”Avea spiritul dacic”. O lacrimă în amintirea Omului care dăruia lumină, savantului Ilie Popescu - Rădăcina neamului înstrăinat din Bucovina

12 octombrie 2024 р. | Categorie: Noutăţi

”Avea spiritul dacic”. O lacrimă în amintirea Omului care dăruia lumină, savantului Ilie Popescu - Rădăcina neamului înstrăinat din Bucovina

La un an după trecerea în eternitate a dascălului iubit, învățăceii, rudele și prietenii l-au comemorat la sediul Palatului Național al Românilor din Cernăuți cu pioase amintiri cu lacrimi în  inimi. Mai bine zis, a fost o zi a frumoaselor amintiri despre modestul, înțeleptul, aducătorul de lumină și voie bună – profesorul Ilie Popescu, doctor în filologie.

Anul acesta, în luna iulie, dr. Ilie Popescu, preşedintele Societăţii Regionale „Golgota”, ar fi împlinit 85 de ani, însă de un an veghează dăinuirea noastră, adunând din sferele divine sevă la rădăcina neamului.

Ne lipsește mult erudiția și înțelepciunea lui. Ne-a învățat să iubim, să iertăm, să trăim, căci a iubit viața, la fel precum neamul său românesc.

Aș spune că frumoasa manifestare, organizată de dnele Eleonora Schipor, publicistă și profesoară, Larisa Chedic și Natalia Balan, conducătoarele artistice a formidabilei Formațiuni Folclorice de dans ”Mugurel”, fratele Constantin din Pătrăuții de Jos, deputatul Gheorghe Fedorean, fostul primar al satului Pătrăuții de Jos, baștina distinsului savant, a fost mai mult o omagiere a memoriei dlui Ilie Popescu, o frumoasă sărbătoare a amintirilor, căci toți cei prezenți au venit cu desaga inimii încărcată de frumoase amintiri, fie că i-au fost discipoli, fie că l-au avut coleg, prieten.

Regizând cu ingeniozitate și moderând cu eleganță sărbătoarea, scriitoarea, dna profesoară Eleonora Schipor, vicepreședinta Societății ”Golgota” a românilor din Cernăuți, a evocat soarta vitregă, greutățile prin care a trecut distinsul savant, copil al exilului - arestarea tatei şi condamnarea lui la moarte, 8 suflete, copilaşi micuţi, cel  mai mic, Costică,  avea 2 anişori, împreună cu măicuţa lor, fiind deportate în stepele pustii din nordul Kazahstanului, unde, graţie rugăciunii către Hristos,  jertfei mamei sale, care-şi lua de la gură ultima fărâmă pentru a-şi hrăni copiii,  au supravieţuit foametei și gerului, au avut norocul să se întoarcă la baştină, să nu-și lase osemintele în pustiurile Kazahstanului, precum mulți români deportați.

Acest sacrificiu al tuturor mamelor cu suflet de heruvimi, care s-au jertfit întru salvarea de la moarte,  din gulagurile regimului totalitar comunist, a copiilor, a fost înveşnicit de savant printr-un monument-simbol al tuturor mamelor, care au avut un rol decisiv în tragedia neamului, înălţat în satu-i de baştină – Pătrăuţii de Jos. Dar și la activitatea-i prodigioasă de la Catedra de Filologie Română și Clasică, unde 43 de ani s-a consacrat cu trup și suflet discipolilor, cărora le-a îndrumat pașii, le-a înaripat zborul în lume. Cu 34 de cărţi în palmaresul creaţiei, sute de lucrări științifice, zeci de premii şi menţiuni, dl Ilie Popescu a ţinut sus stindardul românismului nu doar la Catedră, ci și exercitând activitatea publică fructuoasă în cadrul Societăţii „Golgota” a românilor din regiunea Cernăuţi, preşedinte al căreia a fost peste douăzeci de ani. Din pensia sa modestă regretatul savant  ridica cruci-simbol, troiţe în memoria românilor martirizați în primii ani de instaurare a regimului totalitar sovietic.

Discipolii Tudor Andrieș, publicist și traducător, jurnalistul Vasile Carlașciuc, fac parte din generația de studenți care l-au cunoscut ca profesor bun, erudit, lingvist excelent, docent la Catedra de Filologie Română și Clasică, dar și ca scriitor, ca activist obștesc, cofondator al Societății ”Mihai Eminescu”, ”Golgota”, ultimul, i-a făcut prezentarea mai multor cărți, i-a dedicat și o poezie.

Dumnezeu dă fiecărui încercări în viață, câte o cruce, s-o ducă. Crucea lui Ilie Popescu a fost nu ușoară, dar a dus-o cu demnitate, a conștientizat publicista Maria Toacă, președintele Societății Doamnele Române. ”De la savantul Ilie Popescu am învățat să ne căim, să iertăm”, amintind nu doar de grădina spirituală a profesorului, ci și de cea de lângă căsuța de la Horecea, fără pic de buruieni, căci era și mare gospodar.

Constantin Brâncuşi, spunea dumnealui, a făcut ca piatra să cânte pentru posteritate, noi, cei de la „Golgota”, facem ca piatra să plângă pentru posteritate.

”Printre troițele, cele 8 cruci-monument, înălţate în satele  din  regiune în memoria românilor deportați, exterminați de regimul comunist în perioada sovietică, e și Crucea durerii, înălțată din inițiativa și cu sprijinul financiar al lui în Voloca, preşedintele "Golgotei" fiind ferm convins că istoria unui popor se face şi cu pana, dar şi din piatră, cu sufletul”, jurnalista și publicista Felicia Nichita-Toma, administratoare a Portalului ”Zorile Bucovinei”, cea care l-a avut ca dascăl la Universitatea Cernăuțeană, a sensibilizat anume aceste momente de vârf din bogata-i activitate. ”Ne-a învățat să iubim, să iertăm, Era întotdeauna prezent în spațiul spiritual al redacției ziarului ”Zorile Bucovinei” cu comunicări, îndrumări. La fel și noi la parastasele organizate de președintele Societății ”Golgota, numeroase lucrări, studii şi publicaţii ale savantului, au văzut lumina tiparului anume în ziarul românilor din Ucraina, „Zorile Bucovinei”.

