S-ar părea că noi, etnicii români din Ucraina, trăim ca-n rai, ne lipsește doar laptele de pasăre… (Între 5-6 decembrie în Cernăuți se desfășoară Forumul Comunității Naționale Române din Ucraina)

 S-ar părea că noi, etmicii români din Ucraina, trăim ca-n rai, ne lipsește doar laptele de pasăre… Între 5-6 decembrie în Cernăuți se desfășoară Forumul Comunității Naționale Române din Ucraina

Între 5-6 decembrie în Cernăuți se desfășoară Forumul Comunității Naționale Române din Ucraina ”Dezvoltarea comunității naționale române: dimensiuni sociale, culturale și educaționale”, organizat de Serviciul de Stat al Ucrainei pentru Etnopolitică și Libertate de Conștiință

La lucrările Forumului participă Excelențele Sale Alexandru-Victor Micula, Ambasadorul Extraordinar și Plenipotențiar al României în Ucraina, Ihor Procopiuk, Ambasadorul Extraordinar și Plenipotențiar al Ucrainei în România,   Ruslan Zaparaniuk, șeful ARM Cernăuți, dna Irina-Loredana Stănculescu, consulul general al României la Cernăuți, ministrul plenipotențiar Nicolae-Dan Constantin, oficialități ucrainene, lideri de societăți, primari din comunitățile românești din ținut, presa, directori de școli cu limba română de predare, cadre pedagogice, etc.

Prima zi a Forumului a fost bine organizată. A fost frumos. Oaspeții, participanții la Forum, ca în zile bune, au fost festiv întâmpinați în holul Centrului ”Ivan Mykolaiciuk” din Cernăuți de cântările maeștrilor Corului ”Dragoș Vodă”,  de cântăreața Sofia Roșca, conducătoarea Ansamblului Etnofolcloric ”Țărăncuța” din Marșenița, meșteriță cu mâini de aur, care și-a etalat podoabele păstrate de veacuri în lada cu zestre a neamului, dar și cele prelucrate de propriile-i mâni, fiind o mare meșteriță populară; fascinați de instrumentiștii Orchestrei ”Plai” a maestrului Nicolae Hacman.

Sincere au fost mesajele Excelenței Sale Alexandru-Victor Micula, Ambasadorul Extraordinar și Plenipotențiar al României în Ucraina, dnei Irina-Loredana Stănculescu, consulul general al României la Cernăuți. Sincere mi s-au părut cele ale înalților demnitari ucraineni, care au mulțumit României, țării vecine și prietene,  ”care a fost prima, a ajutat și ajută cel mai mult Ucraina, chiar de la începutul războiului pe scară largă”, după cum au accentuat ES Ihor Procopiuk, Ambasadorul Extraordinar și Plenipotențiar al Ucrainei în România,   Ruslan Zaparaniuk, șeful ARM Cernăuți, dar și ceilalți demnitari ucraineni, nu doar prin susținerea cursului ei european, a integrității teritoriale, ci și prin adăpostirea refugiaților, ajutoarele umanitare acordate populației Ucrainei, militarilor care luptă cu agresorul rus, etc.

Ce-i drept, n-am avut posibilitate să fiu prezentă la toate sesiunile de dezbateri ale Forumului. Dar, dacă să-i asculți pe cei care au osârduit la organizarea evenimentului ce a avut drept scop, mai mult decât să afle doleanțele românilor, să pună în lumină beneficiile de care se bucură etnicii români, s-ar părea că noi, etnicii români din Ucraina, trăim ca-n rai, ne lăfăim în râuri de miere și ne lipsește doar laptele de pasăre, că statul nu poarta nici o  vină pentru reducerea orelor la limba și literatura română în  școlile  noastre care din școli cu statut cu predare în limba română au devenit cu statut cu clase în limba română, ca să fie mai ușor ucrainizate, iar cele unde procesul de învățământ e mixt – româno-ucrainean, sunt cu statut de predare în ucraineană, că partea leului nu aparține politicii de asimilare a statului, ci vina o purtăm noi că nu implementăm proiecte experimentale, părinții care își înstrăinează odraslele de rădăcina neamului, dându-și copiii la alte școli decât cele românești (n.a. cu clase în limba română).

Nici anularea sintagmei ”limba moldovenească” n-a fost întărită prin lege în decembrie 2023. După terminarea războiului se poate reveni oricând la termenul ”limba moldovenească”. Tot ce e posibil. O asemenea practică ”Zorile Bucovinei” a avut-o  în 2004, când Consiliul Regional Cernăuți a ieșit din cofondatori, i-a sistat finanțarea și ne-a luat sub protecție Comitetul de Stat al Radei Supreme în chestiunile minorităților și migrației, apoi peste 2-3 ani  ne-a lăsat în liberă plutire.

Am dorit ca în Ucraina să fie instituită Ziua Națională a Limbii Române, precum în România – Ziua Națională a Limbii Ucrainene, n-a fost să fie nici până în prezent.

Totuși, sperăm ca măcar acum să fim auziți, ca etnicii români să se bucure de aceleași drepturi precum ucrainenii în România. Să se dea undă verde soluționării problemelor românilor, care doresc doar un singur lucru – să-și păstreze Identitatea, Limba pentru urmași.

Felicia Nichita-Toma, Zorile Bucovinei, Cernăuți