinții și fratele mai mic Constantin în Kazahstan.
Acolo în neagra străinătate, unde au fost duși
zeci de familii de români, a lucrat în kolhozul Voroșilov. În ianuarie
A trecut prin multe greutăți și necazuri, dar în toamna anului 1946, au avut norocul să se întoarcă toți înapoi în Bucovina. Casa părintească nu mai era. S-au dus toți să locuiască la bunica din satul Cupca. O vreme a lucrat ca șefă a oficiului poștal care deservea satele Cupca, Corcești și o parte a satului Pătrăuții de Sus.
În luna ianuarie a anului
În toamna anului 1949 pleacă să-și facă studile la școala pedagogică din Cernăuți împreună cu fratele Constantin și alți câțiva consăteni.
Absolvind cu mențiune școala pedagogică, în
În anul 1954 se înființează școala medie N2 din Cupca (pe deal). Este numită învățătoare de matematică la această școală. Între timp Institutul învățătoresc se desființează.
În anul 1960 a susținut examenele de admitere la Institutul pedagogic „Alecu Russo” din orașul Bălți, republica Moldova. Doamna Elizaveta Bogdaniuc se înscrie la facultatea de limba și literatura moldovenească (cum se numea pe atunci). A absolvit Institutul în 1966, tot prin corespondență, lucrând deja ca profesoară de limba moldovenească, iar mai pe urmă ca director adjunct pentru lucrul educativ. A participat și la lichidarea analfabetismului, la școala serală ce se deschisese pe lângă școala medie N2.
A fost harnică, pricepută, îndrăzneață. I-a plăcut să organizeze multe lucruri frumoase cu elevii, dar și cu profesorii. Au fost în excursii, au participat la festivaluri, concerte, diferite concursuri, olimpiezi școlare...
Aflându-se la odihna binemeritată s-a mutat cu traiul în satul vecin Pătrăuții de Jos. A sădit o livadă cu vișini, straturi cu flori.
Ca veterană a muncii pedagogice, dar și de război, era deseori invitată la diferite manifestări prilejuite de comemorarea victimelor regimului de tristă amintire, dar și a zilei Victoriei.
Împreună cu fratele a fost reabilitată.
Având înclinații și dragoste de literatură a început să aștearnă pe hârtie la început unele informații, apoi mici întâmplări din viață, dar mai ales poezii. A scris și compus poezii simple pentru toți cei dragi din viața ei: membrii familiei, prieteni, colegi, rude, apropiați. A scris și despre natură, anotimpuri, dar și necazuri prin care i-a fost sortit să treacă.
La îndemnl semnatarei acestor rânduri, la onorabila vârstă de 80 de ani, a scos de sub tipar trei cărțulii: o broșură, și două cărți. „Judecata de după moartea omuli” (tradusă necomplect), Storojineț, 2005, „O viață zbuciumată”, Storojineț 2005, „Muzica Inimii” (poezii pentru copii), editura „Laurii aurii”, Cernăuți, 2006.
A mai colaborat parțial și cu ziarele românești ce apăreau tipărite pe atunci (acum apar doar online), „Libertatea Cuvântului”, „Zorile Bucovinei”, „Timp nou” (Hliboca).
În vara anului 2016, în luna iulie, la vârsta de 91 de ani a trecut la cele veșnice, fiind înmormântată în cimitirul din satul Pătrăuții de Jos.
O pomenim în fiecare an la liceul din Cupca, în ajunul zilei Reconcilierii și Memoriei, dar și a Victoriei în cel de al doilea război mondial.
Eleonora Schipor
P.S. Anul acesta marcăm post-mortem 100 de ani de la nașterea celei care a fost Elizaveta Bogdaniuc. Amintire veșnică!
Poezii
Vișinii mei
Am sădit o livadă
Cu vișini cu floare albă.
Îi udam la rădăcină
Ca să le meargă mai bine.
Le mai tăiam câte o ramură,
Ca să formez coroană,
Acum primăvara când înfloresc,
E de-a dragului să-i privesc.
Livada mi-i roată cu pomi,
Primăvara presurată cu flori,
În văzduh un aer mirositor,
Chiar mi-o admiră mulți trecători.
Vara când vișinii rodesc
Eu foarte mult mă-nveselesc.
Vin vecinii la cules
Și cu mine sfătuiesc.
Nu stau singură, pustiită,
Și de lume ocolită.
Eu pe trecători îi servesc cu fructe gustoase,
Iar ei pe mine cu vorbe frumoase.
Sădiți pomi și voi copii,
S-aveți în viață bucurii,
Nu distrugeți ce-i mănos!
Păstrați ce-i pe lume frumos!
Grădina mea cu flori
Am o grădină cu flori.
Dimineața mă scol în zori.
Ud florile și le privesc
Că altfel ele nu cresc.
Când soarele le încăzește,
Floarea lor tot mai crește,
Ele stau în bătaia vântului
Și dau miros plăcut câmpului.