Despre, dascălul, omul modest care aducea lumină, a vorbit scriitoarea Doina Bojescu ”A fost un model de la care învățai cum trebuie să fie un om în viață”.

A fost cel mai îndrăgit și iubit profesor. A îmbinat ingenios omul de știință cu experiența de dascăl. Om înțelept, erudit, s-a dedicat cu trup și suflet studenților.  A fost un Om cu literă mare. Faptele l-au înălțat prin lucrările sale, ideile lui filologice sunt vii și vor continua prin discipoli, a sensibilizat dr.Cristina Paladean, șefa Catedrei de Filologie Română și Clasică.

”A fost un profesor deosebit, care nu știa ce-i orgoliu, a conștientizat un alt student, Vasile Bâcu, redactorul-șef al Gazetei de Herța, președintele Societății ”M. Eminescu”,  tuturor membrilor familiei căruia Ilie Popescu le-a fost profesor la Universitate.

”Un profesor deosebit, simplu, o adevărată Enciclopedie a Bucovinei, un prieten al familiei noastre”, astfel a rămas dascălul iubit și pentru jurnalistul Bucpress, Vitalie Zâgrea, președintele Societății ”Junimea”. ”A fost un Om-miracol. ”Să treci prin ce a trecut și să rămâi Om!” – un alt student, Vasile Răuț, președintele Societății ”Golgota” a românilor din Ucraina, vorbește cu dragoste despre dascălul său, fir continuat și de activista Tatiana Golciuc: ” Avea căsuță mică, dar suflet mare”.

Savantul Ilie Popescu a decedat la 13 octombrie 2023, iar la 15 octombrie a fost  petrecut pe ultimul său drum pământesc de întreaga spiritualitate românească din ținut. Pe o zi ploioasă și friguroasă i-au fost alături în drum spre Pătrăuții de Jos diplomații români, ministrul plenipotențiar Nicolae Dan Constantin, și referentul principal Florin Stan.

Un respect deosebit față de savantul Ilie Popescu are dl Nicolae-Dan Constantin, care cu pietate și admirație se apropie de memoria celui care a făcut ca piatra să ”plângă” pentru posteritate, evocând personalitatea valoroasă a profesorului universitar, grija cu care dascălul aduna seva la rădăcina arborelui neamului, să dea rod bogat prin învățăceii pe care i-a instruit cu o dragoste părintească. Anume acest sentiment a vibrat și în glasul melodios al Carolinei Jitaru, dedicându-i piesa muzicală ”Rugă pentru părinți” de Adrian Păunescu.

”Avea spiritul dacic. Ilie Popescu reprezintă un simbol de rezistență a românilor nord-bucovineni în fața intemperiilor istoriei” - cu amintiri frumoase despre prietenul lor au fost prezenți Paul Mircea și Florin Egner din Botoșani, anunțând că au convenit cu fostul primar al municipiului să-i înalțe un bust în Pătrăuții de Sus.

Profesorul Ilie Popescu, Cetățean de Onoare al satului Pătrăuți, e model pentru consătenii săi. Desigur, și pentru elevele Irina Solcan și Nicoleta Burla. Prima a citit din cugetările publicate de savant, iar ultima a dat citirii unei poezii dedicate savantului, scrise de dna Larisa Kedic.

Cu căldură a vorbit despre eruditul consătean fostul primar al satului Pătrăuții de Jos, deputatul local Gheorghe Fedorean, Elena Cliots, directoarea Bibliotecii din localitate, pedagogul Octavian Voronca, poeta Sofia Roșca, conducătoarea artistică a Ansamblului Etnofolcloric ”Țărăncuța” din Marșenița.

Cu un dar deosebit – portretul distinsului comemorat, a venit din Suceava la Cernăuți fratele nostru în crez și aspirații, Ioan Ițco, președintele fondator al Revistei ”Dulce Bucovină”, adresând mulțumiri jurnalistului Nicolae Hauca și directorului TeleMoldova +, filiala Iași, fiindcă difuzează pe gratis emisiuni despre activitățile culturale ale românilor din nordul istoric al Bucovinei.

A pus suflet în tot ce a făcut, ce a creat.

”Puţini savanţi din Bucovina s-au bucurat de realizarea de a fi incluşi în Enciclopedia marilor lingvişti ai lumii, editată în Federaţia Rusă”,  a relevat personalitatea savantului Ilie Popescu profesoara Elena Purici.

”Conștientizând adevărul că ”românii din nordul înstrăinat al Bucovinei sunt mai români decât cei din Țară”, că savantul Ilie Popescu a fost rădăcina neamului în nordul Bucovinei, rămânând o flacără aprinsă ce continuă să lumineze, tânărul activist din România, Danus Ursachi, a evocat personalitatea distinsului profesor.

Momente tragice din exilul sovietic, deportarea în stepele pustii ale Kazahstanului, foamea, traiul amar în bordeiul în care a fost îngropată o familie decedată de deportați, în care iarna le îngheța părul pe cap,iar când se topea zăpada se umplea cu apă, a evocat fratele Costică Popescu.

Felicia Nichita Toma, Zorile Bucovinei, Cernăuți

foto Zorile Bucovinei, Nicolae Hauca