
Atestată documentar
cu peste 500 de ani în urmă, când această frumoasă vatră de vrednici români,
urmași demni ai geto-dacilor, populau șesul Cozminului, numit apoi Plaiul
Cozminului, cu toate că denumirea acestei părți a satului s-a păstrat până în
zilele noastre, unde la o zvârlitură de băț, la 26 octombrie 1497, a avut loc
victorioasa bătălie din Codrii Cozminului, când vitejii arcași ai lui Ștefan
cel Mare i-a bătut pe leșii regelui polon Ioan Albert, apoi i-a înhămat la
plug, arând cu ei o mare porțiune de pământ și semănând ghindă din care a
crescut o frumoasă pădure de stejar, numită Dumbrava Roșie, după cum scrie
cronicarul Grigore Ureche, dar și cercetătorul istoriei noastre zbuciumate
Toader Ionică, actuala comună Voloca, când primii ei locuitori s-au mutat din
Cozmin pe aceste locuri, fugind din calea hoardelor barbare care îi jefuiau,
omorau, le dădeau foc la gospodării, a fost
așezată între dealuri și văi inaccesibile și ferite de ochii năvălitorilor
barbari. De asemenea, fiind, la fel ca și strămoșii daci, foarte evlavioși, volocenii
au mutat și bisericuța din Cozmin pe unul din cele mai înalte dealuri ale
satului, numit Dealul Bisericii. Pe locul bisericuței celei vechi a fost
înălțat, prin dragostea și grija enoriașilor voloceni, un impunător templu al credinței și dăinuirii
neamului, cu hramul ”Sfântul Ierarh Nicolai”, cel mai vechi și mai
mare locaș sfânt din lemn din Ucraina, păstorit în prezent cu mare har de cucernicul paroh Ionel
Gorda, protopop de Hliboca
Cu sufletul curat
în fața altarului Domnului, părintele protopop Ion Gorda, ajutat de un alt mare
susținător al volocenilor și mare gospodar al satului, primarul Valentin
Hlopina, de Vasile Stratoi, numit ”Păduraru”, de cei 11 preoți ai comunei,cu
binecuvântarea Celui de Sus s-au pus pe lucruri ziditoare în beneficiul
consătenilor, întru neuitarea înaintașilor, după ce au înălțat trei cruci pe 3 dealuri,
ultima la 15 iulie 2024 pe Dealul
Lisnei, pe Plaiul Cozminului sau Plaiul lui Vodă, cum i se mai spunea pe vremuri acestei părți a
satului Voloca din cătunul Hrușăuți, la 500 de metri de victorioasa bătălie din
Codrii Cosminului, pe Dealul Lisnei, la împlinirea a 520 de ani de la acest
măreț eveniment, a fost sfințită Troița în cinstea lui Ștefan cel Mare și a
vitejilor săi arcași, pe un alt deal, la Caliceanca, numit de volocei Dealul
Durerii, Dealul Holereștei, unde se deschide ca în palmă o pitorească panoramă a
satelor cândva românești – Tisăuți și Cuciurul Mare, istorica Dumbravă Roșie, unde în 1892 au fost înmormântați poate chiar
fără preot, volocenii care au murit în consecința holerei și foametei, câte 3-4
suflete dintr-o casă, după cum a specificat Sfinția Sa, părintele Ion Gorda, a
fost înălțată, cu sprijinul enoriașilor, la 130 de ani de la acest tragic
eveniment, o Cruce înaltă de 14 metri, care să lumineze cu binecuvântare divină
și să-i apere pe voloceni de toate relele, de toate atrocitățile. Alături s-a
păstrat și crucea veche din stejar, pusă de voloceni cu aproape 100 de ani în
urmă.
Sfânta Cruce a
Mântuirii, după cum a subliniat și istoricul Vasile Adăscăliței, președintele
Asociației Prietenii Bucovinei, Basarabiei și Ținutului Herța din Darabani, România,
prezent la istoricul eveniment, dar și diplomații români – dna Irina-Loredana
Stănculescu, dl ministru plenipotențiar Nicolae-Dan Constantin, care sunt
alături de români și în bucurii, dar și în dureri, le va aminti volocenilor de acele vremuri
întunecate și de chinurile prin care au trecut înaintașii lor, le va lumina cu binecuvântarea cerească drumul și faptele în viață.
Serviciul divin a fost oficiat de Sfinția Sa, părintele protopop Ion Gorda, susținut de alți evlavioși Slujitori ai lui Dumnezeu, preacucernicii părinți din Voloca – Dumitru Tocar, parohul Bisericii cu hramul ”Sfinții Petru și Pavel” din Hrușăuți, Pavel Paulencu, parohul Bisericii Înălțarea Domnului din Cernăuți, Marian Golovaci, parohul Bisericii Sfântul Dumitru din Horbova, și Mihail Virnov, parohul Bisericii Sfânta Parascheva din Stănești, care au înălțat cuvinte și cântări divine la Crucea Durerii spre cerul mântuirii, unde s-a adunat aproape întreg satul – câteva mii de oameni pentru ași comemora consătenii, a se ruga, alături de sfintele fețe bisericești, pentru odihna sufletelor acestor chinuiți până la moarte, ca Dumnezeu să-i protejeze de boli, epidemii, foamete, războaie și nevoi, să aducă pacea în Ucraina și în lumea întreagă.
Am luat și noi parte, câțiva jurnaliști – publicista Maria Toacă, Vitalie Zâgrea (Bucpress), Felicia Nichita-Toma (Zorile Bucovinei) la acest eveniment istoric, rămânând profund impresionați cu câtă dragoste slujitorii altarului, primarul, enoriașii din vechea, frumoasa mea baștină, își cinstesc înaintașii, își păstrează credința ortodoxă străbună, limba mamei, obiceiurile și tradițiile strămoșești.
Le mulțumim din
suflet evlavioșilor și generoșilor gospodari, familiei de vrednici voloceni –
Violeta și Mihai Garabagiu, pentru
bucatele delicioase, masa îmbelșugată, încărcată cu toate bunătățile pământești, dăruite din
inimă de sufletul celor care n-au avut o fărâmă de pâine, au murit de foame și
epidemie.
Sigur, românii din Voloca nu vor uita nicicând acest eveniment istoric din 4 august 2024, când pe Dealul Durerii a fost înălțată această Sfântă Cruce, după cum au sensibilizat dna consul general irina Loredana Stănculescu și dnul ministru plenipotențiar Nicolae Dan Constantin, căci, cum a spus părintele Ion Gorda, tineretul se adună și în prezent în fiecare seară la acest simbol al dăinuirii neamului românesc prin Credință și Mântuire, Limbă și Memorie.
Felicia Nichita-Toma, Zorile Bucovinei, Cernăuți