N-au răgaz și nici hodină
Ele și la trecători se-nchină.
Trecătorii le admiră, le iubesc
Și pe mine mă fălesc.
Zic că-mi place a lucra,
Și frumos a mă purta.
Iar eu mulțumită tare
Le dau vara câte-o floare.
Pe Valea Siretului
M-am născut în vatra satului
De pe Valea Siretului.
Îmi cânta la căpătâi cu milă
Un puișor mic de mierlă.
Mama mă lua cu ea,
Când pleca la muncă,
Ori la grâu când secera,
Ori la fân pe luncă.
Furnici împrejur umblau,
Și uneori mă pișcau,
Nimeni nu mă legăna
Că ne se îndurau sapa a lăsa.
Când eram eu o codană
De vreo 16 ani,
A venit un timp așa
De ne-au dus la muncă grea.
Acolo ne-a fost tare greu,
Am tot suferit mereu
Și de foame, și de frig,
Eram veșnic tot cârlig.
Dar Dumnezeu s-a îndurat
Din Kazahstan am scăpat.
Am venit la mine-n sat
Și încă mult, mult am lucrat.
Zice lumea că-s bătrână
Frunză verde din grădină
Zice lumea că-s bătrână.
Eu de bătrânețe mă feresc
Că aș vrea să mai trăiesc.
Bine că am sănătate
Și 80 îi duc în spate.
Iată a sosit și primăvara
Și eu pot ieși afară.
În grădină să muncesc,
De tinerețe să-mi amintesc.
Cât oi fi și voi trăi
Eu tot veselă voi fi.
Unde-i veselie, voie bună,
Parcă și viața-i mai bună.
Unde-i veselie și cu joc
Și viața-i mai cu noroc.
Cine nu joacă și nu cântă
Îi pare lumea urâtă.
Urâtu din ce-i făcut?
Din omul care-i tăcut.
Spuneți dumneavoastră acum:
Îs bătrână eu ori nu?
Dacă-s veselă și joc
Nu-s bătrână eu deloc.
Pentru cei dragi
La mulți ani cu sănătate
Și cu bine dragă frate.
Frunzuliță foaie lată
Eu am numai o cumnată.
O cumnată și un frate
Care pentru mine se zbate,
Să am tihnă și hodină
Și în casă să am lumină.
Să am radio, televizor,
De nimic să nu duc dor.
Au grijă să am în casă de toate,
Să am pe masă bucate.
Pentru tot ce fac ei pentru mine
Eu le doresc numai bine.
Pentru că de mine se-ngrijesc,
Eu din suflet le mulțumesc.
Maica Domnului să-i ocrotească,
Sănătate să le dăruiască,
Bucurii și voie bună
Și să fim tot așa împreună.
Pentru doamna Eleonora Schipor
Cum alegi o floare din grădină
Și o săruți cu dragoste și stimă,
Așa am ales și eu din lume
Al Dumneavoastră scump nume.
N-am copii, nici rude apropiate,
N-am pe cine aștepta la poartă,
Dar Dumnezeu mi-a dat în dar
Al Dumneavoastră sentiment și har.
Pe care îl nutriți în suflet pentru mine.
Nu știu cum ne-am întâlnit
Și așa mult ne-am împrietenit.
Nu suntem rude nici vecine,
Dar ne înțelegem foarte bine.
Cred că Dumnezeu așa a dat
Să treceți pe acest drum neîncetat.
Dimineața binețe să-mi dați,
La sărbători cu flori să mă felicitați.
Vă sunt recunoscătoare,
Din suflet vă mulțumesc,
Tot ce-i bun, frumos, sincer
Eu în viață vă doresc.
Să fiți sănătoasă, voioasă, bogată,
În suflet totdeauna împăcată,
Să vă ofere soarta tot ce doriți
Și mulți, mulți ani fericiți!
Cu drag și cu respect
Vă urează Elizaveta Bogdaniuc!
8-03-2005.
Poezii pentru copii
Furnica
Furnica-i harnică tare,
Multe duce în spinare,
Ea muncește de cu zori
Și-și zidește un mușuroi.
Iepurașul
Iepurașul cuconaș
A fugit peste imaș,
Și s-a dus colo sus,
Într-o tufă s-a ascuns.
Cocoșel
Cocoșel, cocoșel,
Pintenat și frumușel,
„Cucurigu” cântă
Și lumea încântă.
Liliacul
Liliac mândru-nflorit,
Pe trecători i-ai vrăjit,
Pentru dragostea lor mare
Să le dăruiești o floare.
Vișina
Vișinioară, vișinioară
Ești și dulce și amară,
Când îți pun zahăr mai mult
Te fac după al meu gust.
Ceasul
Ceasul face tic, tic, tic,
Și merge necontenit.
Dar când zuruie odată
Se trezește casa toată.
